marți, 29 aprilie 2014

David Davis - "God Works the Night Shift"

Isaia 58

"1 «Strigă tare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă! Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea şi casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută şi par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte şi par dornici să se apropie de Dumnezeu. 

3 ‘De ce când postim Tu nu vezi? 
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ 

Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe şi vă asupriţi toţi lucrătorii. 4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceţi voi azi, nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi. 

5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se chinuie pe sine, să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce în sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI? 

6 Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanţurile nedreptăţii, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriţi şi să zdrobeşti orice jug, 7 să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine. 

8 Atunci lumina ta va răsări ca zorii şi vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îţi va fi ariergarda. 

9 Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’ Dacă vei înlătura din mijlocul tău asuprirea, învinuirea şi vorbirea răutăcioasă, 10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând şi dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar noaptea ta va fi ca amiaza. 

11 DOMNUL te va călăuzi tot timpul, îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare şi-ţi va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată. 12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune; vei fi numit: ‘Dregătorul spărturilor’, ‘Restauratorul străzilor locuite’. 

13 Dacă îţi vei opri piciorul de la a pângări Sabatul şi de la a-ţi satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine şi ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce-ţi place şi prin a nu vorbi lucruri fără folos, 14 atunci te vei desfăta în DOMNUL, te voi face să străbaţi înălţimile ţării şi te voi hrăni cu moştenirea părintelui tău Iacov», căci gura DOMNULUI a vorbit." Isaia 58

luni, 28 aprilie 2014

Dr. Erez Soref - The Messiah is the purpose of the Torah

E nevoie de o rugăciune pentru România!

Ieri a fost Yom HaShoah sau Ziua Comemorării Holocaustului. Am auzit poveşti ale celor ce au supravieţuit, am vizionat clipuri din acele timpuri, iar relatările celor ce au scăpat vii din acel iad aduc fiori în suflet şi trup.




http://www.jewsnews.co.il/wp-content/uploads/2014/04/6477.jpg

Nu pot să rămân indiferentă la ceea ce se întâmplă în lume şi nu pot să stau nepăsătoare. La vecinii noştri, în Ucraina, situaţia nu e roză deloc. În acelaşi timp, urmăresc ştirile din Nigeria, Egipt, Koreea de Nord şi China unde persecuţiile şi ororile au intrat în obişuit. În Siria mai mereu apar fotografii cu decapitaţi şi cu cei ce au comis crima. 

Da, suntem în criză, e greu, e mult de muncă, e stresant însă cred că trebuie să ne uităm puţin în jur, să ne ridicăm capetele şi să ne înălţăm glasul către Domnul. Realizez că nu am fost învăţată să urmăresc vremurile - aşa cum spune Scriptura. Însă nu vreau să acuz pe nimeni pentru asta. 

E vremea trezirii!
E vremea când trebuie să ne rugăm pentru ţara asta în care locuim!
E vremea să plecăm genunchii şi să ne rugăm pentru conducătorii ţării - ei sunt pentru o vreme acolo, o vreme îngăduită de Domnul.

E nevoie de o rugăciune pentru România!
E nevoie de o trezire spirituală a noastră ca popor!
Haideţi să ne rugăm pentru România, Ucraina, Rusia, SUA, Europa, pentru situaţia politică, economică şi socială în care ne scăldăm!

Se spune că istoria se repetă pentru că oamenii nu învaţă niciodată din istorie.
E nevoie de o rugăciune pentru România!

duminică, 27 aprilie 2014

Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim e viu!

Christos a inviat! Yeshua Chai! Christ is risen!

Îmi place de Toma ... parcă am fi fraţi. Şi eu aş fi făcut la fel ca el. Nici eu nu i-aş fi crezut pe ucenici ... şi mai ales după reacţia tuturor din ultimele ore dinainte de răstignire. Dar Îl iubesc pe Isus Christos sau Yeshua HaMaschiach şi pentru că nu îi trimite la plimbare pe cei ca Toma şi ca mine. El vine şi ne arată rănile, ne invită să le pipăim ca să credem.

Îl iubesc pe Isus Christos pentru că El e Creatorul tuturor lucrurilor pe care le văd şi de care am auzit povestindu-se.
Îl iubesc pe Isus Christos pentru că a ales din veşnicii să părăseasca cerul, să se întrupeze şi să vină pe Pământ ca să moară pentru păcatele mele.
Îl iubesc pe Isus Christos pentru că deşi era Dumnezeu, a ales să trăiască ca un om, să simtă foamea, setea, dezamăgirea cruntă, durerea fizică. psihică, emoţională la fel ca un om.
Îl iubesc pe Isus Christos pentru că după înviere discută cu Toma, îi arată rănile şi nu îl trimite la plimbare pentru că nu i-a crezut pe ucenici.
Îl iubesc pe Isus Christos pentru că l-a luat pe Petru deoparte ca să discute cu el şi să îi dea o misiune, să îl restaureze.

În duminca Tomei cred că toti ucenicii s-au bulucit să vadă rănile ... dar numai Toma a fost invitat să le atingă, să le pipăie.
Prin acele răni, prin sângele curs am primit iertarea, răscumpărarea, salvarea, eliberarea şi viaţa veşnică.

În duminica Tomei, Christos a înviat şi în inima lui Toma.
Într-o altă duminică, a înviat şi în inima mea!
E o altă duminică şi vreau să celebrez învierea Celui venit de Sus, a Luminii, Adevărului, Cuvântului Întrupat, Vieţii, a Celui ce este Calea spre Tatăl, a Mielului Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, a Celui profeţit, aşteptat, înviat, înălţat!
Mormântul e gol!
Cel răstignit e viu!
Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim e viu!

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt

Capitolul 57 din cartea Isaia continuă cu un mesaj de mângâiere, speranţă, vindecare, iertare, pace, cu o promisiune din partea Domnului. E o promisiune ce se va împlini atât spiritual cât şi fizic. 

Sub domnia lui Cirus se vor construi drumuri, cei care nu erau din Israel au fost pusi sa dea pietrele la o parte, sa curete drumurile pentru ca poporul Domnului să treacă spre Ierusalim. 

Îmi place cum se recomadă, se prezintă, ni se descrie Cel ce vorbeşte. Aflu despre El că este "Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt". Văd că El este interesat de soarta mea şi a oamenilor, văd că îi pasă de sufletul meu, de durerile mele. Vine în ajutorul meu, e lângă mine când inima mi-i în ţunami, când durerea îmi sfâşie mintea, trupul şi duhul. 

"14 „Se va zice: «Construiţi! Construiţi! Pregătiţi un drum! Înlăturaţi orice obstacol din calea poporului Meu!»
15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt, dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriţi şi inimile celor zdrobiţi.
16 Nu voi certa continuu şi nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul şi sufletele pe care le-am făcut ar leşina înaintea Mea. 
17 M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui; l-am pedepsit şi, de mânie, Mi-am ascuns faţa, dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui. 18 Am văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, şi-i voi aduce mângâiere, lui şi celor ce-l jelesc, 19 creând laudă pe buzele lor. Pace, pace celui de departe şi celui de aproape, zice DOMNUL. Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate linişti şi ale cărei valuri aruncă numai noroi şi mâl.
21 Pentru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu."

Văd îndurare, har, dragoste la Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt". Dacă ar fi mânios pe mine tot timpul, eu nu aş mai trăi. Dar, în mare Lui bunătate, El mă pedepseşte, mă vindecă, călăuzeşte, vindecă, îmi dă pace. Primesc toate acestea pentru că am decis să ascult de El. Am decis să Îl las să îmi fie Domn. 

Am decis să ascult şi să mă supun. 
Am decis să nu mai fiu o mare agitată ce aruncă noroi şi mâl.
Am decis să Îl las pe Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt să mă vindece, restaureze, regenereze, ierte, curăţească. 
Am decis să mă las mângâiată de Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt!

joi, 24 aprilie 2014

De cine credeţi că vă bateţi joc?

Capitolul 57 din Isaia descrie starea poporului în acele vremi de dinainte de robie. Deliberat, poporul alesese să trăiască într-o duplicitate spirituală. Au vrut să fie ca celelalte popoare, şi-au trimis ambasadori ca să afle cum sunt ceilalţi, cum se închină, cui se închină ... şi apoi, cu informaţiile noi primite, s-au apucat de treabă.

Poporul a ales să rupă legământul făcut cu Domnul şi să se închine idolilor, să practice orgiile sexuale pregătite cu migală şi cu mare cost, să îşi jerfeasca copiii zeului fertilităţii.

