vineri, 30 ianuarie 2015

Agonie şi extaz!

Iosif a ales să creadă în Elohim, în Dumnezeul tatălui său Iacov, în Dumnezeul lui Isaac şi al lui Avraam. A ales să se încreadă în El. A ales să trăiască conform principiilor Lui, să iubească ca El, să slujească ca El, să ierte, să arate îndurare, milă, compasiune ca El. A ales să fie a Lui în ciuda a tot, indiferent de cost şi a decis asta indiferent de situaţia în care a ajuns. A ales să Îl cunoască pe Dumnezeu dincolo de cât îi spusese Iacov, dincolo de cât văzuse şi auzise la tatăl său.

Scriptura nu ne spune ce a decis el însă văd asta din ceea ce observă Potifar, mai marele puşcăriei, Faraon şi cei cu care vine Iosif în contact.

Are loc reîntâlnirea cu fraţii săi. La primele întâlniri le vorbeşte numai prin translator dar discursul lui Iuda îl copleşeşte. Cere să fie lăsat liber cu oamenii veniţi din Cannan. Uşile se închid. Sunt toţi doisprezece în aceeaşi încăpere. Şi Iosif începe să vorbească evreieşte cu ei, să vorbească aceeaşi limbă ca şi ei. Şi spune că e Iosif, că e fratele lor. „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Geneza 45:3

Şoc total. Bine că nu au făcut stop cardiac!

E Iosif! Trăieşte! E al doilea după Faraon!
Iosif trăieşte!
Noi l-am vândut!
Iosif trăieşte, vorbeşte evreieşte!
E el! Văleu!
Visele ce ni le spunea s-au împlinit!
Visele lui erau adevărate!
Din cauza viselor lui l-am vândut!
Ce va face oare cu noi?

Iosif realizează fulgerător ce le trecea lor prin cap şi le spune: "Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. " Geneza 45:5-8

Accentuează că a fost planul Lui Elohim ca să îi scape, să îi salveze.

Fraţii lui Iosif vorbesc despre un Dumnezeu drept, unul care descoperă lucrurile ascunse, unul de care se tem, un Judecător. Iosif însă vorbeşte despre un Dumnezeu care face planuri şi le duce la îndeplinire, care arată îndurare, milă, care iubeşte şi protejează, salvează, vorbeşte despre un Dumnezeu pe care Îl cunoaşte personal.

Îşi lasă emoţiile să fie vizibile şi plânge în faţa lor, îi strânge în braţe. Beniamin e primul îmbrăţişat. Beniamin primeşte mai mult ca ei. Observ că nu mai contează, nu îi mai afectează. E fratele lui drept. Să primească! Şi noi avem suficient. Poate să primească mai mult! E ok! Au învăţat lecţia!

Agonie şi extaz aş pune titlul acestui capitol.

Pleacă de la Iosif şi trebuie să spună tatălui lor că Iosif trăieşte. Minciuna trebuie mărturisită! După 22 de ani, vine momentul adevărului! Şi Iacov nu îi crede! Nici eu nu i-aş fi crezut! Şi ce-ar fi fost la gura mea ...

Dar văzând cu ce au venit, Iacov realizează că Iosif al lui trăieşte. Nu îşi învăţase el băieţii să trimită daruri, să dea daruri din ce e mai bun? Da! Iosif al lui trăieşte! Vrea să îl vadă! Vrea să meargă la el!

joi, 29 ianuarie 2015

băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui

Am început să văd povestea lui Iosif altfel, cu alţi ochi. Poate că am mai îmbătrânit, poate că mi-a mai venit mintea la cap ... 

După 22 de ani, Iosif se reîntâlneşte cu fraţii săi. "Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru " (Geneza 42:7). 
"Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut. 

9. Iosif si-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei si le-a zis: "Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

10. Ei i-au răspuns: "Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. 11. Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade."

12. El le-a zis: "Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

13. Ei au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă."

14. Iosif le-a zis: "V-am spus ca sunteţi iscoade." (Geneza 42:8-14).

"suntem oameni de treabă" spun fraţii lui Iosif. Bine că nu sunt eu în locul lui Iosif. Cu siguranţă povestea lua o altă turnură. I-aş fi întrebat: Serios? Chiar aşa? Oameni de treabă sunteti? Şi oamenii de treabă îşi vând fratele pe 20 de arginţi? Fratele vostru valorează cât un sclav? 

