Trăiesc un an al visurilor împlinite, al minunilor, al călătoriilor ...
Un alt dar în acest an, o altă rugăciune, pe care, de fapt, nici măcar nu am îndrăznit să o rostesc dar la care am primit răspuns, a fost vizita la Auschwitz. De fapt, am fost la Oswiecim, în Polonia unde am participat la o conferinţă organizată de Shalom Ministry in Oswiecim. Germanii au schimbat numele localităţii din Oswiecim în Auschwitz. Astăzi, polonezii preferă denumirea de Oswiecim.
Înainte de a pleca, am studiat ce au spus sau scris istoricii şi cercetătorii despre evenimentele petrecute în şi la Oswiecim, am urmărit filme, documentare şi mărturii personale. Devenise un subiect obsesiv ... pînă şi noaptea visam despre ceea ce citeam.
M-am rugat să văd lucrurile aşa cum le vede Domnul, ce spun oamenii deja ştiam.
După o călătorie de aproape o zi, am ajuns dis de dimineaţă în Oswiecim. Ca să îmi dezmorţesc trupul am făcut o călătorie pînă la McDonald`s. Cafeaua îşi cerea şi ea tributul. A fost o cafea cu surprize lingvistice şi cu multă veselie ... în final.
Era 5 şi un pic dimineaţă!
Am încercat să îmi las porii deschişi ca să simt aerul ... Citisem şi auzisem că se mai simte cîte ceva în aer. Vântul aducea un miros vag de lemn ars mai de demult. Nu era un miros pregnant sau deranjant, dar ... se simţea.
Barăcile cu priciurile şi rămăşiţele nedevastate sunt martori tăcuţi. Ghidul ne conduce în ritmul lui alert şi ne dă multe informaţii, ne arată fotografii ale celor care şi-au găsit sfârşitul acolo însă şi ale supravieţuitorilor. Copii şi bătrâni, intelectuali, oameni de afaceri, artişti, oameni de rând, indiferent de vârstă, poziţie sau avere au fost aduşi acolo, mânaţi spre duşuri, dezbrăcaţi şi umiliţi, gazaţi şi apoi arşi.
Cei care au fost în vizită mi-au atras atenţia asupra camerei cu păr. Toţi oamenii care ajungeau acolo erau tunşi iar părul era folosit pentru saltele sau pentru cabluri de submarine. O camera mare plină cu păr. Pentru că în copilărie am ajutat-o pe mama să facă saltele cu lână, camera asta nu a avut un impact foarte mare asupra mea.
În schimb camera papucilor m-a făcut să realizez că fiecare papuc de acolo a fost a unei persoane. Şi erau acolo papuci pentru toate vârstele, de toate culorile, mărimile, formele ...
Mai era o camera a cârjelor, una a ochelarilor, una cu perii, alta cu oale de noapte, alta cu oale de tot felul. Într-o altă cameră erau expuse şaluri mari de rugăciune.
Hăinuţe de copii!
Aproximativ 1,3 milioane de oameni au pierit în lagărele de la Auschwitz!
La Birkenau, barăcile te aşteaptă chiar de la poartă. La capăt, au fost două crematorii şi lângă ele sunt două bălţi în care se ascunde cenuşa celor dispăruţi aici.
E un loc trist! Un loc unde moartea a domnit ... pentru o vreme.
Am vrut să fiu puţin singură acolo şi ... am reuşit. Am vrut să mă rog însă nu am putut şi ceea ce mi-a venit în minte, m-a făcut să mă uit atentă în jur.
"25. va voi rasplati astfel anii pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare pe care am trimis-o impotriva voastra.
Dintr-o dată, versetele acestea au prins viaţă şi sens acolo. Abia atunci am văzut iarba şi florile dintre barăci, dintre linii, de pe lângă crematorii.