"3 «Cât despre voi, veniţi încoace, fii de vrăjitoare, odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!

4 De cine credeţi că vă bateţi joc?

Împotriva cui credeţi că rânjiţi şi scoateţi limba?

Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii, nişte odrasle ale minciunii, 5 care vă aprindeţi de poftă printre stejari şi sub orice copac verde, care vă sacrificaţi copiii în văi, printre stânci. 6 Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare.

Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?

7 Ţi-ai aşezat patul pe un munte înalt şi semeţ şi acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă. 8 În spatele uşii şi al tocului ei ţi-ai aşezat simbolul păgân. Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul, te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor. Ai făcut o înţelegere cu ei, le-ai iubit patul şi le-ai privit goliciunea. 9 Te-ai dus la Moleh cu untdelemn, ţi-ai înmulţit parfumurile, ţi-ai trimis ambasadori până departe, i-ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor. 10 Ai obosit de atâtea hoinăreli, dar nu zici: ‘Sunt fără folos!’ Te afli încă în putere şi de aceea nu renunţi.

11 De cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât, încât să minţi, să nu-ţi mai aminteşti de Mine şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine?

Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.

12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale, dar ele nu îţi vor fi de folos. 13 Când vei striga după ajutor, să te scape mulţimea ta de idoli! Pe toţi îi va risipi însă vântul şi o simplă suflare îi va spulbera, dar oricine se va încrede în Mine va stăpâni ţara şi va moşteni muntele Meu cel sfânt.»“" Isaia 57:3-13

Dar cum e posibil ca Israelul, poporul Domnul să facă aşa ceva? Unde le erau fruntariile, unde le erau semnele de pe uşă, unde era Cartea Legii ca să îşi amintească de fiecare dată când intrau sau ieşeau din casă?
"4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 5 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

6 Iar cuvintele acestea, pe care ţi le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. 7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi.
8 Să ţi le legi de mâini ca semn de aducere-aminte şi să ţi le fixezi pe frunte. 9 Să le scrii pe uşorii caselor tale şi pe porţile cetăţilor tale. " Deuteronom 6:4-9

Ce au făcut cu ceea ce spusese Domnul? Au scos inscripţiile cu ceea ce spunea Domnul şi au pus inscriipţiile cu simbolurile păgâne. Au ales să nu asculte. Au ales să creadă că jertfindu-şi copiii în braţele incinse ale lui Moloch, fertilitatea - de orice natură - va fi peste ei.  Au ales să îşi ţină ritualurile cu sfinţenie însă închinarea la idoli era la ea acasă. Au ales să nu mai creadă că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul cu care ei încheiaseră legământ. Au ales să creadă că El nu e Creatorul. În marea Lui îndurare, Domnul i-a lăsat să îşi facă ei mendrele. Iar tăcerea şi îndurarea ... ei au perceput-o altfel, au crezut că Dumnezeu nu există.

Nu vreau să îi judec ... nu e treaba mea asta. Mă gândesc la viaţa mea, o analizez şi încerc să văd de ce mi se lipeşte inima cel mai repede. Vreau să văd unde merg când problemele se cer iminent rezolvate, când durerea şi-a făcut casă în mine, când unii m-ar vrea dispărută însă în primul rând desfiinţată. La cine strig? Cui mă plâng? În cine îmi pun încrederea? La cine alerg? Mi-am pus încrederea în oameni, prieteni, bani, posesiuni, relaţii, în mine şi în abilităţile mele sau în Domnul? Pot să joc teatru şi să mă dau mare bisericoasă, pot să joc la dublu în faţa oamenilor. Dar îmi ajută la ceva? Domnul nu vede?

Avertismentul lui Isaia îmi face părul şi mai creţ. "12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale, dar ele nu îţi vor fi de folos. 13 Când vei striga după ajutor, să te scape mulţimea ta de idoli! Pe toţi îi va risipi însă vântul şi o simplă suflare îi va spulbera, dar oricine se va încrede în Mine va stăpâni ţara şi va moşteni muntele Meu cel sfânt."

Oamenii te lasă când îţi e lumea mai dragă, sănătatea se duce ca un fum, banii parcă se evaporă. Scriu asta pentru că e testat pe propria piele. De cine cred că îmi bat joc?

miercuri, 23 aprilie 2014

în Dumbravă

Ieri,  am vizitat unul din locurile unde mergeam în copilărie să mă joc ... un loc ce mi se părea fascinant. I se spune Dumbravă acestei bucăţi din sat. E un loc unde curentul electric nu a ajuns însă ai semnal in voie la telefon.

Împreună cu unul dintre nepoţi, am hoinărit pe dealuri, am văzut râpile, am revăzut cum se poate scoate apă pentru animale folosing cârligul dintr- o fântână de la suprafaţă, sălciile bătrâne ce încă stau de strajă, lutăria, trambulina naturală ce ne arunca săniile mulţi metri.

Ne-am lăsat bătuţi de vânt însă am adulmecat mirosul florilor micuţe şi colorate din iarba, ne-a aplecat să le observam îndeaproape, am exclamat la unison că ni s-au desfundat nasurile înfundate de la alergii, am admirat caii şi vacile ce păşteau linişte însă mirate de prezenţa noastră.

Deja am plănuit o altă excursie pentru Dumbravă însă vrem ca data viitoare să fie una tihnită.










marți, 22 aprilie 2014

Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!

"1. Piere cel neprihanit, si nimanui nu-i pasa; se duc oamenii de bine, si nimeni nu ia aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit.
2. El intra in pace in groapa lui: cel ce umbla pe drumul cel drept se odihneste in culcusul lui."
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/isaia/57/

"1 Cel drept piere şi nimănui nu-i pasă. Oamenii devotaţi sunt luaţi şi nimeni nu înţelege că cei drepţi sunt luaţi pentru a fi cruţaţi de nenorocire.
2 Cei ce umblă drept vor avea parte de pace şi se vor odihni în culcuşurile lor. "
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Isaia57

"1. The righteous perisheth, and no man layeth [it] to heart: and merciful men [are] taken away, none considering that the righteous is taken away from the evil [to come].
2. He shall enter into peace: they shall rest in their beds, [each one] walking [in] his uprightness"
http://www.chatbible.com/isaiah/57-2.asp

Versetele1 şi 2 din Isaia 57 mă frământă de câteva zile bune. Am citit despre contextul istoric, politic şi religios în care trăia Isaia, despre practicile de atunci, însă am analizat versetele astea două şi pentru vremea mea. Unii au crezut că acest capitol din Isaia a fost scris după întoarcerea din robie însă analizând modul de comportament al oamenilor de dinainte de robie şi cu cel de după, e clar. Isaia descrie în capitolul 57 starea poporului de dinainte de robie. 

Cel drept, neprihănit, cel de ascultă de Domnul, cel ce a decis să trăiască conform Cuvântului piere dintre oameni - adica pleacă ACASĂ. Se pare că nu era mulţi oameni neprihăniţi, drepţi. Mi se pare tragic că ceilalţi nici nu se gândesc la asta. Habar nu am ce e în mintea lor. Un lucru e cert. Domnul îi ia ACASĂ pe ai Lui, îi scapă de răul ce va veni. Din punct de vedere fizic, merg în mormintele lor şi se odihnesc acolo. 

Dar e actual textul de aici pentru mine astăzi? Cunosc oameni drepţi, neprihăniţi? Da, cunosc. Sunt în proces de sfinţire însă se luptă cu ei, cu firea şi se rededică Domnului. Dacă sunt dedicaţi Domnului nu înseamnă că nu suferă de nici o boală, nu au probleme, nu suferă din cauza crizei financiare ci trăiesc în puf si pe nori care îi apără de intemperii. 

Mă gândesc apoi la cei persecutaţi pentru alegerea de a trăi după Cuvântul Domnului. Ei sunt martiri şi Domnul i-a luat ACASĂ. Lungimea vieţii unui om este decisă de Creatorul şi Datătorul vieţii. Alegerea de a a-L urma şi asculta ne aparţine. Văd în textul acesta că Domnului nu îi este indiferentă alegerea şi dedicarea. El nu îi lasă pe ai Lui.