Iosif însă nu spune şi nu acţionează ca mine. El s-a încrezut în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. El s-a lăsat modelat de Dumnezeul lui. Vrea să ştie dacă tatăl lui trăieşte. Vrea să ştie dacă fratele lui mai mic trăieşte. Dacă sunt bine cei din familie. 

Îmi place însă schimbarea care se petrece şi în fraţii lui. 22 de ani de chin! 22 de ani de remuşcări! 22 de ani să îţi auzi tatăl plângând şi crezând ca fiul lui iubit e mort. 22 de ani de trai în minciună. 

Îl aduc pe Beniamin în Egipt, merg la masă la Iosif acasă. Pleacă bucuroşi spre Iacov. Fericirea însă nu ţine mult. Se întorc smeriţi, umiliţi, toţi unsprezece închinându-se în faţa lui Iosif. Fiecare detaliu din visele lui Iosif se împlineşte. 

Iuda nu mai poate îndura povara de a-şi vedea tatăl suferind şi îşi ţine cuvântarea (Geneza 44). 22 de ani te fac să vezi lucrurile altfel. Pe Iosif l-au vândut că se simţeau nedreptăţiţi, neiubiţi. Au crezut că au scăpat de el şi coşmarul a început. Acum, îi spune lui Iosif că Beniamin este "baiatul de sufletul caruia este nedezlipit sufletul lui" (Geneza 44:30).

Sufletul lui Beniamin, al acestuia mai tânăr, este lipit de sufletul tatălui nostru domnule Iosif! 
"Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mahnirea tatalui meu!" (Geneza 44:34)
Se dă rob, sclav! Dar nu mai vrea să trăiască în coşmarul ce şi l-a făcut cu mâna lui.
Ajunge!

Poate să îl iubească tata! E ok! Să fie sănătoşi amândoi!
Poate să îi dea tata numai haine pestriţe! Iaca! Nu mai contează!
Poate să fie preferatul tatii! E bine aşa!

Iuda vrea să se elibereze! Ajunge! Nu se mai poate aşa! 

marți, 27 ianuarie 2015

Auschwitz, naziști și soluția finală!

"24 ianuarie 2015. La 70 de ani de la eliberarea lagărului Auschwitz, Digi24 difuzează un documentar BBC de excepţie, în cinci episoade, despre cele mai cumplite evenimente ale secolului 20. „Auschwitz - naziştii şi soluţia finală” vă conduce într-o incursiune în istoria lagărului nazist în care erau ucişi în masă evreii.

Auschwitz este numele unui arhipelag al ororii, administrat de nazişti, în zona anexată din Polonia, după 1939. Avem de-a face cu Auschwitz 1, prima construcţie, un lagăr de internare, Auschwitz 2 Birkenau - un lagăr de concentrare şi exterminare şi Auschwitz 3- Monowitz- un lagăr de muncă pentru uzina chimca IG Farben şi alte 45 de închisori subordonate, la 70 de kilometri sud-est de Cracovia. Primii prizonieri politici polonezi au fost internaţi aici, în 1940, după invazia concomitentă a Poloniei, în vest de germani şi în est de sovietici, potrivit înţelegerilor pactului Ribentropp-Molotov. În septembrie 1941, au loc primele execuţii ale unor deţinuţi politici şi se construieşte Auschwitw 2 Birkenau, care va fi principala scena a soluţiei finale - planul nazist de eliminare fizică a tuturor evreilor din Europa.

Această diabolică platformă a morţii, fără precedent şi, să credem din răsputeri, fără urmare în istoria umanităţii, a fost organizată şi supravegheată de 6500-7000 de militarii SS - celebrele trupe Schutzstaffel - falanga pretoriană sangvinară a lui Hitler, încredinţată Reichmareşalului Himmler. Doar 15 la sută din ei au fost ulterior condamnaţi pentru crime de război, în frunte cu faimosul Rudolf Hoess, foarte prezent în documentarul nostru, comandantul lagărului. Doar acesta şi alţi câţiva au fost executaţi."
http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digipedia/Arhiva+inregistrari/Digipedia+-+Auschwitz+nazisti+si+solutia+finala+Inceputuri+surpr

luni, 26 ianuarie 2015

rodeşte în jurul meu?

Iosif ajunge al doilea după Faraon şi nu stă numai pe plajă să se relaxeze. Dă sfaturi, ordine şi adună cerealele în hambare. Lucrează în aşa fel încât Faraon să prospere şi în timp de belşug dar şi pe timp de secetă.

