duminică, 30 martie 2014

front of the class

Un film frumos despre un tânăr cu sindrom Tourette, un om ce nu se lasă învins de sindrom şi ajunge profesor. Dar nu unul oarecare ci unul ... de poveste!

aşteptând împlinirea Cuvântului Tău

"81 Sufletul meu tânjeşte după mântuirea Ta, aşteptând împlinirea Cuvântului Tău. " Psalmul 119:81

sâmbătă, 29 martie 2014

Cristian Barbosu - Cum si cand a aparut Biblia?

întrebări din Isaia 56

Am intrat in Isaia 56 si deocamdata meditez la primele versete. Rand pe rand neclarităţile mele încep să se lămurească, clarifice ... In versetele astea am alte dileme ... aşa ca deocamdată meditez, studiez, citesc, ma rog şi o iau de la capăt.

"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL:
«Căutaţi să judecaţi corect şi faceţi ce este drept!

Căci, în curând, mântuirea Mea va veni şi dreptatea Mea va fi arătată.

2 Fericit este oricine face lucrul acesta, oricine se ţine strâns de el, oricine păzeşte Sabatul şi nu îl pângăreşte, oricine îşi fereşte mâna să facă vreun rău.» "

Cine vorbeşte?
Cine este Domnul?
Dacă nu ascult ce zice El, ce se întâmplă?
Cum să judec corect?
Ce este bine?
De unde stiu eu ce este bine şi ce nu?
De unde ştiu ce este drept şi ce nu?
Cine este mântuirea şi dreptatea?
Ce se întâmplă cu mine când vor veni?
Trebuie să ţin Sabatul?
Cum?
De ce să îl ţin?
Şi dacă nu îl ţin ce se întâmplă?

joi, 27 martie 2014

Paul Washer - Evanghelia - De ce avem nevoie de Isus?

Căutaţi pe DOMNUL cât timp mai poate fi găsit!

Găsesc în cartea Isaia har, îndurare, credincioşie, dragoste, Îl găsesc pe Isus Christos = Yeshua HaMashiach, Îl găsesc pe Duhul Domnului, găsesc proorocii explicite despre Mesia = Mashiach, despre naşterea şi moartea Lui, despre răscumpărarea ce doar El o poate face. El e singura Cale prin care omul poate fi mântuit.

Isaia vine cu un avertisment din partea Domnului însă şi cu o chemare la binecuvântare, bucurie, împlinire, iertare, eliberare, mântuire, răscumpărare.
"6 Căutaţi pe DOMNUL cât timp mai poate fi găsit!
Chemaţi-L cât timp mai este aproape!

7 Nelegiuitul să-şi părăsească calea, iar omul rău să renunţe la gândurile lui! Să se întoarcă la DOMNUL, Care îi va arăta îndurare, la Dumnezeul nostru, Care îl va ierta pe deplin.

8 «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice DOMNUL. 9 Pentru că, aşa cum sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot aşa sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

10 Căci, aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc înapoi până nu udă pământul, făcându-l să rodească şi să încolţească, dând sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis. " Isaia 55:6-11

Adica va veni o vreme când Domnul nu mai poate fi găsit? Adica va veni o vreme când Domnul nu va mai fi aproape?

Dar ACUM El poate fi găsit dacă omul este dispus sa renunţe la căile şi gândurile lui. Şi nu numai că poate fi găsit, însă cel ce renunţă la căile şi gândurile lui căutându-L pe Domnul, primeşte îndurare şi iertare pe deplin. Nu e o căutare fără rost. Nu e căutare de himere. Nu e o iluzie. Nu e opiu.

Domnul mă învită să Îl caut, să Îl găsesc ca să primesc îndurare şi iertare deplină. Am SF-urile mele în cap, am ideile, gândurile şi preconcepţiile mele şi cred că sunt la fel cu cele ale Domnului. El însă ştie cam ce poate mintea mea aşa să vine să îmi spună repede că ceea ce gândesc eu nu are nici o treabă cu ceea ce gândeşte El. Diferenţa e de la cer la pământ. Eu gândesc la scară mică, văd numai cât mă ţin ochii sau mintea. El însă e Creatorul cerului şi al pământului. El ştie totul. El ştie trecutul, prezentul şi viitorul, îmi ştie rădăcinile din care mă trag, ştie ce moşteniri încăpăţânate duc mai departe şi de aceea mă asigură că nu gândim la fel.

Invitaţia la căutare şi găsire înseamnă învitaţia la lectură şi studiu a Cuvântului Său. Nici un Cuvânt al Domnului nu se întoarce fără rod, nu e fără rost, nu e depăşit de vreme, contexte sociale, politice, economice, religioase. Nici un Cuvânt al Domnului nu moare ci e trimis să aducă viaţă şi rod.

Văd că Cuvântul Domnului aduce Viaţă, rod. Dacă mă uit în Ioan 1:1-18, înţeleg mai bine ce zice aici Isaia, înţeleg cine este Cuvântul, Viaţa, Adevărul, Lumina, Calea.
"1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o.

6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină.
9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume. 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 

11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 

14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 

15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“  16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi  har după har.  

17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 

18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut."

Văzând Cine este Cuvântul, nu mai pot trece pe lângă El ca Vodă prin lobodă. Recunosc că nu înţeleg totul, recunosc că din punctul meu de vedere nu e totul logic. Dar mai înainte am citit că diferă de la cer la pământ logica Domnului de logica mea. Invitaţia Lui e la credinţă şi încredere. Mi-a lăsat Cuvântul Său scris să Îl citesc, studiez, răscitesc. Mi-a dat Duhul Său când am acceptat că singura mea Salvare e în sângele Lui Isus Christos = Yeshua HaMashiach şi Duhul Domnului e Cel ce mă învaţă, călăuzeşte, mi-L descoperă pe Domnul, îmi descoperă cum e Domnul, îmi arată dragostea, mila, îndurarea, credincioşia, harul, răbdarea Lui.

miercuri, 26 martie 2014

Voi încheia cu voi un legământ veşnic!

Problema legământului e cumva obsesivă de ceva vreme pentru mine. Studiul din Isaia aduce lumină şi mulţumesc Tatii că mi-o dă atunci când pot eu să înţeleg textul.