Văd pe cei drepţi şi neprihăniţi? 
Văd pe cei miloşi, plini de bunătate, schimbaţi de Domnul?
Observ lipsa lor când pleacă ACASĂ?
Îmi pasă că dispar de lângă mine?
Cum au devenit ei drepţi şi neprihăniţi?
Cine spune asta despre ei?
Sunt eu una dintre ei?
Pot să devin una dintre ei?
Biblia spune ca da. 
"37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: – Fraţilor, ce să facem?
38 Petru le-a răspuns:
– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând: 
– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!" Faptele Apostolilor 2:37-40

luni, 21 aprilie 2014

este Vineri ... dar ...

S.M. Lockridge, tradus Rodica Botan şi preluată cu permisiune de pe blogul Rodicăi Botan.

E Vineri…
Şi Isus Se roagă,
Pe când Petru obosit … doarme,
Iar Iuda otrava trădării soarbe …
Căci se apropie Duminica.

Este Vineri…
Pilat îngrijorat transpiră,
Preoţii conspiră,
Mulţimea răcneşte…
Totul … se împlineşte,
Pentru Duminică.

Este Vineri
Ucenicii aleargă de zor;
Ca niste oi … fără păstor…
Pe Maria plânsul o stăpâneşe
Petru de trei ori se dezice
Şi nu-L recunoaşte…
Încă inconştienţi…
Încă incompetenţi…
Că vine Duminica.

Este Vineri
Soldaţii romani în bătăi Îl zdrobesc
Îl îmbracă rege… şi-L umilesc
Pe cap o coroană de spini Îi pun-de batjocură
Inconştienţi că vine sfânta zi de… Duminică

E Vineri…
Isus paşeşte greu, încet, către Calvar
Şi strop cu strop sfânt sânge se scurge
Pe maidan…
Puterile-L lasă…Se-mpiedică pe drum
Şi spiritu-I slăbeşte…se-apropie de-acum…
E Vineri…
Şi încă nu s-a terminat…
Dar vine curând…
Vine Duminica.

E Vineri
Lumea se pare-a câştigat
Oamenii înoată în păcat
Diavolul râde…încântat.
E Vineri…
Bat soldaţii romani cuie în mîinile Lui
Întinzându-I-le pe cruce…
Îi bat cuie în picioare …ţintuindu-le
Pe cruce…
Înalţându-L sus…
Între tâlhari…
Dar…e Vineri…
Şi eu ştiu ceva:
Eu ştiu că vine…
Duminica.

Este Vineri
Şi ucenicii întreabă uimiţi:
Ce s-a întâmplat cu Regele lor?
Iar fariseii celebrează crezând c-au izbutit;
Şi aşa pare chiar … Scop mârşav-împlinit!
Dar nu ştiu că este numai…Vineri
Şi în curând vine slăvita Duminică!

Este Vineri…
Şi atârnat pe cruce,
Părăsit de Tatăl
Singur şi muribund,
Şi nimeni să-L salveze?
Ohhh … Este încă Vineri,
Dar …Vine Duminica …

Este Vineri
Pământul se cutremură,
Cerul se întunecă
Când Regele meu se sfârşeşte…

Este Vineri
Toată speranţa e pierdută;
Moartea a câştigat,
Păcatul a învins,
Şi Satana râde isteric…

E Vineri…
Isus este îngropat!
La gura gropii stă un soldat…
O piatra uriaşă rostogolesc…
Eu încă sper şi gândesc,
Că … este încă Vineri…
Dar ştiu promisiunea!
Şi-aştept!
Că … Vine Duminica!!!..

duminică, 20 aprilie 2014

Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor este Mesia = Maschiach

"Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor" a scris Pilat pe inscripţia de pe cruce. Declaraţia aceasta era acuzaţia pentru care a fost răstignit Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Se pare că se vorbeau oficial trei limbi in Ierusalim la acea vreme: latineşte, greceşte şi evreieşte. Dacă întâmplător ai fi trecut pe acolo - deşi nu aveai cum să nu ştii de ce cetatea era în fierbere - şi ai fi văzut crucea, nu ai fi putut să nu ştii cine era acuzatul.

IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM

Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος ὁ Bασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων.

ישוע הנצרת מלך היהודים (Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim).

Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor era cel acuzat. Cel Promis, Cel Aşteptat, Cel Minunat, Servul, Robul, Slujitorul, Braţul Domnului, Cel Preiubit, Lumina, Calea, Adevărul, Viaţa, Îngerul Domnului, Domnul Oştirilor, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a luat asupra Lui păcatele noastre, este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. S-a cutremurat pământul când a murit şi perdeau din templu care despărţea locul Sfânt de cel Preasfânt s-a rupt în două.

Împăratul Iudeilor s-a arătat viu în Ierusalim ucenicilor şi celor ce erau cu ei, a mâncat cu ei, le-a arătat semnele cuielor şi coasta trăspunsă.

Împăratul Iudeilor a venit să împlinească Scripturile şi să aducă mântuire pentru oricine crede în El. N-a obligat pe nimeni niciodată să creadă în El şi nu o face nici astăzi.

Împăratul Iudeilor e Viu! Şi e viu şi în inima mea!
Împăratul Iudeilor trăieşte, a înviat şi e Domn, Rege, Stăpân în mine pentru că am ales să trăiesc cum spune El.
Am ales să las Viaţa să locuiască în mine.
Am ales să accept că sunt vasul ce poartă Lumina în el şi aleg să las Lumina să lumineze în mine şi prin mine.
Am ales Adevărul şi aleg să trăiesc cum spune El.
Am ales Calea ce duce spre Tatăl prin sângele Mielului Lui Dumnezeu.
Am ales să cred ca Cel ce a luat păcatele tuturor, a murit şi pentru ale mele ca eu să am viaţă.
Am ales ca Împăratul Iudeilor să îmi fie Mântuitor şi Răscumpărător.
Am ales să cred că Isus Christos = Yeshua HaMaschiach este Fiul Lui Dumnezeu.
Am ales să Îl las pe El să îmi dea Pacea şi Bucuria Sa şi să nu mai umblu după himere.
Am ales să Îl urmez pe Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor!

De ce?
Pentru că Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor este VIU!
Pentru că Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor s-a arătat multora!
Pentru că Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor a împlinit Scripturile.
Pentru că Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor este Sămânţa ce a zdrobit capul şarpelui, a învins moartea şi acum e in cer unde îmi pregăteşte un loc.
Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor va reveni să mă ia ACASĂ
Yeshu'a HaNatserat Melech HaYehudim = Isus din Nazaret Împăratul Iudeilor este Mesia = Maschiach.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

The Hebrew Yeshua vs. the Greek Jesus

An astonishing realization has recently gripped the Christian world: "Jesus Christ" was not a blond-haired, blue-eyed Gentile. Yeshua of Nazareth was raised in an observant Jewish family in a culture where the Torah (five books of Moses) was the National Constitution. Yeshua's teachings, which supposedly form the basis for Western Christianity, are now filtered through 2000 years of traditions born in ignorance of the land, language, and culture of the Bible. The issues over which Yeshua wrestled with the Pharisees are simply not understood by modern Christians; nor are his most important instructions followed by those who claim to be his disciples. Former Pharisee, Nehemia Gordon, a Dead Sea Scrolls scholar and Semitic language expert, explores the ancient Hebrew text of the Gospel of Matthew from manuscripts long hidden away in the archives of Jewish scribes. Gordon's research reveals that the more "modern" Greek text of Matthew, from which the Western world's versions were translated, depicts "another Jesus" from the Yeshua portrayed in the ancient Hebrew version of Matthew. Gordon explains the life-and-death conflict Yeshua had with the Pharisees as they schemed to grab the reins of Judaism in the first century, and brings that conflict into perspective for both Jew and Christian alike.

vineri, 18 aprilie 2014

e nevoie de o rugăciune - evreii din Ucraina

Ieri, am găsit un articol în Adevărul despre ce fac separatiştii in Ucraina.
"Evreii din Donekţ, focar separatist din estul Ucrainei, au fost informaţi că trebuie să-şi declare religia şi averea. În caz contrar, militanţii îi ameninţă cu deportarea, iar asta din cauza sprijinului evreilor faţă de Kiev şi ostilitatea lor faţă de „republica ortodoxă Doneţk”. În apropiere de sinagoga din oraşul Doneţk, situat în zona de est a Ucrainei, evreii au primit o notă prin care sunt avertizaţi că trebuie să se înregistreze la noile autorităţi proruse, autoproclamate, în caz contrar fiind ameninţaţi cu deportarea şi confiscarea tuturor bunurilor.