Neemia, paharnicul lui Artaxetxes, află noutăţile din Ierusalim şi boceşte câteva zile bune. Îşi face slujba ca de obicei însă împăratul îi vede paloarea şi îl întreabă ce e cu el. Neemia vorbeşte despre durerea de a şti cetatea părinţilor în ruine şi primeşte de împărat şi împărăteasă permisiunea de a pleca. şi nu pleacă cu mâna goală.

Daniel a ajuns rob in Babilon şi nu a intrat în depresie din cauza condiţiilor diferite din palatul lui Nebucadneţar. Face alegeri ferme şi ajunge în topul celor mai buni slujitori ai împăratului.

Ce au cei trei oameni în comun?

Sunt evrei.
Ajung robi.
Iau decizia ca acolo unde ajung să prospere ce le este încredinţat, să Îl prezinte pe Dumnezeul în care se încred.

Ce fac cu ce îmi este încredinţat?
Rodeşte, sporeşte în jurul meu la locul de muncă?
Îl văd cei din jur pe Dumnezeul meu?
Cum e cuvântul meu?
Se bazează cineva pe el?
Ce atitudine am?
Au oamenii curaj să vină la mine?
Sunt de încredere?

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

La dragoste se răspunde cu dragoste!

M-am tot întrebat cum au fost crescuţi Iosif, Estera, David şi Daniel de au rămas credincioşi în ciuda dificultăţilor pe care le-au avut de înfruntat. Sau, cum au fost educaţi, cum le-a fost prezentat Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov de ei au rămas lipiţi de El? Pilda semănătorului (Matei 13) are un răspuns la întrebarea mea. Sămânţa e aceeaşi, Pământul în care cade sămânţa e diferit.

Frământându-mă cu asta, am realizat un alt lucru. Dumnezeu nu L-a trimis pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach în lume într-o familie bogată, nu L-a crescut ca pe un răsfăţat. Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a ales să răspundă cu dragoste la dragostea Tatălui.

Deşi am citit Evanghelia după Ioan de zeci de ori, abia acum realizez dragostea şi ascultarea din dragoste dintre Tată şi Fiu. Teoretic ştiam că asta e relaţia. Acum însă tânjeşte inima mea să fie şi ea în această relaţie. Citesc şi sufletul palpită la cât de frumos vorbeşte Isus Christos = Yeshua HaMaschiach despre Tatăl Său.

"35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. " Ioan 3:35

"34 Isus le-a mai zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui." Ioan 4:34

"17 Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“
...
19 Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. 

20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 

21 Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! 

22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis. 

24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 

25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. 

26 Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi 27 şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 

28 Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată. 

30 Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis." Ioan 5:17-30

Prin sângele Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach sunt înfiată şi sunt fiica Tatălui. Realizez cu tristeţe că nu am înţeles multă vreme dragostea asta, nu am răspuns la ea. Nu m-am gândit niciodată că "Mâncarea Mea este să fac voia" Lui. 

M-am străduit să înţeleg logic dragostea dintre Tată şi Fiu. Mai mult de atât, am proiectat asupra Lor experienţele mele şi am văzut dragostea Lor prin lentilele mele. 

Realizez că dragostea nu se înţelege, diseacă, analizează. Dragostea nu e logică! La dragoste se răspunde cu dragoste!

"Tatăl Îl iubeşte pe Fiul"

Tatăl mă iubeşte şi pe mine!

Vrea să mă las iubită!
Vreau să Îl las să îmi vindece inima, mintea şi sufletul ca să răspund la dragostea Lui!

joi, 22 ianuarie 2015

Dumnezeu să îţi dea har!

Am citit câteva capitole din Geneza în dimineaţa asta şi o expresie s-a agăţat de inima mea: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ Geneza 43:29. Sunt primele cuvinte pe care le spune Iosif, după 22 de ani, fratelui său Beniamin.

Simeon era închis în Egipt, Iosif era al doilea după Faraon şi cei 10 fraţi vin să cumpere grâu din Egipt. Are loc întâlnirea dintre fraţi şi încerc să îmi închipui ce era în inima şi mintea lor. Iosif arăta ca un egiptean: tuns, ras şi îmbrăcat ca un egiptean veritabil, vorbea egipteana (sau ce limbă se vorbea atunci în Egipt).

Îmi închipui teama din inimile fraţilor lui Iosif când l-au adus pe Beniamin în Egipt. Ajung acolo şi Simeon este scos din închisoare înainte ca ei să se întâlnească cu Iosif. Mai mult de atât, sunt invitatţi la masă, în palatul lui Iosif. Şoc peste şoc. Sunt aşezaţi la masă în ordinea naşterii.