"3 Luaţi aminte şi veniţi la Mine!
Ascultaţi şi sufletul vostru va trăi!
Voi încheia cu voi un legământ veşnic şi astfel îndurările faţă de David vor fi întărite.
4 Iată, l-am făcut un martor înaintea popoarelor, un conducător şi un stăpânitor pentru popoare." Isaia 55:3-4

Copilul, Robul, Braţul Domnului, Domnul Oştirilor nu sunt numai nişte cuvinte despre care repetă Isaia. Domnul, prin Isaia, îl anunţă pe Mesia. Acum anunţă un nou legământ, unul veşnic. Dar de ce trebuia un alt legământ? Cum sună acesta? Care e diferenţa dintre ele? Un principiu de care vreau să mă ţin în studierea Bibliei e acesta: Scriptura se interpretează cu Scriptura. Răspunsurile la întrebările mele nu le pot găsi în altă parte decât în Biblie. Am găsit în Evrei 8 şi 9 explicaţia.

"1 Lucrul cel mai important din ceea ce am spus este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri, 2 slujitor în Locul Sfânt şi în adevăratul Cort, ridicat de Domnul, nu de oameni.
3 Fiecare preot este desemnat să aducă atât daruri, cât şi jertfe. Astfel, a trebuit ca şi Acesta să aibă ceva să aducă.
4 Aşadar, dacă era pe pământ, atunci nu mai era preot, întrucât există preoţi care aduc daruri potrivit cu Legea. 5 Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: „Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!“
6 Însă acum El a obţinut o lucrare mult mai deosebită, în aceeaşi măsură în care şi legământul pe care El îl mijloceşte este mai bun, legământ care a fost dat ca o lege, bazat pe promisiuni mai bune. 7 Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea.

8 Dar El i-a acuzat, zicând: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ, 9 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor, în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din Egipt; pentru că n-au rămas în legământul Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nici unul nu va mai învăţa pe vecinul sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, 12 căci le voi ierta fărădelegile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“ 13 Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.

Închinarea în Tabernacul
1 Primul legământ a avut reguli pentru închinare şi pentru un Loc Sfânt pe pământ. 2 A fost construit primul cort, în care erau sfeşnicele, masa şi pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“, 4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie şi Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise şi Tablele Legământului. 5 Deasupra erau heruvimii Slavei, umbrind locul ispăşirii. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri. 

6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoţii intrau periodic în primul cort pentru a-şi îndeplini sarcinile,
7 însă numai marele preot intra în al doilea, şi chiar şi el numai o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuşi şi pentru păcatele pe care poporul le comisese fără să ştie. 8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista. 

9 Aceasta este o ilustraţie a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât şi jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârşire conştiinţa celui care se închina. 10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura şi cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.

Sângele lui Cristos
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare şi perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creaţii – 12 nu cu sânge de capre şi de viţei, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obţinând astfel o răscumpărare veşnică.
13 Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu! 

15 De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemaţi să poată primi moştenirea veşnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ. 

16 Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit. 17 Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu. 18 De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge, 19 pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viţei şi de capre, cu apă, lână cărămizie şi isop, şi a stropit sulul însuşi şi tot poporul, 20 spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“ 21 În acelaşi fel a stropit cortul şi obiectele folosite la închinare. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare. 

23 Aşadar, a fost necesar să fie curăţite cu aceste jertfe, copiile lucrurilor cereşti, dar lucrurile cereşti înseşi aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea. 

24 Nu este ca şi cum Cristos ar fi intrat într-un loc sfânt făcut de om, o imagine a celui adevărat, ci El a intrat chiar în ceruri, ca să Se înfăţişeze acum pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu. 25 Nu că El trebuia să Se jertfească din nou şi din nou, aşa cum marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou şi din nou de la crearea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârşitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 

27 Aşa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata, 28 la fel şi Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în legătură cu păcatul, ci pentru a-i mântui pe cei care-L aşteaptă cu nerăbdare."

marți, 25 martie 2014

Proverbe 18

1 Singuraticul caută ce-i place lui însuşi; el sfidează orice înţelepciune. 

2 Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură, ci doar în a-şi face cunoscută părerea. 

3 Dispreţul vine odată cu răutatea şi reproşul împreună cu ruşinea. 

4 Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător. 

5 Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău, sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată. 

6 Buzele prostului aduc ceartă şi gura lui cere lovituri. 

7 Gura celui prost îi aduce ruina şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui. 

8 Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri care alunecă până în adâncul stomacului. 

9 Cine este leneş în lucrul lui este confrate cu cel ce distruge. 

10 Numele DOMNULUI este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat. 

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; şi-o închipuie ca pe un zid înalt. 

12 Înainte de pieire omul se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea gloriei. 

13 Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi atrage ruşinea. 

14 Duhul omului îl încurajează când este bolnav, dar cine poate sprijini un duh deprimat? 

15 Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură. 

16 Un dar deschide uşi celui ce îl oferă şi-l duce înaintea celor mari. 

17 Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări. 

18 Aruncarea sorţului întrerupe neînţelegerile şi decide între cei puternici. 

19 Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi. 

20 Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa şi din venitul buzelor lui se satură. 

21 Limba are putere asupra vieţii şi a morţii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele. 

22 Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o favoare de la DOMNUL. 

23 Săracul vorbeşte implorând milă, dar bogatul răspunde cu asprime. 

24 Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.

luni, 24 martie 2014

din credincioşie m-ai smerit!

Eu cred că sunt fata lui David - prea bine semăn cu el. Ieri dimineaţă am citit câţiva psalmi si am ajuns la Psalmul 119. Iniţial am zis că nu intru în el că e prea lung ... apoi am început să îl citesc. David parcă vorbeşte despre sentimentele şi trăirile mele.

Am ajuns însa la versetele 69 - 75 şi de data asta m-a pufnit râsul şi nu ca altă dată plânsul.
"69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri, dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima. 70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.

71 E bine că m-ai smerit, pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.

72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale, decât mii de şecheli de aur şi de argint.

73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit. De aceea, dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale!

74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură, căci aştept împlinirea Cuvântului Tău.