Potrivit notei explicative, evreii trebuie să-şi declare identitatea şi toate posesiunile materiale şi să plătească o taxă de înregistrare. Documentul a fost postat de „trei bărbaţi neidentificaţi care aveau feţele acoperite de măşti negre şi care purtau cu ei steagul rus”, potrivit declaraţiei făcute de membrii comunităţii evreieşti din Doneţk, relatează agenţia Novosti Donbasa. Nota explicativă avea însemnele Partidului Republicii din Doneţk, înfiinţat fără a fi recunoscut de puterea de la Kiev, şi era semnată de Denis Puşilin, guvernatorul autoproclamat al regiunii. Concret, documentul semnat de Puşilin cere tuturor evreilor care depăşesc vârsta de 16 ani să se prezinte în clădirea guvernului local, ocupat de separatiştii loiali Kremlinului, şi să se înregistreze. 

Evreilor li se mai cere să-şi declare şi toate posesiunile şi să plătească o taxă de 50 de dolari în schimbul înregistrării, care ar trebui achitată până pe 3 mai. Potrivit explicaţiei detaliate în document, această măsură a devenit necesară din cauza presupusului sprijin de care beneficiază liderii comunităţii evreieşti din partea elitei naţionaliste şi fasciste de la Kiev. La acest motiv se adaugă şi aşa-zisa ostilitate afişată de evrei faţă de „Republica Ortodoxă Doneţk” şi faţă de cetăţenii ei. În cazul în care evreii nu îndeplinesc cerinţele noii conduceri, li se va ridica cetăţenia, vor fi deportaţi cu forţa şi li se vor confisca toate bunurile, se arată în continuarea notei explicative. 

Măsurile antisemite ridică numeroase semne de întrebare faţă de adevăratele mize ale separatiştilor. Până acum, militanţii pro-ruşi au folosit ca prim argument pentru cererea indepndenţei faptul că puterea de la Kiev a fost preluată de „fascişti” şi „neonazişti”. Aceeaşi poziţie a fost susţinută indirect şi de Kremlin, care condamnă o „lovitură armată de stat pentru preluarea puterii de la Kiev” şi nu recunoaşte legitimitatea noilor autorităţi. Iar asta după ce Vladimir Putin a anunţat ieri că a văzut o svastică în Piaţa Independenţei, în timpul protestelor pro-europene care au dus la căderea regimului Ianukovici. "

Dimineaţă, am văzut că şi presa internaţională se ocupă de ştirea asta.
http://www.thewire.com/global/2014/04/someones-handing-out-leaflets-asking-jews-to-register-in-eastern-ukraine/360827/
http://www.breitbart.com/Breitbart-TV/2014/04/17/US-Ambassador-to-Ukraine-Confirms-to-CNN-Pro-Russian-Government-Anti-Semitic-Leaflets-Are-Real-Deal#

Haideţi să ne rugăm pentru cei afectaţi de acest tratament însă şi pentru cei ce au dat ordinul - adica pentru separatişti. Şi ei au nevoie de Dumnezeu, de Pacea ce vine de Sus, de Mântuirea şi Răscumpărarea Lui.

miercuri, 16 aprilie 2014

Sounds of the Cross

                

De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu?

Am moştenit un puternic spirit de dreptate. Iau foc când mă simt nedreptăţită şi când simt că cineva profită de mine. Dar, ce e drept? De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu? Mă iau după sentimentele, ideile şi gândurile mele? Dacă da, asta ar însemna că eu sunt propriul reper după care mă ghidez în viaţă şi, asta nu e bine. Am fost creată şi Creatorul e Cel ce îmi este reper. Mai mult de atât, mi-a lăsat scris ce e drept şi ce nu. Unul din atributele lui Dumnezeu este dreptarea. El este Drept. Şi, pe propria piele am învăţat că dreptatea Lui nu bate cu a mea uneori absolut deloc.

Isaia este trimis la popor cu un mesaj. 
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Căutaţi să judecaţi corect şi faceţi ce este drept! Căci, în curând, mântuirea Mea va veni şi dreptatea Mea va fi arătată. 2 Fericit este oricine face lucrul acesta, oricine se ţine strâns de el, oricine păzeşte Sabatul şi nu îl pângăreşte, oricine îşi fereşte mâna să facă vreun rău.»
3 Străinul care se alipeşte de DOMNUL să nu zică: «DOMNUL mă va separa, cu siguranţă, de poporul Său!», iar eunucul să nu se plângă zicând: «Sunt doar un copac uscat!»
4 Căci aşa vorbeşte DOMNUL: «Eunucilor care păzesc Sabatele Mele, care aleg să facă ceea ce Îmi este plăcut şi care se ţin strâns de legământul Meu 5 le voi da în Casa Mea şi între zidurile Mele un loc de cinste şi un nume mai bun decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, nepieritor.
6 Iar pe străinii care se alipesc de DOMNUL pentru a-I sluji, pentru a iubi Numele DOMNULUI şi pentru a-I fi slujitori – pe toţi cei ce păzesc Sabatul şi nu îl pângăresc, pe toţi cei ce se ţin strâns de legământul Meu – 7 pe aceştia îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi îi voi face să fie plini de bucurie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi acceptate pe altarul Meu, căci Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele.»
8 Stăpânul DOMN – Cel Care-i adună pe exilaţii lui Israel – zice: «Voi aduna şi pe alţii alături de ei, pe lângă cei deja adunaţi!»" Isaia 56:1-8

Profeţia s-a împlinit în Isus Christos - Yeshua HaMaschiach. Ştiu asta numai dacă citesc Scriptura, dacă o aprofundez, numai dacă vreau să Îl accept pe El ca Domn, Mântuitor, Creator, Stăpân. Îmi place tandreţea cu care Domnul vorbeşte poporului, văd har, îndurare, dragoste fără măsură. Dar, mai văd claritate în mesaj şi multe promisiuni. 

Străinii, cei consideraţi "goimi", care iubesc Numele Domnului, care Îl acceptă ca Răscumpărător, Mântuitor, Braţ al Domnului, Mesia, au acelaşi drept în Casa Domnului ca şi cei din poporul Israel. Asta spune Domnul prin Isaia aici. Numai că în popor sunt si eunuci, unii au devenit aşa din voia lor, unii au fost făcuţi aşa din voia altora. Ei nu aveau voie sa intre in Templu. Oricât de dedicat ai fi fost Domnului, oricât L-ai fi iubit, accesul îţi era interzis prin Lege. Domnul face o promisiune acestei categorii de oameni, o promisiune care alină, mângâie, dă speranţă. 

Am văzut ce chemare face Domnul, ce promite şi acum Domnul îmi arată, din punctul Lui de vedere, realitatea în care se complăcea poporul. 
"9 Veniţi, voi, toate vieţuitoarele câmpului! Veniţi şi devoraţi, voi, toate vieţuitoarele pădurii!
10 Străjerii lui Israel sunt orbi, sunt toţi fără cunoaştere. Toţi sunt nişte câini de pază muţi, care nu pot să latre, care stau tolăniţi şi visează şi cărora le place să doarmă.
11 Sunt nişte câini lacomi, niciodată sătui. Sunt nişte păstori fără pricepere, fiecare urmându-şi propriul drum, fiecare, fără excepţie, umblând după propriul câştig.
12 «Veniţi! zice fiecare dintre ei. Voi scoate vin şi ne vom îmbăta cu băutură tare! Iar mâine va fi ca azi, ba încă mai bine!»" Isaia 56:9-12

Isaia vorbeşte poetic, elevat, foloseşte un limbaj metaforic. În nici un caz nu vorbeşte de câinii de pe lângă corturile celor din popor şi despre soldaţii ce stau de strajă în jurul taberei. Din punct de vedere spiritual, poporul se îmbăta cu apă rece. În loc să cheme oamenii la pocăinţă, la Domnul, să citească Legea, să se adâncească în înţelegerea ei, liderii religioşi, nu îşi făceau datoria pentru ceea ce erau investiţi. Atât de actual e ceea ce spune Isaia!

Dar, decizia de a-L căuta pe Domnul îmi aparţine. Eu decid dacă merg cu turma, dacă las pe alţii să gândească pentru mine, dacă accept ideile lor ca fiind ale mele, dacă cred fără să citesc şi să studiez. Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, fiecare dă socoteala pentru credinţa, faptele şi viaţa lui. 
Decizia de a accepta ce spune Domnul îmi aparţine. 
Decizia de a-L urma e a mea. 
Decizia de a nu merge cu turma o iau numai eu.
E greu de mers contra curentului însă Domnul e Cel ce dă putere, Cel ce sprijină. Cel ce vine în ajutor. 

marți, 15 aprilie 2014

Domnul are nevoie de el!