Dar, oare ce era în inima lor când îl aud pe Iosif spunându-i lui Beniamin: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“. Lor nu le-a spus acelaşi lucru. Lor le-a spus că sunt iscoade. De unde ştie acest om, al doilea după Faraon de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov? Numele Lui Dumnezeu folosit aici este Elohim. De unde ştie acest om de Elohim?  De unde ştie acest om că Elohim dă har?

Dar ... eu ce cuvinte adresez celor cu care mă întâlnesc?
Iosif ştia şi credea că Elohim este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. În faţa fraţilor săi face o declaraţie de credinţă. E una scurtă însă plină de semnificaţie. Spune în alte cuvinte: chiar dacă sunt al doilea după Faraon şi eu aştept har de la Elohim!
Ce spun cuvintele mele?
Arăt prin ele spre Elohim?
Arăt prin ceea ce exprim că cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov?
Cred că Elohim este cel ce dă har?

Cum ar fi să spun: "Dumnezeu să îţi dea har!" în loc de: "Salut / Bună / Bună ziua / La revedere / Pa!" ?

marți, 20 ianuarie 2015

sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn!

Evenimentele internaţionale din ultimele săptămâni nu au trecut fără ecou pe lângă mine. Cam în fiecare zi verific noutăţile celor de la Open Doors iar uneori şi Voice of the Martyrs.

Încet dar sigur ajungem să dăm socoteală de credinţa noastră. "Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău." 1 Petru 3:15.

Care este nădejdea din mine?

Voi fi gata dacă Îl sfinţesc pe Christos ca Domn. Adica ce înseamnă asta?

Îl las să fie Domn în inima şi viaţa mea, ascult de ceea ce spune El, citesc Cuvântul, îmi însuşesc ceea ce citesc.

E posibil ca şi acum să fiu întrebată ce cred. Dar mă uit la listele celor de la Open Doors şi Voice of the Martyrs şi realizez că ei dau socoteală de nădejdea lor cu preţul vieţii. Citeam că în Columbia, 30 de familii au fost expulzate din casele lor pentru că au ales să Îl sfinşească pe Christos în inimile lor. În Nigeria, un oraş întreg a fost ars iar locuitorii lui au murit. De ce? Aleseseră să sfinţească pe Christos ca Domn.

Pavel scrie efesenilor: " Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii" Efeseni 6:18

Cine sunt sfinţii zilelor mele?
Mă rog pentru ei?

Cred că Dumnezeu mai poate schimba persecutorii în persecutaţi?

Cred că Dumnezeu se mai revelează şi astăzi?

Am găsit o poveste pe Open Doors despre un Pavel modern. E o poveste publicată ieri, 19.01.2015.

"Before he became a believer Paul, who we know from the Bible, dragged Christians out of their houses to put them in prison. Taher* from Iran was no better: he even threatened to kill his own family because they became Christians. But like Paul, he got a vision of the Lord that turned his life upside down.
Taher was the last one you would expect to convert to Christianity. He was well respected because he was a Haji, a pilgrim; a man who had made to Muslim pilgrimage to Mecca. His wife was a Haji-eh; she had also made the pilgrimage. So when his daughter came to Christ, Taher was very angry. When his wife also came to Christ, he became even angrier and when finally even his son turned his back on Islam and accepted Christ, he became outraged. He tried to force his family back into Islam in every way he could: he quoted the Koran; he forbade them to visit the church; he beat them up and said he would warn the secret police. At some point he even threatened to kill them with his own bare hands. All to no effect: his family didn’t leave Christ, they left him: they fled abroad without him.

After the first anger of his family leaving him, Taher started feeling lonely. In his despair he memorized Koran verses and focused on Allah, the god he served so passionately that he scared away his own family: “Please show me your face” he begged. The subsequent silence made him doubt; maybe this god he was serving didn’t exist after all and his family was right. He didn’t know if he had to believe Allah or Jesus, the Bible or the Koran. Finally he said: “I will believe in the God who reveals Himself to me.” His prayers were answered by a dream. In his dream he saw a man, riding a donkey. The man came towards him. He had never seen the man before, but the man hugged him and said: “I will clean you from all your sins, you are free: I will give you rest. Believe in me.” Taher asked: “But what will happen if I sin again?” the man on the donkey replied with the same words: “I will clean all your sins.” Then the man on the donkey left, leaving Taher flabbergasted. Another man approached him in his dream: “Do you know the man on the donkey?” the man asked “No, I don’t” Taher replied. “He is Jesus Christ” the man said: “He cleans your sins.” Taher woke up and thought about the dream. When he fell asleep again, he had the same dream. Waking up again, he became afraid. He had served Allah for 45 years, he was a Haji, how could he leave Islam? But when he finally fell asleep again, he got the same dream for the third time. Waking up he knew that Jesus Christ was the only true God.