75 Doamne, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte şi că din credincioşie m-ai smerit. "

Încercările, necazurile vin pentru a mă smeri. Domnul m-a smerit din credincioşie faţă de mine. La prima vedere nu sună bine însă eu înţeleg ce vrea să spună David şi astazi nu pot decât să Îl laud pe Domnul pentru ceea ce a făcut cu mine, în mine şi pentru mine.

Sunt în legământ cu El, sunt a Lui însă fără smerire ... nu merge. El ştie ce ac merge la cojocul meu. El ştie mai bine ca oricine ce trebuie frânt în mine, ce trebuie modelat, cum, când. Dar Slavă Lui că a adus şi vindecarea, eliberarea, iertarea.

"90 Credincioşia Ta dăinuieşte de la o generaţie la alta; Tu ai întemeiat pământul şi el aşa rămâne. "

"92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aş pieri în suferinţa mea. 93 Niciodată nu voi uita hotărârile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: mântuieşte-mă, căci eu caut să trăiesc după hotărârile Tale! "

"105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, şi voi împlini întocmai, că voi păzi judecăţile Tale cele drepte. "

"111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale pentru totdeauna, până la sfârşit. "

"124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă, şi voi cunoaşte mărturiile Tale! "

"129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le împlineşte. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină şi dă pricepere celor nesăbuiţi. 131 Îmi deschid gura şi oftez, căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele Tale şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz."

"145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne! Voi împlini orânduirile Tale. 146 Te chem; mântuieşte-mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine şi aştept să se împlinească cuvintele Tale. 148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii ca să cuget la cuvintele Tale.  149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta, Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!"

"162 Eu mă bucur de cuvintele Tale ca cel ce a găsit multă pradă. 163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de şapte ori pe zi, din pricina judecăţilor Tale cele drepte. 

165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace şi nimic nu îi poate face să se împiedice.

166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta, împlinind poruncile Tale. 

167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale şi le iubeşte mult. 

168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 

169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine: „Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“ 170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine: „Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“ 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m-ai învăţat orânduirile Tale! 172 Limba mea va cânta cuvintele Tale, căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor, căci hotărârile Tale le aleg. 

174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta, iar Legea Ta este desfătarea mea. 175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda, iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale!"

duminică, 23 martie 2014

Vladimir Pustan - O femeie ca in Scripturi

vreau să mulţumesc!

E ziua mea de mulţumire, e ziua întâi a săptămânii! A venit primăvara la pachet cu astenia însă de data asta ... chiar îmi place primăvara. Soarele pare mai vesel şi parcă a fost la sala de forţă toată iarna. Deşi nu e foarte cald dimineaţa ... e plăcut să ieşi, să te laşi scăldat în lumina şi în razele soarelui.

Primăvara asta încerc să îl văd pe Creator dincolo de cât poate ochiul meu să vadă.
Vreau să mă las uimită şi încântată de muguri, de firele firave de ceapă şi usturoi ce se lasă alinate de bătăile uşoare ale vântului însă ce se scaldă în căldura soarelui.
Vreau să mă bucur de mugurii copacilor. În fiecare zi sunt mai mari, mai dornici să îmi arate ceea ce Domnul a pus în ei.
Vreau să mă bucur de uzici şi de stevie. Sunt plante pline de fier atât de necesare organismului când iese din iarnă.
Vreau să ma bucur de ciripirul păsărilor. Nu stau pe aici pe lângă casă că aşa le-a căşunat lor. Le-a trimis Tata pentru mine. Ştie El că mie îmi place sporovăiala lor.
Vreau să mă bucur de pisicile ce se întind la soare însă mustăţile şi le ţin în alertă ca un radar ce detectează şoarecii.

Vreau să mulţumesc Tatii pentru multele motive de bucurie ce le aduce primăvara.
Vreau să mulţumesc pentru pacea din ţară. Pace care mă provoacă să mă pregătesc pentru timpuri grele. Deciziile ce le voi lua când îmi va ţipa măseau în gură sunt pregătite încă de pe acum. Învăţ asta de la Avram. Şi-a luat deciziile şi a pregătit, instruit, crescut armata din casa lui în timp de pace.

Vreau să mulţumesc pentru păinea de pe masă, pentru mâncarea ce o am şi pe care ştiu să o gătesc.
Vreau să mulţumesc pentru hainele şi papucii ce îi am.
Vreau să mulţumesc pentru familia mea mică şi mare.
Vreau să mulţumesc pentru prietenii mei, pentru cei care nu au renunţat la mine în ciuda faptului că le-am închis uşa în nas când mi-au greşit.

Vreau să mulţumesc pentru Cuvântul scris. Văd în fiecare pe propria piele cum aduce Viaţă în mine, cum mă creşte şi mă transformă sub Mâna Duhului Domnului.
Vreau să multţumesc că prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii sunt iertată, mântuită, răscumpărată, înfiată.
Vreau să mulţumesc pentru vindecarea fizică, psihică, emoţională ce o face Tata în mine.

Vreau să mulţumesc că dincolo de viaţa asta de aici mai e o viaţă, viaţa veşnică.
Vreau să mulţumesc pentru promisiunea că Isus Christos = Yeshua HaMaschiach va reveni să mă ia ACASA.
Vreau să mulţumesc pentru că îmi inundă inima cu Pace, Bucurie, Viaţă, Mulţumire şi tote astea le am din Isus Christos = Yeshua HaMaschiach!

sâmbătă, 22 martie 2014

A venit primăvara şi în inima mea!

Ieri dimineata m-am trezit urărind muştele. A venit primavara şi soarele are altă putere încă de dimineaţă. Muştele erau aşezate pe stîlpii terasei din faţa casei, acolo unde bătea soarele în toată puterea. Stăteau nemişcate ca şi cum îşi încărcau bateriile de la soare.

După amiază, mai bine zis, aseară, am cules primele frunze de stevie şi am gătit-o. Îmi era dor de mâncarea asta simplă şi sănătoasă. Pe lîngă stevia din grădină mişunau buburuze şi gîndăcei. Copacii sunt inmuguriţi - gata să explodeze.