Încă frământ implicaţiile cuvântului Stăpân şi rob. Nu sunt doar nişte cuvinte cărora să le găsesc explicaţiile în DEX online. Găsesc în Scriptură că Dumnezeu I se arată lui Avraam cu Numele de Stăpânul. Adica e unul Singur.

De Florii, adica duminică, am citit relatarea evangheliştilor despre intrarea lui Isus in Ierusalim. Matei si Luca relatează despre acest eveniment.
"28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: 
„Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: 
«De ce-l dezlegaţi?», 
să-i spuneţi: 
«Domnul are nevoie de el!»“
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus.
33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat: 
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns: 
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui.
36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!“
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis: 
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns: 
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“" Luca 19:28-44

Încerc să îmi închipui că sunt în mijlocul evenimentelor, că sunt unul dintre ucenicii trimişi să aducă măgarul. Clar că ştiau de încăpăţânarea acestor aninale. Dar, mai mult de atât, mânzul unei măgăriţe e şi mai încăpăţânat. Ce torent de întrebări era în capul lor .... Numai că ei fac ceva diferit de mine. Ascultă şi se duc, adica acţionează. 

Stăpânii animalelor erau evrei, ştiau Legea, mergeau la Templu de trei ori pe an cel puţin, nu era unii care nu aveau habar de Domnul. Întreabă ucenicii de ce vor să ia animalul şi răspunsul acestora nu îi şochează. "Domnul are nevoie de el! " Ei ştiau cine e Domnul. Ştiau că El e Stăpânul şi imediat dau voie ucenicilor să ia măgăruşul. 

Oamenii ca oamenii, dar animalul cum de ascultă? Cum de merge după doi străini? Cum de Îl lasă pe Isus să urce pe el? Nu fusese încă dresat şi încălecat. Dar când aude vocea Stăpânului, a Creatorului, acest animal ascultă şi se spunune. 

Uimirea mea merge mai departe o dată cu textul. Isus intră în Ierusalim în urale, în cântece de laudă, oamenii îşi aruncă hainele ca El să treacă peste ele. Fariseii au ceva de comentat însă Isus le aminteşte profeţiile. Cetatea era în freamăt şi Isus uitându-se la ea, plânge. 

Există o vreme a cercetării, o vreme când Domnul vorbeşte, când Duhul Domnului mă cercetează. Aleg să îmi pun dopuri în urechi, să mă aşez în fund şi să dau din picioare urlând că nu vreau să fac ce spune El sau să Îl ignor. Dar pot alege să ascult şi să acţionez conform cu ceea ce spune El. 

Aseară a început Paştele la evrei. Joi, începe Paştele la creştini şi duminică e învierea. Ce îmi spune mie Domnul zilele astea? La ce mă cheamă şi îndeamnă? Domnul n-a trimis ucenicii să aducă toţi măgarii din lume la el ci la un măgar anume şi acesta auzind chemarea, vine la El supus. Animalul se supune Creatorului, Stăpânului. Dar eu ce fac? N-am nici măcar ambiţia de a nu mă lasa mai prejos decât acest măgăruş? 
E vremea cercetării ... 

duminică, 13 aprilie 2014

e nevoie de o rugaciune - Matei Zablau

Pe Elena, mama lui Matei, o ştiu de vreo 17 ani. Bridal shower-ul s-a facut la mine acasă şi imediat înainte de nuntă s-a mutat în cealaltă parte de ţară. Am mai văzut-o pe Elena când venea să îşi viziteze părinţii. Auzisem că are probleme cu Matei însă prea multe nu ştiam.

Din toamnă, s-au mutat în Iaşi şi mai mult în spital stau. Matei, care acum ar trebui să fie în clasa pregătitoare, e mai mult în spital. Ce probleme are Matei? O las pe Elena să spună.
"Avem probleme cu aminoacizii, gastrita purpurica, hipotrofie ponderala, duodenita atrofica, reflux duodeno gastric, esofagita gr.1, hipocalcemie, deficit imun IgA si IgG, varsaturi ciclice acetonemice; esofag congestia mucoasei in 1\3 inferioara cu desen vascular acentuat, stomac lichid de staza sero mucos cu bila, congestia mucoasei cu aspect purpuric in regiunea antrala duoden mucoasa palida, duodenita cronica moderat activa. Regim fara gluten, nutrienti, aminoacizi, beuri, enzime, gaviscon si altele"

Elena pune o întrebare la care aşteaptă răspuns: "cunoaste cineva o fundatie care se ocupa cu cei care au nevoie de mancare fara gluten si nutrienti?"

Pentru mine ce a scris Elena mai sus e SF curat. Nu înţeleg nimic. Dar l-am văzut pe Matei la biserică şi la biserica de casă. E un copil cuminte şi tăcut, stă mai mult în braţe la Elena şi la Marius - tatăl său. Ceilalţi de vârsta lui au alte preocupări.

Vă provoc să rugaţi pentru Matei şi dacă ştiti pe cineva care i-ar putea ajuta să scrieţi. Mi se rupe inima uitându-mă la câtă suferinţă îndură copilul acesta ... care, culmea, nici nu se vaită şi nu scânceşte mereu.

Fotografiile sunt de pe pagina de Facebook a Elenei

duminica floriilor

După calendarul creştin, am intrat in Duminica Floriilor şi azi se celebrează intrarea Domnului Isus Christos în Ierusalim. Intră călare pe un măgăruş împlinind profeţiile până la punct şi virgulă.
"11 Iată că DOMNUL a vestit până la capătul pământului: «Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Mântuitorul tău vine la tine! Iată, plata Lui este cu El şi răsplata Lui merge înaintea Lui!’» " Isaia 62:11

"9 „Saltă de veselie, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe! " Zaharia 9:9

"20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi intră pe ea.

21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns şi mi-ai dat izbăvire. 

22 Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit piatra din capul unghiului. 

23 Domnul a făcut acest lucru. El este o minune în ochii noştri. 

24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea. 

25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne! Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă! 

26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului ! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. 

27 Domnul este Dumnezeu şi El ne luminează. Legaţi cu funii jertfa şi aduceţi-o până la coarnele altarului!

28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda! Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa! 

29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!" Psalmul 118:20-29

Îmi place să văd cum proorociile şi profeţiile s-au împlinit în Cel Promis, Cel Aşteptat, în Mesia, Robul Domnului, Slujitorul, Domnul Oştirilor, Lumina, Calea, Adevărul, Viaţa, Viţa, Cuvântul. În acelaţi timp sunt în Geneza şi Isaia. O bucată de verset s-a agăţat de mine "14 Este ceva prea greu pentru Domnul?" Geneza 18:14

Nu. Nu este nimic prea greu pentru El. 

El merită lauda, inchinarea, adorarea, cinstea! El, Cel Minunat este Domnul ce schimba viaţa mea, o transformă, mă creşte, cizelează, modelează. 

Nu intru în Ierusalim azi, deşi mi-aş dori, dar vreau să Îi cânt, să Îl laud!

sâmbătă, 12 aprilie 2014

De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!

Aş putea spune că iubesc independenţa, libertatea, tot atât de mult precum iubesc dreptatea. Multe mai am de tras din cauza acestor "iubiri" şi, ... parcă nu-mi învăţ niciodată lecţia. De câteva zile frământ cuvintele Stăpân şi rob. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi cuvintele astea două, mă conduc la alte aspecte ale vieţii mele ce trebuiesc descoperite, analizate şi trecute la ascultare şi supunere.

Marţi, 14 nisan, adica 16 aprilie, începe Paştele pentru evrei. Dar ieri, 10 nisan, fiecare familie trebuia să îşi cumpere mielul sau iedul, un miel fără defect, de un an. Ca să trăieşti şi să prinzi ziua de 15 nisan, trebuie să faci ce ţi se spune.

Dar nu se poate altă soluţie? Nu.
Adica dacă nu ascult, mor? Da. Şi nu numai eu ci şi cei din casa mea.

Leg ce spune Isaia, cu povestea lui Avraam şi cu paştele. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi Îl descopăr pe Dumnezeu ca Stăpân. Sincer, îmi place mai mult ca Tată. Dar Dumnezeu Tatăl este Sfânt, Sfânt, Sfânt, drept, credincios, personal, Cel ce aude, Cel Preaînalt, Creatorul cerului şi pământului, Cel Atotputernic, Omnisicient, Omnipotent, Omniprezent.