Taher found the true God, but was doubtful about what he should do next. Everyone in the church knew what he had done. But he realized that he had to go to the church he had forbidden his family to go to, the only place he knew that could tell him more about this man on the donkey. Shyly, he entered the church premises. The Christians present were astonished and at the same time afraid: wasn’t he the man that threatened to kill his own wife, son and daughter because they accepted Christ?

“How can I help you?” asked one of the leaders of the church. The answer was unexpected: “I want to pray, go to church and give my life to Christ” Taher said: “but I don’t know how.” The leader was amazed and still not sure if he could trust Taher; he could be a spy of the government, not an uncommon thing in Iran: “I saw Jesus in a dream, I saw his face!” Taher explained.

Little by little the church leaders started trusting him. Taher was like a baby so eager to learn more about Christ. After being discipled he soon got involved in ministry work, risking his life for Jesus. When his family abroad, who had been praying for him ever since they left him, heard of the change in Taher’s life, they praised God for answering their prayers and happily accepted Taher back into the family. Taher and his family live abroad rejoicing in the fact that they can now all go to church together without any fear."

joi, 15 ianuarie 2015

interview with Michael ben David

e nevoie de o rugăciune - Nigeria!

Dis de dimineaţă, am citit o ştire postată de cei de la Open Doors despre morţii fără număr din Baga, statul Borno, Nigeria. Au murit pentru că au ales să creadă că Isus Christos = Yeshua HaMaschiach este Salvatorul, Mântuitorul promis şi că au decis să trăiască pentru El. Era o localitate în care trăiau creştinii. Se pare că la acest moment nu prea mai există locuitori vii în acest oraş. Dar cu 10-12 zile în urmă număra vreo 2000 de locuitori.

Cu ce sunt eu mai bună decât acei oameni?

Da! Ei trăiesc în Africa iar eu în Europa. Despre ei pot crede că sunt mai ... necivilizaţi sau mai needucaţi. Pot crede ce vreau eu. Dar nu pot uita că sunt oameni. Nu pot uita că sunt fraţii şi surorile mele în Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.

Uit să mulţumesc pentru pacea din ţara mea dar nu uit să fiu nemulţumită de o grămada de lucruri din ţară.
Uit să mă rog pentru cei persecutaţi dar nu uit să bombănesc, să murmur, să îmi exprim vehement nemulţumirile legate de orice, oricând, oriunde şi la adresa oricui.
Uneori nu vreau să ştiu ce se petrece cu cei persecutaţi pentru a nu-mi strica ziua, starea, dispoziţia sau refuz să ştiu despre ei pentru că ... sunt prea departe de mine şi nu e treaba mea ce se întâmplă acolo.

Cei de la Open Doors spun că Nigeria e pe locul 10 (zece) în topul ţărilor unde creştinii sunt persecutaţi. Dacă mi se ridică părul în vârful capului citind ştirile din Nigeria ... oare care e situaţia în celelalte ţări?

Vă provoc să vă opriţi şi să înălţaţi o rugăciune pentru cei rămaşi în viaţă în Nigeria. Pentru cei care şi-au văzut familia în flăcări sau pe membrii familiei împuşcaţi, pentru cei care îşi târăsc viaţa printre boscheţi ascunzându-se de urmăritori, violatori, răpitori.

E nevoie de o rugăciune!

http://www.bbc.com/news/world-africa-30817540

miercuri, 14 ianuarie 2015

Discovering the Hidden Israel with Moshe Bronstein

El le-a dat ce cereau!

Îmi continui studiul cărţii "Doamne, schimbă-mi atitudinea (până nu e prea târziu)" - James MacDonald şi am ajuns la lăcomie versus mulţumire. Un verset nu îmi dă pace deloc.