Azi dimineaţă am avut parte de o altă supriză. Toată iarna am dus dorul vrăbiilor. Şi dimineaţă erau pe aici pe lângă casă. Gata! A venit primăvara!

Admirând prin grădină micile plante, mugurii copacilor, mi-am amintit de Isaia 55: "10 Căci, aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc înapoi până nu udă pământul, făcându-l să rodească şi să încolţească, dând sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis. "

Natura revine la viaţă pentru că ploaia şi zăpada au căzut pe pământ. În nici un caz nu am fost eu cea care le-a turnat si cernut pe pământ. Aici e Mâna Domnului, e Mâna Creatorului. Apoi a trimis un vant ce a uscat pământul. După asta a trimis un alt vânt mai cald care a încălzit muştele şi a scos vrăbiile din ascunzători trimiţăndu-le pe la casele oamenilor ca să le însenineze dimineţile şi nu numai.

Mai mult de atât, văd în versetele astea că stropii de ploiaie şi fulgii de zăpadă nu cad fără rost pe pământ. Scopul acestora e de a uda pământul şi de a aduce rod. Tot asa este şi cu al Domnului Cuvânt. Eu nu stau să urmăresc o picătură de apă ce face, ce influenţă are asupra pământului, a plantei peste care a căzut, cum îi regenerează ţesuturile, cum împreună cu alte picături aduc substanţele necesare vieţii acelei plante. Nu pot face asta ... . Eu le iau de-a gata, înţeleg se ce întâmplă şi sunt mulţumitoare.

Acelasi lucru însă se întâmplă cu ceea ce Domnul rosteşte, vorbeşte, cu ceea ce este scris. Unele texte le-am citit şi răscitit şi nu întelegeam nimic. A mai trecut vremea, mi-a mai venit mintea la cap, greutăţile mi-au mai aşezat mintea şi acum acele texte prind viaţă, au sens, mă provoacă, mi-L arată pe Tata, pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, pe Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh. Nici un Cuvânt al Domnului nu se întoarce fără rod.

A venit primăvară! Soarele a primit permisiunea să încălzească mai tare, să scoată muştele din colţurile unde au hibernat, buburuzele să iasă şi să coloreze pământul fremătând de viaţă. În orchestra păsărilor, vrăbiile să îţi reia locul şi ciorile să îşi coboare glasurile.  Dar nici eu nu vreau să mă las mai prejos şi vreau să las Cuvântului Domnului să rodească în mine chiar dacă va durea, chiar dacă va trebui să spargă carapacea în care m-am autoizolat, chiar dacă mintea cu raţiunea ei încearcă să protejeze rănile şi durerile. Cuvântul Domnului aduce Viaţă, Vindecare, Eliberare!

A venit primăvara şi în inima mea!

vineri, 21 martie 2014

Nu mai am timp de pierdut!

Isaia 55 îmi dă de furcă mai mult decât mi-am închipuit eu. Îmi provoacă întrebări peste întrebări, trebuie să îmi clarific anumite aspecte ale vieţii mele şi apoi să iau decizii, unele din ele vor fi radicale, dureroase, ciudate pentru cei de lângă mine. Dar ... şi aşa sunt ciudată, un pic in plus mai contează?

"2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată! "

Plata salariilor acum nu se mai face în argint. Moneda de schimb în nici un caz nu e argintul. Însă ... pe ce cheltui banii? Satura ceea ce cumpăr? În text, Isaia e clar ca nu e vorba de sete şi foame fizică. Mi-am descoperit foamea si setea? O recunosc? O admit? Dacă încă nu înţeleg ce vorbeşte Isaia ... atunci e cazul să îmi pun întrebări ce vor declanşa alte mii şi sute de mii de întrebări ce îşi vor cere răspunsurile. 

Mă aşez în papucii evreilor vremii lui Isaia şi văd că contextul lor nu era mai cu nimic diferit de al meu. Sub alte forme, lucrurile erau la fel. Cu idolatria se luptau evreii vremii lui, cu idolatria mă lupt şi eu. Robia bătea la uşă pentru ei, spiritele sunt incinse la vecinii noştri şi în întreaga lume. În loc să se îndrepte spre Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ei făceau alianţe politice şi erau într-un ghiveci spiritual îmbibat cu tradiţie, spiritualitate şi sexualitate iar la noi, acum, situaţia timpului meu nu e deloc diferită. 

În contextul acesta, ce caut? 
Pe ce îmi cheltui banii, energia? 
Ce contează? 
In ce şi cine mă investesc?

Trăiesc într-o vreme unde spectaculosul, scandalul, bârfa, sexualitatea, minciuna, egoismul, superficialitatea, traiul carpe diem sunt la mare rang. Mereu mă trezesc că sunt comparată cu unii şi alţii. Aia are şi tu nu, aia a făcut una şi alta ... tu nu ai fost în stare să faci, să ai, sa devii, să fii. Dacă nu ai mai citi atâta, dacă ai fi şi tu normală, dacă ai renunţa la standarde, la ideile tale creţe, la întrebările tale ... ai intra în rândul lumii. 
Dar eu nu vreau să intru în rândul lumii. Niciodată nu am vrut asta, de ce să o fac acum? 
Dacă am cap, de ce să nu îl folosesc? 
De ce să nu gândesc? 
Dacă primesc provocări, de ce să nu le accept? 
Dacă Isaia mă provoacă să mă întreb ce fac cu banii mei, în ce mă investesc, de ce sa nu mă cercetez, de ce sa nu îmi caut setea şi foamea? 
Dacă Domnul mă invită să beau şi să mănânc ceea ce îmi dă El, de ce să nu merg la El ca să mă satur? 
Dacă El îmi spune că nu trebuie să plătesc nimic, de ce să nu Îl cred? 
El este Creatorul meu, Cel ce m-a ţesut, de ce nu Îl cred că ştie mai bine ca mine de ce am nevoie? 
Dacă am urechi şi aud, ochi şi văd, de ce să nu ascult ce spune El?
Pentru că e posibil ca viaţa mea să se schimbe?