Un alt dar în acest an, o altă rugăciune, pe care, de fapt, nici măcar nu am îndrăznit să o rostesc dar la care am primit răspuns, a fost vizita la Auschwitz. De fapt, am fost la Oswiecim, în Polonia unde am participat la o conferinţă organizată de Shalom Ministry in Oswiecim. Germanii au schimbat numele localităţii din Oswiecim în Auschwitz. Astăzi, polonezii preferă denumirea de Oswiecim.
Înainte de a pleca, am studiat ce au spus sau scris istoricii şi cercetătorii despre evenimentele petrecute în şi la Oswiecim, am urmărit filme, documentare şi mărturii personale. Devenise un subiect obsesiv ... pînă şi noaptea visam despre ceea ce citeam.
M-am rugat să văd lucrurile aşa cum le vede Domnul, ce spun oamenii deja ştiam.
După o călătorie de aproape o zi, am ajuns dis de dimineaţă în Oswiecim. Ca să îmi dezmorţesc trupul am făcut o călătorie pînă la McDonald`s. Cafeaua îşi cerea şi ea tributul. A fost o cafea cu surprize lingvistice şi cu multă veselie ... în final.
Era 5 şi un pic dimineaţă!
Am încercat să îmi las porii deschişi ca să simt aerul ... Citisem şi auzisem că se mai simte cîte ceva în aer. Vântul aducea un miros vag de lemn ars mai de demult. Nu era un miros pregnant sau deranjant, dar ... se simţea.
Barăcile cu priciurile şi rămăşiţele nedevastate sunt martori tăcuţi. Ghidul ne conduce în ritmul lui alert şi ne dă multe informaţii, ne arată fotografii ale celor care şi-au găsit sfârşitul acolo însă şi ale supravieţuitorilor. Copii şi bătrâni, intelectuali, oameni de afaceri, artişti, oameni de rând, indiferent de vârstă, poziţie sau avere au fost aduşi acolo, mânaţi spre duşuri, dezbrăcaţi şi umiliţi, gazaţi şi apoi arşi.
Cei care au fost în vizită mi-au atras atenţia asupra camerei cu păr. Toţi oamenii care ajungeau acolo erau tunşi iar părul era folosit pentru saltele sau pentru cabluri de submarine. O camera mare plină cu păr. Pentru că în copilărie am ajutat-o pe mama să facă saltele cu lână, camera asta nu a avut un impact foarte mare asupra mea.
În schimb camera papucilor m-a făcut să realizez că fiecare papuc de acolo a fost a unei persoane. Şi erau acolo papuci pentru toate vârstele, de toate culorile, mărimile, formele ...
Mai era o camera a cârjelor, una a ochelarilor, una cu perii, alta cu oale de noapte, alta cu oale de tot felul. Într-o altă cameră erau expuse şaluri mari de rugăciune.
Hăinuţe de copii!
Aproximativ 1,3 milioane de oameni au pierit în lagărele de la Auschwitz!
La Birkenau, barăcile te aşteaptă chiar de la poartă. La capăt, au fost două crematorii şi lângă ele sunt două bălţi în care se ascunde cenuşa celor dispăruţi aici.
E un loc trist! Un loc unde moartea a domnit ... pentru o vreme.
Am vrut să fiu puţin singură acolo şi ... am reuşit. Am vrut să mă rog însă nu am putut şi ceea ce mi-a venit în minte, m-a făcut să mă uit atentă în jur.
"25. va voi rasplati astfel anii pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare pe care am trimis-o impotriva voastra.
26. Veti manca si va veti satura, si veti lauda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara!
27. Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara." Ioel 2:25-27Dintr-o dată, versetele acestea au prins viaţă şi sens acolo. Abia atunci am văzut iarba şi florile dintre barăci, dintre linii, de pe lângă crematorii.
Da, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov are putere să răsplătească, să răscumpere, să aducă viaţă acolo unde s-a vrut ca moartea să domnească.
Gândurile astea mi-au adus aminte de Hatikvah!
Gândurile astea mi-au adus aminte de Hatikvah!