"15. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei." Psalmul 106:15 - Cornilescu

"15 El le-a dat ce ceruseră, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei. " Psalmul 106:15 - NTR

American Standard Version (ASV 1901) [2]
— And he gave them their request, But sent leanness into their soul.
King James Version (KJV 1769)
— And he gave them their request; but sent leanness into their soul.
New American Standard Bible (NASB ©1995)
— So He gave them their request, But sent a wasting disease among them.
Webster's Revision of the KJB (WEB 1833)
— And he gave them their request; but sent leanness into their soul.
Darby's Translation (DBY 1890)
— Then he gave them their request, but sent leanness into their soul.
Rotherham's Emphasized Bible (EBR 1902)
— So he gave them their request, but sent leanness into their soul.
Young's Literal Translation (YLT 1898)
— And He giveth to them their request, And sendeth leanness into their soul.
Douay-Rheims Challoner Revision (DR 1750)
— And he gave them their request: and sent fulness into their souls.
Original King James Bible (AV 1611) [2]
— And he gave them their request: but sent leannesse into their soule.
Brenton Greek Septuagint (LXX, Restored Names)
— And he gave them their request, and sent fullness into their souls.
Full Hebrew Names / Holy Name KJV (2008) [2] [3]
— And he gave them their request; but sent leanness into their soul.

Ce cer?
De ce cer ceea ce cer?
La ce îmi foloseşte ceea ce cer?
Ceea ce cer Îl înlocuieşte pe Dumnezeu?
Sunt dispusă să plătesc preţul pentru ceea ce primesc?

marți, 13 ianuarie 2015

Yeshua the Living Word - Daniel Ketchum

Şcoala animalelor - Dr. R. H. Reers

"Într-o bună zi, animalele au decis să înfiinţeze o ŞCOALĂ. Au gândit şi un curriculum care să acopere toate nevoile de învăţare şi s-au oprit la următoarele materii: căţărare, alergare, zbor şi înot.

RAŢA era bună, senzaţional de bună la înot, mult mai bună decât profesorul, însă mediocră la alergare şi zbor. La căţărat era complet neajutorată. Profesorii au decis să nu mai înoate, ci să lucreze intensiv la căţărat. După un timp, ea a devenit mediocră la înot! Dar mediocru este totuşi acceptabil… mai ales la şcoală. Aşa că nimeni nu a considerat că este cazul să-şi facă griji. Numai raţa simţea, undeva în sufletul ei, că ceva nu este în regulă.

VULTURUL a fost de la început un copil problemă. A fost primul în clasă la căţărat în vârful copacului. Problema e că avea propriul lui stil de a ajunge acolo.Un stil care era total împotriva regulamenului. El a devenit acel elev care trebuia să rămână mereu după ore pentru a scrie de 100 de ori “Nu am voie să trişez”.

URSUL a picat toate testele pentru că s-a spus despre el că e leneş … în special iarna. El se descurca cel mai bine … vara. Dar şcoala, din păcate, era închisă vara.

ZEBRA chiulea aproape tot timpul pentru ca poneii râdeau de dungile ei. Şi asta o întrista foarte tare.

CANGURUL a început primul în clasă. Dar s-a descurajat rapid când i s-a cerut sa alerge pe toate cele 4 picioare, ca şi colegii săi.

PEŞTELE a renunţat la şcoală. Pentru că s-a plictisit. Pentru el toate materiile erau la fel … Dar nimeni nu a înţeles asta, pentru că nimeni nu mai văzuse vreodată un peste.

VEVERIŢA a luat un “FB” la căţărare, dar profesorul de zbor i-a cerut să zboare de jos în sus nu … de sus în jos. Picioarele ei au obosit atât de tare practicând decolarea, încât a început să ia “B” la căţărare şi “S” la alergare.

ALBINA, de departe a fost cea mai mare problemă. Aşa că profesorul a trimis-o la doctor. Pentru testare! Doctorul a spus că albina are aripi prea mici pentru zburat şi că sunt categoric nepotrivit prinse de corp. Albina nu a văzut niciodată raportul doctorului pentru că a zburat unde-a văzut cu ochii …

RAŢA este copilul bun la română şi slab la matematică … care primeşte exerciţii suplimentare la matematică în timp ce colegii lui lucrează la română. Îşi va pierde, în timp, strălucirea la română! Dar “Uraaa!” va avea rezultate mediocre la matematică.

VULUTURUL este copilul care devine “problemă” pentru că are propriul său stil de a face lucrurile. Deşi nu face nimic cu adevarat RĂU, nonconformismul său pare dascălilor generator de probleme. Prin urmare, el sfârşeşte mereu pedepsit.

Cine nu-l recunoaşte pe URS? Copilul strălucitor în tabără, care excelează în activităţile extraşcolare dar care eşuează lamentabil în tot ceea ce TREBUIE să facă la şcoală?

CANGURUL este copilul care renunţă la luptă pentru că nu a fost suficient apreciat şi încurajat.