Primesc o intrebare şi o invitaţie de la Domnul prin Isaia în versetul acesta. Dacă ceea ce fac, muncesc, dacă în ceea ce mă investesc nu potoleşte dorurile mele atunci sunt chemată să ascult ceea ce spune El. Mă văd legată de robia şi rutina mea, de cercurile vicioase în care trăiesc, de teama de a fi judecată greşit, neînţeleasă ...  

Mă uit şi la Avram şi văd că el şi Isaia decid la fel. Să asculte şi sa îl creadă pe Domnul pe cuvânt. Erau oameni normali, oameni ca mine, oameni ce se lasă conduşi de Domnul, transformaţi, schimbaţi, oameni care devin prieteni cu Dumnezeu. 

Avram Îl crede pe Dumnezeu şi primeşte moştenitori, bogăţii, devine o binecuvântare, primeşte un nume mare, devine prietenul Lui Dumnezeu. Isaia decide să creadă şi să asculte şi devine un semn pentru poporul Israel în vremea sa. 
Pe mine ce mă împiedică să nu devin prietenă cu Dumnezeu, un semn pentru poporul meu? 
Nu cumva scenariile din capul meu, teama de gura lumii şi faptul că mă vor izola?

Gata! 
Am decis să ascult, să beau şi să mănânc din ceea îmi dă Domnul, să cred, să mă încred, să fac ceea ce Domnul îmi spune. 
Nu mai e timp de şovăieli. 
Nu mai e timp de pierdut. 
Setea şi foamea sunt prea dureroase ca să le mai amân. 
Dorurile ard în piept şi îşi cer împlinirea.
Nu mai am timp de pierdut!

marți, 18 martie 2014

meditez în Valea Regelui

Aud mereu spunându-se că trăim vremuri grele, că lumea s-a stricat, că înainte era mai bine. Habar nu am când mai înainte ... Îl analizez pe Avram şi văd că nici la el viaţa nu era pe roze chiar dacă avuţiile îi creşteau. Din Egipt, unde a gafat teribil când pentru binele lui a ales să spună jumătate de adevăr şi să o sacrifice pe Sara, se întoarce cu bogăţii. Se desparte de Lot din cauza certurilor dintre slujitorii lor. Lot îşi aşează corturile în apropiere de Sodoma iar Avram a locuit in Canaan.

Despre locuitorii Sodomei ni se spune că "Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului." Geneza 13:13 Lot însă avea alte priorităţi. Nu scrie nicăieri că L-ar fi căutat pe Domnul, că ar fi zidit altare, că ar fi vrut şi el să Îl audă pe Domnul ca şi Avraam, să Îl vadă. Nu, el era mulţumit cu ce îi spunea Avraam, o vreme au călătorit împreună, s-a bucurat de binecuvântarile lui Avraam şi ... atât.

Nu ni se spune câtă vreme trece şi în zonă izbucneşte un război. Lot împreună cu regele Sodomei este luat prizonier împreună cu tot ce avea. Vestea asta ajunge la Avraam. Dacă ajungea la mine vestea asta ... era rău tare de Lot.

Un aspect important aici e că Lot deja se mutase în cetate. Locuia cu oamenii despre care ni se scrie că "erau răi păcătuind peste măsură împotriva Domnului." Mai târziu voi vedea că ni se spune despre Lot că îşi chinuia sufletul acolo însă acum, de dragul afacerilor, poziţiei merge să locuiască între ei.

În timp ce Lot îşi vede de poziţie şi afaceri, Avram îşi antrenează slujitorii şi se pregăteşte de război cât încă este în vreme de pace. După ce aude vestea că nepotul îi fusese luat prizonier, îşi ia 318 dintre cei mai buni ostaşi crescuţi în casa lui, dintre robii lui şi pleacă după Lot împreună cu aliaţii lui. Avraam a făcut acorduri de pace cu vecinii şi acum are nevoie de ei iar aceştia merg cu el. Gândesc, plănuiesc şi acţionează împreună. O mână de oameni bate mulţimea armatelor regilor şi îl iau pe Lot şi ce era al lui înapoi.

Se întorc şi regele Sodomei îi iese în întâmpinare. Nu ni se spune nimic despre această întâlnire. Apare însă regele Salemului care îl binecuvântă pe Avram.

Avram pleacă din Ur pentru că i-a vorbit Domnul. La un moment dat I se arată Domnul şi el zideşte acolo un altar. Cu toate astea cred că Avram a primit multe întrebări de la Sara, de la slujitorii lui şi de la Lot cu privire la Dumnezeul lui, cu privire la deciziile lui ciudate, radicale. În Valea Şave sau Valea Regelui are parte de o confirmare publică a credinţei şi deciziilor lui. În faţa slujitorilor lui războinici, în faţa aliaţilor şi a suitei din Sodoma, în faţa lui Lot si a casei lui apare Melhisedek care "era preot al Dumnezeului cel Preaînalt" şi îl binecuvântă. „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, 20 şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care i-a dat pe duşmanii tăi în mânile tale!“ Geneza 14:19-20

De unde ştia Avraam să dea zeciuială? Habar nu am. Dar cert e ca ştia de principiul zeciuielii.

Ajunge acasă Avraam şi cred în fiecare cort si casă, fiecare ostaş din oricare popor ar fi fost discuta cu ai casei lui despre evenimentele petrecute. Povesteau despre Melhisedek, despre Avraam, despre faptul că acesta a refuzat să dea oameni pentru bogăţii şi mai mult de atât, a refuzat să primească ceva de la cei pe care i-a salvat. Ce soi de om o fi ăsta? Cine este Dumnezeul Cel Preaînalt despre care spunea Melhisedek? Ce înseamnă că Dumnezeul l-a binecuvântat? Cum l-a binecuvântat?

Sunt în proces de a învăţa o lecţie de la Avram. Îmi e destul de greu să mi-o însuşesc pentru că trebuie să lupt cu mine până în măduva oaselor. Sunt categorică şi dacă am fost acuzată pe nedrept şi grav, dacă am sfătuit pe cineva multă vreme şi apoi a acţionat cum a vrut acea persoana, eu renunţ la relaţie definitiv.