Am crescut şi trăit într-o ideologie ce încurajează independenţa, realizarea profesională, libertatea, dreptul la opinie, la trăirea momentului, la sfidare a regulilo şi a consecinţelor.

Vreau să ascult ce spune Domnul! Am decis să ascult şi să fac ce spune El. Dar văd că trebuie să smulg toţi lăstarii independenţei mele, să scormonesc după rădăcinile libertăţii şi să I le dau Domnului. Descopăr că înţelepciunea mea nu are nici o legătură cu a Lui. A mea e umană, finită, mărginită. Mai citesc că gîndurile Lui nu au nici o legătură cu ale mele, că El are alte idei decât ale mele. Realizez că nu pot şti ideile, visele, gândurile celor de lângă mine, ale oamenilor finiţi şi mărginiţi ca mine. D`apoi să le ştiu pe ale Domnului ...

Numai că Domnul nu mă lasă aşa. Mi-a lăsat Cuvântul Scris, scrisoarea Lui de dragoste pentru mine şi din Scripuri învăţ despre El, despre faptul că dacă ascult, fac ce îmi spune şi mă supun, voi trăi chiar dacă fizic voi muri la un moment dat.

Dacă El îmi e Stăpân şi eu Îl recunosc ca Stăpân, atunci eu trebuie să ascult cu punct şi virgulă. Robii sunt de mai multe feluri, unii au fost învredniciţi pentru funcţii mai înalte, unii pentru munci mai grele, unii pentru munci intelectuale dar fiecare are o slujbă. Mai mult de atât, Creatorul, care este şi Stăpânul, a dat talente şi abilităţi fiecăruia dintre robi. Degeaba râvnesc eu slujba altuia. Eu am fost înzestrată pentru ceea ce fac şi nu pentru altceva.

Mi-a fost greu să realizez care îmi sunt talentele, darurile, abilităţile. Am crezut că mi le-am cultivat eu prin practică şi studiu însă aveam să descopăr că de fapt îmi sunt date de Domnul. Şi nu îmi sunt date ca să le pun în vitrină şi să mă dau măreaţă cu ele ci ca să le folosesc pentru Slava Lui şi nu pentru orgoliul şi mândria mea.

Cu ceva ani în urmă, eram într-o furtună şi o tiradă de întrebări la adresa Domnului. Atunci mi-a spus de darurile şi talentele mele, de faptul că vrea să le folosesc. Şi mi-a mai spus ceva ce m-a forţat să realizez că El e Stăpânul: "dacă nu le foloseşti, ţi le iau înapoi." Mai am pusee de lene îmbibate cu gânduri de renunţări, cu întrebări fără număr dar imediat îmi amintesc cu Cine am vorbit, Cine mi-a vorbit. Realizez că eu de El trebuie să ascult indiferent de mofturi, pretenţii, idei, acuze şi scuze.

Abia acum realizez că am făcut schimbări majore în viaţa mea pentru că am înţeles că El e Stăpânul. Nu m-am gîndit că eu sunt roaba ci am făcut-o de dragul Domnului, am ales să ascult de dragul Lui. De fapt, eu nu îmi aşezasem piesele de puzzle la locul lor ... erau încă împrăştiate pe tabla vieţii mele.

De ce ascult?
De dragul Lui!

De dragul Lui voi celebra cum spune El, voi face ce spune El, voi renunţa la independenţă, libertate şi propria dreptate.
De dragul Lui voi auzi, asculta, acţiona!
De dragul Lui ma voi supune!
De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!

joi, 10 aprilie 2014

studiez robia

În Geneza 18, Avraam se întâlneşte cu Domnul şi I se descoperă cu numele de Adonai = Stăpânul. Imediat m-am gândit la Romani 1. Pavel se numeşte rob al Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.

"1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care Dumnezeu o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi 3 şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, 5 prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe oamenii din toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos." Romani 1:1-6

Habar nu am ce înseamnă să fii rob. Ieri am postat un film despre sclavie. Acum dimineaţă, youtbe, pe baza căutărilor mele, m-a anunţat despre un documentar din Koreea de Nord. L-am văzut şi m-a şocat faptul că ei habar nu au că sunt sclavi. Descoperirea asta m-a şocat şi mai tare.
Ce robii am şi eu nu ştiu?
Ce înseamnă să fii rob?
Dar să fii robul Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach?
Cum arată un rob al Stăpânului = Adonai?
Dacă îmi e Tată, atunci îmi e şi Stăpân, nu?
Care e relaţia mea cu El?

marți, 8 aprilie 2014

La 17 ani ...

Azi a fost ziua nepotului meu şi i-am scris o urare ... aşa ca pentru 17 ani.

Edmon – un nume destinat protectorilor prosperi sau luptătorilor bogaţi. Un nume frumos, cu rezonanţe anglo-saxone. Nume purtat de regi, sfinţi, poeţi şi filosofi.

Dincolo de numele Edmon şi de istoria acestuia, am căutat un personaj din Biblie, unul de vârsta ta. Tânărul acesta, la fel ca tine, era bun de gură – adica vorbea mult. Pe lângă faptul că era bun de gură, era protejatul tatii, mereu era corcolit pe lângă părinţi şi cumva ... era trimis să îşi verifice fraţii dacă aceştia îşi fac treaba. Asta însă îi dispera pe fraţii săi care i-au găsit ac de cojoc.

Fraţii şi-au făcut treaba cu vârf şi îndesat! La 17 ani, l-au vândut rob în Egipt (Geneza 37).

Visătorul, alintatul, protejatul, bogatul Iosif ajunge rob. Este aruncat în temniţă pentru că refuză avansurile soţiei şefului lui.

Acasă, Iacov îi povestise despre Dumnezeul lui, despre faptul că la opt zile fusese circumcis ca să intre în binecuvântarea şi în legământul părinţilor şi bunicilor lui. Dumnezeul tatălui său era unul drept, sfânt, personal, era Creatorul cerului şi al pământului, Dumnezeul care aude, Cel Atotputernic, Stăpânul, Cel Preaînalt.

În robie, valorile cu care Iacov l-a „secat” la cap se văd trăite, aplicate în realitate. Tot acolo a învăţat să tacă, să chibzuiască, să aştepte, să aibă răbdare, să Îl descopere pe Dumnezeul părinţilor săi, să intre în legătură cu El, să asculte de El, să înţeleagă că visele lui sunt, de fapt, vedenii ce prevestesc viitorul ţării.

Acolo, în robie, cei din jurul lui văd că „Domnul era cu el şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui”.

La început de an, ţi-am făcut o urare - binecuvântare, şi anume: „Fie ca anul acesta să te întâlneşti cu Dumnezeu şi, dacă nu vei vrea să faci asta, atunci să îţi taie El calea ca să te întâlneşti cu El.” Urarea – binecuvântare a rămas valabilă.

Domnul te iubeşte prea mult ca să te lase să fugi din legământul şi binecuvântarea părinţilor tăi. E posibil să folosească robia pentru a salva familia şi casa tatălui tău sau ... numai pe a ta. Va face orice posibil ca să te crească frumos, să îţi dea înţelepciune, bogăţiile altora pe mână ca să salvezi soarta poporului unde trăieşti.

La 17 ani, lumea pare că îţi stă la degetul mic, însă robia e la o miliardime de secundă distanţă.

Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov să te binecuvânte şi să te facă un Iosif pentru familia şi casa ta!

un rob

" … sa-I gauresti urechea de usa si sa iti fie rob pentru totdeauna" Deut 15:17

Sa rastignesti urechea mea
Pe lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intrega-a vietii cale

Aleg de-acum robia Ta
Cu fringerea de sine.
Si sa raman asa as vrea
Nevrednic rob in casa Ta
Sa nu ies de la Tine.

Sa fiu cu umerii in jug
Sub sarcina Ta buna.
Sa strang cu miinile de plug
S-ascult la glasul Tau din rug,
Cu dorul la cununa.

Prin arsita si ploi arand.
In Tarina Ta sfanta.
Cu Harul ne-nteles in gand
Sa pun saminta Ta plangand
Cand inima mea canta!

Si-apoi cand seara pe colini,
E ziua la sfarsit ajunsa.
De am sa vin cu snopi putini,
Sa vada ochii Tai divini,
Urechea mea strapunsa.
Versurile sunt scrise de Florian Guler

luni, 7 aprilie 2014

Ascultarea nu e opţională în cadrul legământului!