PEŞTELE este copilul cu nevoi speciale care nu se poate pune în valoare într-un mediu obişnuit.

Spre deosebire de raţă, care se “descurcă”, VEVERIŢA se autodistruge şi eşuează pentru că sunt lucruri pe care, PUR ŞI SIMPLU, ea nu le poate face. ŞI NIMENI NU O CREDE!

ALBINA, ooh, albina ! Este acel copil cu care dascălul simte că nu va ajunge niciodată nicăieri. Dar care, cu ajutorul părinţilor, are suficientă motivare personală pentru a reuşi. Spre surpriza tuturor…

ZEBRA este copilul gras, slab, scund, înalt, de altă etnie sau pur şi simplu doar timid care eşuează aparent pentru că nu se străduieşte suficient. Prea puţini realizează că motivul real al eşecului acestui copil este un anumit grad de “inadecvare” socială.

Fiecare COPIL este o combinaţie unică de personalitate şi talente. Unii copii sunt dotaţi intelectual, alţii emoţional, alţii sunt buni sportivi, alţii sunt dotaţi cu multă creativitate. Fiecare copil vine pe lume cu propria lui “colecţie” de talente.

Dar pentru că niciun copil nu vine pe lume şi cu un “ghid de utilizare”

Părinţii şi dascălii

ADEVĂRAŢI …

ÎNVAŢĂ…

OBSERVĂ…

DESCOPERĂ … pentru a înţelege, ÎN TIMP, “Manualul de utilizare” al fiecărui copil pe care trebuie să-l călăuzească.

ŞCOALA AR TREBUI SĂ FIE PENTRU TOATĂ LUMEA !

Adaptare de text dupa fabula Dr. R. H. Reers"
http://ecosmopolis.ro/fabula-educationala-scoala-animalelor/

duminică, 11 ianuarie 2015

DOAMNE, Tu eşti Tatăl nostru!

"1 O, de ai despica cerurile şi ai coborî! Cum ar tremura munţii înaintea Ta! 

2 Ca focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta! 

3 Când ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam, când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta. 

4 Din vremuri străvechi nu s-a pomenit, nici o ureche n-a auzit şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă. 

5 Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine. Dar iată că te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Şi să mai fim oare mântuiţi?

6 Toţi am devenit ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toţi ne ofilim ca o frunză, şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul. 

7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se ţină strâns de Tine, căci Ţi-ai ascuns faţa de noi, şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.

8 Dar DOAMNE, Tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru; noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale. 

9 Nu te mânia prea tare, DOAMNE! Să nu ţii minte pentru totdeauna nedreptatea noastră! Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău! 

10 Cetăţile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuşi este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate. 11 Templul nostru sfânt şi plin de slavă, în care părinţii noştri Te lăudau, a fost dat pradă flăcărilor şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine. 

12 După toate acestea, DOAMNE, vei rămâne totuşi departe? Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“" Isaia 64

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

cadou si dedicatie!

Într-o zi de 10 ianuarie, sâmbătă dis de dimineaţă, acum mulţi ani în urmă, am pus-o pe mama pe drumuri, deşi era un ger de crăpau pietrele. Voiam să văd lumea! Mama mereu îmi spune că încă de la naştere am fost harnică! Habar însă nu avea mama că eu eram răspunsul la rugăciunile ei, ale tatălui meu şi ale familiei extinse.

Pentru ziua de azi, mi-am făcut un cadou! Nu ştiu încă dacă va ajunge zilele astea la mine dar de ajuns ... va ajunge! Mi-am cumpărat o Biblie!
Tree of Life Bible (TLV)
Am primit si o dedicatie!

miercuri, 7 ianuarie 2015

Does the New Testament claim that Israel have been rejected or replaced?

Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos, păşind atât de plin de putere?!

O vreme m-am oprit din studiul meu în Isaia. Am ajuns la capitolul 60 si ... parcă creierul meu nu mai conexa nimic. Am citit profeţii mari şi mici. Am înţeles şi mai bine contextul lui Isaia ... dar tot nu puteam trece mai departe. M-a frământat oprirea asta şi am decis să merg mai departe, să studiez chiar dacă nu înţeleg totul.

Unii comentatori mă enervează la culme. Profeţiile pentru Israel le atribuie bisericii. O fac cu îndrăzneală şi nonşalanţă. Am învăţat că textul trebuie studiat în context şi nu de pe unde vreau eu şi să îi dau conotaţiile ce mi se par mie interesante.