Avram a avut parte de îndurare ca şi mine. El şi-a învăţat lecţia şi acordă har ... eu încă mă lupt să învăţ. Încă ţin la dreptatea mea, la mendrele mele, la orgoliul meu. Pentru Avram era clar ca era strain în ţara ce îi va fi dată ca moştenire şi nu se duce la cananiţi şi îi zboară din corturile lor aducându-le la cunoştinţă că Canaanul e a lui. El devine o mărturie între ei. Nu se ceartă cu Lot pentru că cananiţii se uitau la ei, îi analizau iar el avea nevoie de o relaţie bună cu Lot şi cu vecinii. Avram a decis să trăiască conform cu ceea ce îi spunea Dumnezeul lui. 

luni, 17 martie 2014

Yerushalayim Shel Zahav - Purim 5774

The mountain air is clear as water 
The scent of pines around 
Is carried on the breeze of twilight, 
And tinkling bells resound. 

The trees and stones there softly slumber, 
A dream enfolds them all. 
So solitary lies the city, 
And at its heart -- a wall.

Oh, Jerusalem of gold, 
and of light and of bronze, 
I am the lute for all your songs. 

The wells are filled again with water, 
The square with joyous crowd, 
On the Temple Mount within the City, 
The shofar rings out loud. 

Within the caverns in the mountains 
A thousand suns will glow, 
We'll take the Dead Sea road together, 
That runs through Jericho.

But as I sing to you, my city, 
And you with crowns adorn, 
I am the least of all your children, 
Of all the poets born. 


Your name will scorch my lips for ever, 
Like a seraph's kiss, I'm told, 
If I forget thee, golden city, 
Jerusalem of gold.

duminică, 16 martie 2014

spargeti tacerea urechilor voastre!

E zi de sărbătoare. Azi începe Purim-ul. Estera şi-a riscat viaţa, a intrat la Ahaşveroş şi a primit graţierea poporului evreu din mâna lui Haman. Rugăciunile poporului au fost ascultate de către Dumnezeul în care ei şi-au pus încrederea. Dumnezeul lor, Dumnezeul lui Avraa, Isaac şi Iacov i-a ascultat. Deşi au decis să rămână în Babilon, Domnul îi scapă şi face minuni pentru ei, cu ei, în ei.

E o sărbătoare a bucuriei, a eliberării. Azi se dau daruri, se trimit daruri cunoştinţelor, prietenilor. Aşa scrie în edictul semnat de împărăteasa Estera şi prinţul Mardoheu. Se pregatesc prăjituri speciale de Purim numite humăntaş şi se împart cu rudele şi cunoscuţii, se cîntă. 

Dar pentru mine istoria nu se opreşte la Estera şi Mardoheu. Ea merge mai departe, trece de robia babiloniană, de eliberarea persană, de robia grecească, ajunge la cea romană, la implinirea profeţiilor despre Mesia. Pentru mine e zi de sărbătoare azi şi în fiecare zi. Viaţa mea a fost răscumpărată de Isus Christos = Yeshua HaMaschiach cînd pe Golgota a ales să moară pentru mine, să fie Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Mai mult de atât a înviat şi apoi S-a înălţat promiţând că va reveni să mă ia ACASĂ!

Am citit dimineaţă Psalmul 100 şi în el am văzut că bucuria nu vine instant, nu vine de una singură. Trebuie să alegi să te bucuri, trebuie să munceşti ca să te bucuri de Domnul, în Domnul. 
"Un psalm (poem, indemn) de multumire (lauda, adorare specific unui cor de inchinatori) pentru maretia si puterea Lui.

Strigaţi (rupeti tacerea, spargeti tacerea urechilor voastre) de bucurie către Domnul (Cel de Sine Existent, etern, Yehova,), toţi (fiecare dintre) locuitorii pământului!

Slujiţi (munciti, implicati-va, inrobiti-va) Domnului cu bucurie (fara griji, veseli, voiosi, cu placere), veniţi înaintea Lui (in fata Lui, in prezenta Lui) cu strigăte de veselie (strigand si cantand despre bucuria voastra)! 

Să ştiţi (vedeti, cunoasteti, recunoasteti) că Domnul este Dumnezeu. El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem; suntem poporul Lui (tribul Lui, "turma Lui", cei ce Il urmeaza) şi turma păşunii Lui (poporul, "turma de oi" ce migreaza, pe care o pastoreste, hraneste, ingrijeste, protejeaza)! 

Intraţi (Veniti, haideti) pe porţile (portile deschise, usile) Lui cu mulţumire (lauda, adorare specific unui cor de inchinatori) şi în curţile Lui (locul inconjurat cu garduri, catun, loc incercuit) – cu laudă (imnuri de lauda, adorare)! Lăudaţi-L (ca si cum ai arunca cu piatra asa sa iti marturisesti lauda, multumirea, adorarea) şi binecuvântaţi-I (ingenunchiaza inaintea Lui) Numele (reputatia, faima, gloria)! 

Căci Domnul este bun (bunatate, credinciosie, frumusete, mila, fidelitate, plin de farmec, dragoste neschimbatoare); în veci (de lunga durata, vesnica, eterna, pentru totdeauna) ţine îndurarea (bunatatea, evlavia, credinciosia, loialitatea) Lui şi din neam în neam (pentru toate generatiile) credincioşia (fermitatea, fidelitatea, statornicia, stabilitatea) Lui." 

joi, 13 martie 2014

Esther - ZolaLevittPresents








Ce învăţ de la Estera?

Acţiunea cărţii Estera îmi dovedeşte că ceea ce a scris Isaia este perfect adevărat. Au venit babilonienii şi au luat pe Iuda în robie. Dar apare Cirus, despre care Isaia scrisese ca a fost ales de Domnul pentru a elibera din robie pe poporul Său. Imperiul babilonian va cădea şi pe scena omenirii apare imperiul Persan cu Cirus in frunte. Edictul de eliberare a venit însă nu toţi evreii au plecat înapoi in Iuda.

În Babilon, evreilor li s-a permis să se aşeze pe malurile Eufratului şi aici nu au stat cu mâna în sân. Au infiinţat şcoli, aveau afaceri şi tot în Babilon a luat naştere Talmudul. Aveau o viaţă bună aici, aveau funcţii înalte, poziţie în societate, afaceri care le mergeau bine ... de ce să plece? În anul 369 BC Cirus moare şi pe tronul Persiei urcă Ahaşveroş (Ahasuerus).