Povestea lui Avraam re-stârneşte în mine o problemă, cea a legământului. Domnul vine la Avram ca să vorbească cu el şi sa încheie un legământ. Recitesc textul şi văd că Domnul i se descoperă sub Numele de El Shadai = Dumnezeul Cel Atotputernic. M-am întrebat de ce face asta. Adica Avraam de la 75 de ani nu ştia cu cine vorbeşte? Da ba. Însă treptat Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeul de aproape, personal, Creatorul cerului şi al pământului, Cel Preaînalt, Cel ce aude. Acum Avraam trebuie să mai ştie ceva despre Dumnezeu, că este Cel Atotputernic şi îi spune aşa:
"- Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“" Geneza 17:1-2

Legământul nu e încheiat fără nici o condiţie ci văd din capitolul 17 că începe şi termină cu câte o condiţie. "Umblă înaintea Mea şi fii fără pată"! Mai pe înţelesul meu sună cam aşa: Ascultă ceea ce îţi spun, fă ceea ce ţi-am spus, crede ceea ce îţi spun indiferent de contextul în care eşti, de ceea ce spun alţii, de filosofiile vremii, de cultura în care trăieşti. Caută Faţa Mea, părtăşia cu Mine, adânceşte, studiază, aprofundează Cuvântul scris adica Biblia, caută să stai lângă oameni ce trăiesc Cuvântul şi caută să stea lângă Mine.

Mai văd ceva din textul acesta.
"4 „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine"
"9 Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: - În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu,"
"15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: - În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. "

Finuţ, Dumnezeu îi reaminteşte lui Avraam că Sara îi este nevastă, că binecuvântările se primesc în familie, că el are doar o nevastă şi anume, pe Sara. Despre Agar, Dumnezeu nu spune nimic. El a venit sa facă legământ cu Avraam şi familia lui, adica cu el şi cu Sara. Punct. Ideea lui Avraam şi a Sarei despre familie, despre naşterea de prunci cu mame surogat nu intră în planurile Domnului. Mai mult de atât, El nu are nevoie de ajutor uman pentru a îşi împlini promisiunile. 

Familia e compusă dintr-o mamă şi un tată, adica dintr-un bărbat şi o femeie. Din Eden văd asta. Familia este ideea Lui Dumnezeu. Numai în acest cadru Dumnezeu binecuvântă familia. 

Legământul are şi un semn, circumcizia. Şi nu era opţională.  Dacă voiau sa trăiască şi să se bucure de legământ atunci trebuiau să îl respecte. "Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“ "

Nu poţi să alegi ce să respecţi şi ce nu din termenii legământului. 
Nu poţi să te bucuri de beneficiile legământului fără să asculţi. 
Ascultarea nu e opţională în cadrul legământului!
Nu poţi sta în mijlocul oamenilor ce respectă legământul şi tu să nu vrei să îl respecţi pentru că e clar: ai rupt legământul cu Domnul.

Legământul va merge mai departe, va fi încheiat veşnic prin Isaac, fiul lui Avraam şi al Sarei. Singura femeie pe care o recunoaşte Dumnezeu ca soţie a lui Avraam este Sara.  Îl binecuvântă pe Ismael din pricina lui Avraam însă legământul va fi încheiat cu Isaac. "21 Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta."

duminică, 6 aprilie 2014

El Shadai

Ce aşteptări poţi să mai ai la 99 de ani? O femeie la 90 de ani mai poate naşte un copil? Oare Sarai simţea ceva pentru copilul născut de Agar? Avea sentimente materne pentru el? Avram, din câte văd din Geneza 17, e topit după Ismael. Dar Sara are aceleaşi sentimente ca Avraam faţă de copilul născut pe genunchii ei? Intervin  ani de tăcere, nu ni se mai spune nimic de Ismael, de Sarai, de Avram şi de Agar de la 86 la 99 de ani.

Dar Avram împlineşte 99 de ani,  Domnul i se arată şi ei doi povestesc împreună. Domnul i se arată ca să facă legământ cu Avram. Îl regăsesc uman pe Avram, îl văd ataşat de Ismael şi mi se pare normal să fie aşa.

"1 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:
- Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ 

3 Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis:
4 „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. 6 Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. 7 Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. 8 Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“ 

9 Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: 
- În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma.10 Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. 11 Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12 În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. 13 Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“
15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: 
- În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mamaunor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“ 

17 Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ 18 Apoi I-a zis lui Dumnezeu: 
- Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta! 
19 Dar Dumnezeu i-a răspuns: 
- Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa lui după el. 20 În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. 21 Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta. 

22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. 

23 Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. 

24 Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, 25 iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. 26 Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. 27 Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini." Geneza 17

Avram avea 75 de ani când a plecat din Haran. A ajuns in Cannan dar împins de temeri şi de foamete a locuit puţină vreme în Egipt. Faraon l-a scos afară din ţară cu multe bogăţii.  La 86 de ani, dintr-o mamă surogat, i se naşte Ismael. Temeliile căsniciei lui se clatină tare. 

Îl văd pe Dumnezeu intervenind in familia lui Avram şi Sarai. Face un legământ cu Avram, schimbă numele celor doi soţi şi le promite un fiu. Avram e om, gândeşte logic, uman şi numa nu îi spune Domnului: E imposibil ce spui Tu! Avea un fiu, îl iubea şi credea că acesta e copilul promis, e sămânţa despre care îi vorbise Domnul. Aşa că atunci când Domnul vine cu specificaţii pentru pruncul ce va apare, Avram spune: " Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta! "

Domnul nu se ia de el, nu îl ceartă pentru necredinţă ci Îi spune ce are de zis iar Avraam ascultă şi după ce Domnul se înalţă de la el, se apucă să facă ceea ce tocmai îi spusese Domnul. Până acum Domnul I se arătase ca (Geneza 14:22) Yahwe - Dumnezeul de aproape, personal, Elohim - Dumnezeul cerului şi al pământului, El-Elion - Dumnezeul Cel Preaînalt, de la Agar aflase că Domnul aude - El-Roi şi acum Domnul I se descoperă cu Numele de El-Shadai -Dumnezeul Cel Atotputernic. 

Niciodată nu e prea târziu ca Domnul să îţi facă promisiuni. Niciodată nu eşti prea bătrân ca să mai ai prunci. Cel ce ne ţese în burţile mamelor noastre poate face ca organele genitale să prindă sau re-prindă viaţă, să fie vindecate, să fie capabile să poarte în ele un prunc. Din punct de vedere uman era imposbil ca Sara să mai poată avea copii - avea 90 de ani.

Conexez istoria aceasta cu ceea ce spune Domnul prin Isaia poporului Său "«Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice DOMNUL. 9 Pentru că, aşa cum sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot aşa sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre." Isaia 55: 8-9.

Sunt un pic invidioasă pe Avraam. Se întâlneşte cu Domnul faţă către faţă, are parte de discuţii cu El, îşi spune dorinţele, primeşte promisiunea unui fiu, i se schimbă numele şi face un legământ cu Domnul. 

vineri, 4 aprilie 2014

The Last Sin Eater (2007)

El - Roi

De multe ori m-am întrebat dacă Domnul vede, aude, ştie ce se întâmplă cu mine, dacă îi pasă, dacă va interveni ... În cartea Geneza, descopăr că mai este o femeie care are aceleaşi întrebări ca şi mine. Ea trăia în alt mediu, în alt sistem social, politic, economic, era roabă, era străină, ... cumva politeistă.