Scriam la începutul anului, că am unele lucruri neclare şi că vreau să le clarific. Am decis să nu mă opresc din studiu până voi înţelege eu pe deplin anumite lucruri ci să îmi continui studiul. 

Din nou, Isaia mă uimeşte cum Îl vede pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach cu 700 de ani înainte de întrupare. 
"– Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roşii din Boţra?! Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos, păşind atât de plin de putere?! 
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate şi Care am putere să mântuiesc!
2 – De ce-Ţi sunt hainele roşii şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3 – Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine. Le-am călcat în mânia Mea, le-am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi-a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le-am pătat. 4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea şi anul răscumpărării Mele sosise. 5 M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă şi mânia Mea M-a sprijinit. 6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în furia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ." Isaia 63:1-6

Tot despre haine înmuiate în sânge scrie şi Ioan în Apocalipsa 19:11-16 
"11 Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. 12 Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El.
13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. "

Şi tot de la Ioan aflu: 
"1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o. 

6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină.

9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume. 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 

11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul5 să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 

14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 

15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“
16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut." Ioan 1:1-18

Isaia este trimis să aducă vestea bună, să aducă speranţă evreilor din Iuda însă celor ce erau deja împrăştiaţi. Cuvântul S-a Întrupat şi a locuit printre noi scrie Ioan. Cuvântul este Numele Celui ce a biruit moartea, Celui ce este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Celui ce este Fiul Lui Dumnezeu. Cuvântul este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. 

Cum să nu îmi tresalte inima de bucurie când citesc versetul acesta? 
"Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos, păşind atât de plin de putere?! 
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate şi Care am putere să mântuiesc! "

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte!

"1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, daţi Domnului slava şi puterea! 

2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său! 

Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte!
 
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor. 

Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul; Domnul este deasupra apelor mari. 

4 Glasul Domnului răsună cu putere, glasul Domnului răsună cu măreţie.

5 Glasul Domnului doboară cedrii; Domnul doboară cedrii Libanului. 6 El face Libanul să sară ca viţeii şi Sirionul – ca puii de bivoli. 

7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.

8 Glasul Domnului învolburează pustia, Domnul învolburează pustia Kadeş. 

9 Glasul Domnului apleacă stejarii şi despoaie pădurile; în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“ 

10 În timpul potopului Domnul era pe tron; Domnul va trona ca împărat pe vecie. 

11 Domnul dă tărie poporului Său. Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace." Psalmul 29

joi, 1 ianuarie 2015

Îmi doresc un an al regenerării!

Am început noul an, continuând lectura - studiul cărţii "Depresia spirituală - Cauzele şi vindecarea ei" scrisă de Dr. Martyn Lloyd Jones, Editura Perla Speranţei. Auzisem de la traducătorii cărţii că e o carte foarte faină. Am crezut iniţial că e despre depresie sau despre perioadele în care îţi cam pierzi credinţa.

Mi-am păstrat ca aplicaţie, şi anul acesta, să trec prin cărţi în aşa fel încât ele să treacă prin mine. Astăzi, am citit două capitole din carte şi anume: "Regretele zadarnice" şi "Teama de viitor". Se îmbină perfect cu Isaia şi cu ce spune el poporului cu peste 2700 de ani în urmă.

Şocant a fost să descopăr că un soi de depresie am şi eu. Mă regăsesc în unele aspecte descrise în carte. Până acum, am greşit, am luat decizii proaste şi îmi trăiesc consecinţele alegerilor. Dar, vreau să las trecutul să fie trecut. Vreau să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în fiecare compartiment şi domeniu al vieţii mele. În acelaşi timp, vreau să trăiesc şi nu-mi ucid viitorul temându-mă că voi dezamăgi, că voi greşi, că nu mă voi ridica la înălţimea aşteptărilor.

Un verset mi-a rămas agăţat în minte şi inimă. "Vă voi răsplăti astfel pentru anii pe care i-au mâncat lăcustele " Ioel 2:25. Lăcustele mele au nume şi au făcut ravagii pentru că le-am lăsat, pentru că nu am ştiut cum să mă apăr de ele, Dar ... asta nu înseamnă că nu mai contez, că viaţa mea e pecetluită.

Creatorul meu e Cuvântul Întrupat, e Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ, El e Salvatorul şi Mântuitorul meu şi El poate să mă scape de lăcuste, să mă vindece, să mă elibereze, să mă regenereze.

Îmi doresc un an al regenerării!
Îmi doresc un an în care să Îl descopăr pe Domnul meu dincolo de cât L-am cunoscut până acum, dincolo de limitele ce mi le-am pus!