Cartea Estera este singura carte din Biblie în care Numele Domnului nu apare deloc însă e o carte de istorie unde văd Mâna Domnului la lucru, văd rugăciuni ascultate şi Îl văd lucrând şi salvând viaţa poporului Său.

M-am tot gândit la Estera şi la postul ei. Biblia spune că ea a postit împreună cu slujnicele ei. În mod cert, nu toate acestea erau evreice, erau fete şi femei din naţiunile ocupate de imperiul persan. Era împărăteasă şi dispunea de viaţa şi moartea supuşilor săi însă nu cred că Estera s-a purtat urât cu oamenii ei. Le era dragă femeia asta căreia viaţa îi atârna de un fir de păr şi postesc cu ea trei zile. Nu scrie nicăieri că le-a dat trei zile libere ca să postească şi să se roage. Viaţa şi-a continuat mersul ei cu ocupaţiile şi îndatoririle ce le avea fiecare.

Cui se rugau oamenii aştia? Contextul în care locuiau era unul idolatru. Statuile idolilor erau la tot pasul, templele ridicate in cinstea acestora se vedeau din depărtare. Şi totuşi, slujitoarele Esterei cui se rugau? Credinţa Esterei era una intimă? A spus ea cui se va ruga? A spus ea despre Dumnezeul ei? A vorbit slujitoarelor ei despre Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov? Deşi amănuntele acestea nu ni se dau, din reacţiile şi acţiunile celor implicaţi văd că Estera a povestit despre Dumnezeul ei, despre un Dumnezeu ce face minuni, ascultă, e personal, intervine, salvează. A povestit istoria poporului ei, a povestit despre Dumnezeul în care ea şi-a pus încrederea.

Însă nu numai Estera e în post ci şi toti evreii din Şuşa şi din imperiul Persan. Aleseseră să nu plece în Iuda ci să îşi continue viaţa în Persia. Au crezut că le va fi bine. De ce să o ia de la capăt? De ce să se ducă într-o cetate vai de steaua ei şi să se apuce de reconstrucţie când aici aveau casă, afacere, şcoala, sinagogă?

Nu tot timpul planurile şi alegerile noastre sunt cele care ne vor duce la viaţă. Unele alegeri ne duc la moarte fizică şi spirituală. Domnul i-a lăsat să aleagă dacă vor ieşi din robie sau nu. Au ales să rămână şi era cât pe ce să îi coste viaţa pe toţi.

O orfană ajunge împărăteasă. Estera nu era din familie nobilă persană, era dintre captivii din Iuda însă pentru o vreme ca aceea ajunge la palat şi este aleasă de împărat ca soţie.

E posibil ca mulţi să nu dea doi bani pe mine. Nu sunt de viţă de nobilă din câte ştiu eu, familia mea nu are un renume, pe nici o spiţă a familiei nu au avut bogăţii şi averi dar nici săraci nu au fost. Apoi nici măcar nu am călcat pragurile universităţilor cu renume din Europa sau din lume şi din punct de vedere uman, pot fi nimeni în drum. Dar la Domnul nu merge aşa, planurile Lui, gândurile Lui sunt total diferite de ale mele şi de ale celor de lângă mine. Din punctul Lui de vedere sunt o prinţesă a Lui, sunt fiica Lui şi când inima tremură-n mine, El vine înarmat în fruntea cetelor de oşti ca să mă salveze. Tot ce există văzut şi nevăzut e a Lui.

Ce învăţ de la Estera? Păi ce a învăţat şi ea de la Isaia: "Căutaţi pe DOMNUL cât timp mai poate fi găsit! Chemaţi-L cât timp mai este aproape!" Isaia 55:6

miercuri, 12 martie 2014

Mâine începe postul Esterei!

Duminică se va celebra Sărbătoarea de Purim. Citim despre ea in Cartea Estera. Mâine începe postul Esterei, a slujitorilor ei şi a tuturor evreilor ce erau robi în Persia.  Haman credea că le-a pecetluit soarta, credea că dacă Ahaşveroş a semnat edictul dat de el, evreii vor dispărea de pe faţa pământului.

Mardoheu, verişorul Esterei, nu era numai un scrib la curtea lui Ahaşveroş din câte văd eu din carte, era un om credincios, unul care aduna oamenii la rugăciune, care îi îndemna să nu îşi uite credinţa, tradiţiile poporului Israel.

Haman a ajuns şi el în mare funcţie şi Mardoheu nu voia să îşi plece genunchii când acesta trecea pe la poartă. Nimic nu îi mai plăcea lui Haman, nimic nu mai era frumos din tot ce avea, dacă scăpa de Mardoheu ... atunci totul ar fi fost perfect. Dar de ce să scape numai de el? Mai bine să scape de tot neamul din care Mardoheu făcea parte ...

"1 După toate acestea, împăratul Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe agaghitul Haman, fiul lui Hamedata. Împăratul l-a înălţat şi l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi. 2 Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau şi se prosternau înaintea lui Haman, căci aşa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea şi nu se prosterna.
3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“
4 Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înştiinţat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este iudeu.
5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie.
6 A considerat prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu şi, pentru că-l înştiinţaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăţia lui Ahaşveroş.
7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, au aruncat „Purul“, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună, şi a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
8 Atunci Haman i-a zis împăratului Ahaşveroş:
– Există un popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor, precum şi de legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace! 9 Dacă împăratul încuviinţează să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor ca să fie puşi în visteria împăratului.

10 Împăratul şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat agaghitului Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor.

11 Împăratul i-a zis lui Haman:
– Poţi să-ţi păstrezi argintul! Iar în privinţa poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviinţă!

12 Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puşi peste fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahaşveroş şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului şi aveau în vedere atât nimicirea, uciderea şi stârpirea tuturor iudeilor, tineri şi bătrâni, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât şi prădarea bunurilor lor. 14 Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunţând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.

15 Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi."