"1 Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă, pe care o chema Agar, 2 aşa că i-a spus lui Avram: „Domnul m-a oprit să am copii. Intră, te rog, la sclava mea; poate voi primi copii prin ea.“
Avram a ascultat-o pe Sarai.
3 Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în Canaan, soţia sa, Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar, sclava sa, şi i-a dat-o soţului ei, Avram, ca să-i fie soţie. 
4 El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată; 
când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit-o cu dispreţ pe stăpâna sa.
5 Atunci Sarai i-a spus lui Avram: 
- Fie ca răul care mi se face să cadă peste tine! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Domnul să judece între mine şi tine!
6 Avram i-a răspuns lui Sarai: 
- Sclava ta este sub autoritatea ta; trateaz-o aşa cum crezi că este bine! 
Sarai a asuprit-o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea.
7 Îngerul Domnului a găsit-o în pustie, lângă un izvor de apă - izvorul de lângă drumul care duce la Şur - 8 şi a întrebat-o: 
- Agar, sclava lui Sarai, de unde vii şi unde mergi? 
- Fug de stăpâna mea, Sarai, a răspuns ea.
9 Îngerul Domnului i-a zis: 
- Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-i-te. 10 Îi voi înmulţi atât de mult pe urmaşii tăi, încât acea mulţime nu va putea fi numărată, a adăugat Îngerul Domnului.
11 Îngerul Domnului i-a mai spus: 
- Iată că eşti însărcinată şi vei naşte un fiu. Îi vei pune numele Ismael, pentru că Domnul a auzit despre asuprirea ta. 12 El va fi ca un măgar sălbatic; va fi împotriva tuturor oamenilor, şi toţi oamenii vor fi împotriva lui; va locui separat de toţi fraţii săi.
13 Agar L-a numit pe Domnul Care i-a vorbit: „Dumnezeul Care mă vede“, zicându-şi: „L-am văzut într-adevăr aici pe Cel Care mă vede.“ 14 De aceea fântâna a fost numită Beer Lahai-Roi; ea se află între Kadeş şi Bered.
15 Agar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus numele Ismael. 16 Avram avea optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael." Geneza 16

Din câte văd din text, Agar nu era o sclavă oarecare ci era una apropiată Sarei. Cultura vremii permitea această practică de a avea copii prin altă femeie. Dar Agar era şi ea femeie. 

O admir pe Sarai pentru credincioşia ei, pentru supunerea de care dă dovadă când soţul ei ca să îşi scape pielea o bagă pe ea la înaintare, pentru ospitalitatea ei, însă în textul acesta o văd umană, reală. Ea era soţia lui Avram. Ea ştia de promisiunea făcută de Domnul pentru Avram şi pentru ea. Dar ... au trecut deja 10 ani şi ...pruncul nu apărea. Mai mult de atât, ea era stearpă, adică în mod normal nu putea avea copii. 

Vrea să îi dea o mână de ajutor Domnului în ţinerea acestei promisiuni. Conform vremii şi obiceiurilor de acolo, nu era ilegal ceea ce plănuia. Dar dacă ceva nu e ilegal asta nu înseamnă că nu e imoral. Îşi discută planul cu Avram şi el acceptă. Descopăr că si marele Avram era om, era influenţabil, acceptă planul făcut de nevasta lui fără târguieli şi se trezeşte pe cap cu două neveste iar belelele încep să apară. Sarai e supărată foc pe Agar că şi-a schimbat atitudinea faţă de ea, că o priveşte cu dispreţ. 

Şi aici o înţeleg pe Sarai de ce sare aşa arsă când simte şi vede atitudinea roabei ei. O femeie poate să aiba copii dacă Domnul vrea asta însă nu e cu nimic inferioară celei care poate să dea naştere uneor copii. 

Sara începe să se poarte aspru cu Agar iar roaba ei îşi face bagajul şi fuge. Nu îşi mai vede statutul de roabă, se crede egală în drepturi cu Sarai, deşi aceasta o dăduse de nevastă soţului ei însă nu îi dăduse şi libertatea, nu e eliberase. 

Agar era egipteancă şi cu bagajul în mană, cu burta la gură, pleacă. Ieşise din Egipt împreună cu Sarai şi Avraam, îi fusese dată ca roabă de Faraon. Mediul de unde plecase îl ştia bine. Fusese sclavă la Faraon, trăise într-o lume politeistă şi în familia unde a intrat a găsit alt mod de viaţă, altă raportare, vede în viaţa de zi cu zi că stăpânii ei au un Singur Dumnezeu căruia ei îi vorbesc, vede un Dumnezeu care răspunde, dă instrucţiuni, face promisiuni, poartă de grijă, e personal. Vede toate astea în viaţa altora. 

Ajunge la graniţa dintre Canaan şi Egipt, la Şur şi acolo i se arată Îngerul Domnului. Este pentru prima oară în Scripturi când găsesc scris că Îngerul Domnului apare. Mai mult de atât, vorbeşte cu o femeie ... şi aceasta nu e Sarai ci e Agar. Până aici ştiu că Domnul vorbeşte cu Adam şi Eva, cu Sem, Enoh a umblat 300 de ani cu Domnul, vorbeşte cu Noe, cu Avram. Însă de la Eva, din Gradina Edenului, nici o femeie nu mai are parte de o discuţie cu Domnului. Studiind în Scriptură, găsesc că Îngerul Domnului este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Agar are parte de o teofanie. 

Îngerul Domnului i se adresează şi îi aduce aminte cine este, care îi este poziţia şi îi spune să se întoarcă la stăpâna ei. Dar mai mult de atât, Îi spune că a văzut şi a auzit asuprirea ei. Şi tot acolo, Agar primeşte o promisiune pentru fiul ce se va naşte. Ismael = Domnul aude = El - Roi.

Îmi place că Agar ascultă şi se întoarce. Îmi închipui ce faţă avea Avram şi Sarai când au vazut-o înapoi în tabără, când au văzut că nu mai avea tupeul, nesimţirea cu care plecase. Şi-a reluat rolul de roabă, a ascultat şi a împlinit ordinele ce i se dădeau. 

Sara nu are parte de nici o întâlnire cu Îngerul Domnului însă are abilitatea de a învăţa din experienţele altora. Chiar dacă nu ni se scrie ce i-a spus Agar despre întâlnirea cu Îngerul Domnului, îmi închipui câte miliarde de întrebări au pus stăpânire pe mintea Sarei, cât de mult i-a observat comportamentul slujnicei ei şi ce concluzii a tras. Întâlnirea cu Domnul a schimbat total viaţa acestei slujnice - se vedea din atitudine, din înfăţişare, din vorbire. 

miercuri, 2 aprilie 2014

marți, 1 aprilie 2014

Treblinka: Hitler's Killing Machine - Excavating a Secret Gas Chamber

http://www.jewsnews.co.il/2014/03/31/archaeologists-find-treblinka-gas-chambers/

By Gil Ronen

The first-ever archaeological excavations at the Nazi death camp Treblinka in Poland have revealed new mass graves, as well as the first physical evidence that this camp held gas chambers. The camp had been bulldozed in 1943. To cover their tracks, the Nazis went so far as to plant crops and build a farmhouse on the leveled ground.

Presented in a new documentary, “Treblinka: Hitler’s Killing Machine,” which aired Saturday on the Smithsonian Channel, the excavations revealed brick walls and foundations from the gas chambers, as well as mass graves and massive amounts of human bone, some of which was close to the ground’s surface or exposed to the elements.

Historians estimate that about 900,000 Jews were murdered at the camp over just 16 months.

The Nazis began deporting Jews to Treblinka in July 1942, mostly from the ghettos of Warsaw and Radom. There were two camps: Treblinka I was a forced-labor camp where prisoners were made to manufacture gravel for the Nazi war effort. A little more than a mile (2 kilometers) away was Treblinka II, the death camp, where Jews were sent on trains.

The victims were told that they were going to a transit camp before being sent on to a new life in eastern Europe. The deception was elaborate: Nazis erected a fake train station in the remote spot, complete with false ticket-counter and clock.

“There was an orchestra set up near the reception area of the camp to play,” archaeologist Caroline Sturdy Colls told Live Science. “It was run by a famous composer at the time, Artur Gold.”

The gas chamber was the subject of the teams’ second dig. The excavations revealed a brick wall and foundation. There were two sets of gas chambers built at Treblinka, the first with a capacity of about 600 people, the second able to hold about 5,000. The gas chambers were the only brick buildings in the camp, Colls said. The digs also revealed orange tiles that matched eyewitness descriptions of the floor of the gas chambers. Each tile was stamped with a Star of David, apparently in order to fool the victims into believing that the building was “a Jewish-style bathhouse.”

The Jewish deportees were split into two groups, one of men and the other of women and children, and ordered to undress for “delousing.” After handing over their valuables and documents, the victims were sent to the gas chambers, which were pumped full of exhaust fumes from tank engines. “Within about 20 minutes, some 5,000 people inside would be killed by carbon monoxide poisoning. Corpses were initially buried in mass graves, but later in 1942 and 1943, Jewish slave laborers were forced to reopen the graves and cremate the bodies on enormous pyres,” adds Live Science.

After the war, Treblinka was turned into a memorial. Out of respect for the victims, no excavation was allowed there, until Colls and her colleagues won approval from Polish authorities as well as Jewish religious leaders to conduct a limited dig.