Pe scaunul de domnie era un împărat care numai înţelept nu era. Nici măcar nu a pus întrebări despre poporul căruia tocmai i se pecetluia soarta, nici măcar nu a întrebat dacă ştie vreun om dintre acei oameni ce vor dispărea. Nu a întrebat mai multe despre popor, despre cum îi subminează lui autoritatea. Îl văd credul până în măduva oaselor şi influenţabil. Semnează fără să pună întrebări şi dă spre pieire un popor fără să ceară şi să accepte nici un ban.

Sărbătoarea bucuriei va veni acum însă evreii din Persia erau "înmărmuriţi". La cine să meargă? Edictul a fost dat. Scrisorile au plecat în cea mai mare grabă în toată ţara. Toţi evreii erau daţi la moarte şi toate avuţiiile lor erau prădate de cei care le luau viaţa. Bănuiesc că nu erau săraci chiar de tot de vreme ce se pomeneşte de avuţii.

"1 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare. 2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac.

3 În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă. 

4 Când slujnicele şi eunucii au venit la Estera şi au înştiinţat-o despre ce se întâmplă, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace şi să-şi dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 

5 Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, şi i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta şi care este motivul. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în piaţeta cetăţii, care se afla în faţa porţii împăratului. 7 Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8 I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înştiinţeze şi să-i poruncească să meargă la împărat, să-i implore mila şi să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei. 

9 Hatac a venit şi i-a spus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi fiecare popor din provinciile împăratului ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morţii prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, scapă cu viaţă. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 

12 Când l-au înştiinţat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13 Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“ 

15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel: 16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“
17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera."

Pentru o vreme ca asta sunt unde sunt. Credinţa mea e numai de zile bune? Când edictul e dat şi sentinţa îmi e semnată, la cine mă duc? În cine mă încred? Toată lumea ştia că evreii se inchină Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov. Dar despre mine ce se ştie? Mardoheu încalcă ordinul împăratului de a apărea în sac şi cenuşă şi întră în curte unde îl văd toţi, unde toţi se vor întreba ce s-a întâmplat. Face publică nedreptatea ce o vrea Haman şi care e parafată de Ahaşveroş. Însă în acelaşi timp, trimite sfoară în ţară evreilor să se adune la post şi rugăciune. Inclusiv împărăteasa intră în post împreună cu toţi slujitorii ei. Funcţia nu îţi salvează pielea.
)

luni, 10 martie 2014

When You Believe - Maccabeats

Many nights we’ve prayed,
With no proof anyone could hear,
In our hearts a hopeful song,
We barely understood.
Now we are not afraid,
Although we know there’s much to fear,
We were moving mountains,
Long before we knew we could.

Chorus:
There can be miracles
When you believe
Though hope is frail
It’s hard to kill
Who knows what miracles
You can achieve
When you believe
Somehow you will
You will when you believe

Verse:
In this time of fear
When prayer so often proves in vain
Hope seemed like the summer birds
Too swiftly flown away
Yet now I’m standing here
My heart’s so full I can’t explain
Seeking faith and speaking words
I never thought I’d say

Bridge:
אָשִׁירָה לה’ כִּי גָּאה גָּאָה. מִי כָמכָה בָּאֵלִם ה’. מִי כָּמכָה נֶאְדָּר בַּקּדֶשׁ .נָחִיתָ בְחַסְדְּךָ עַם זוּ גָּאָלְתָּ

Chorus:
There can be miracles
When you believe
Though hope is frail
It’s hard to kill
Who knows what miracles
You can achieve
When you believe
Somehow you will
Now you will
You will when you believe

duminică, 9 martie 2014

Ascultaţi şi sufletul vostru va trăi!

1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! 
Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată! 

2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? 

Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată! 

3 Luaţi aminte şi veniţi la Mine! 

Ascultaţi şi sufletul vostru va trăi! 

Voi încheia cu voi un legământ veşnic şi astfel îndurările faţă de David vor fi întărite. 

4 Iată, l-am făcut un martor înaintea popoarelor, un conducător şi un stăpânitor pentru popoare. 5 Iată, vei aduna neamuri pe care nu le cunoşti şi neamuri care nu te cunosc vor alerga la tine, din pricina DOMNULUI, Dumnezeul tău, a Sfântului lui Israel, căci El te-a glorificat.» 

6 Căutaţi pe DOMNUL cât timp mai poate fi găsit! Chemaţi-L cât timp mai este aproape! 

7 Nelegiuitul să-şi părăsească calea, iar omul rău să renunţe la gândurile lui! Să se întoarcă la DOMNUL, Care îi va arăta îndurare, la Dumnezeul nostru, Care îl va ierta pe deplin. 

8 «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice DOMNUL. 9 Pentru că, aşa cum sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot aşa sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. 10 Căci, aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc înapoi până nu udă pământul, făcându-l să rodească şi să încolţească, dând sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis. 

12 Veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace; munţii şi dealurile vor izbucni în strigăte de bucurie înaintea voastră şi toţi copacii câmpiei vor bate din palme. 13 În locul mărăcinilor va creşte chiparosul şi în locul ciulinului va creşte mirtul, iar aceasta va fi o faimă pentru DOMNUL, un semn veşnic, nepieritor.»“ Isaia 55

joi, 6 martie 2014

Părinţilor, ascultaţi în Domnul de copiii voştri, pentru că aşa este drept!

De ceva vreme observ un fenomen care nu stiu dacă e interesant. Am văzut părinţi ai tinerilor şi adolescenţilor plângându-se şi lamentându-se că nu mai au ce să le facă copiilor, că nu îi mai ascultă. Numai că vâsta copiilor a scăzut considerabil. Acum câţiva ani în urmă, am vazut o copilă de vreo 5-6 anoşori plesnindu-şi mama peste gură. Copila nu era mulţumită de ceea ce spunea mică-sa. La acel moment am crezut că e un caz izolat. Acum însă văd că nu e deloc aşa.

Îmi place să observ oamenii şi reacţiile acestora. Din ce în ce mai des văd scene făcute de copii în spaţiile publice. Se apucă de urlat ca să capete ceea ce vor ... şi obţin.

Dar mai mult de atât, dorinţa copilului, alegerea acestuia e literă de lege pentru părinte. Copilului i se pune pe umeri responsabilitatea de a alege destinaţia unei călătorii, meniul unei mese, şcoala ce o va urma, jucăria ce e bună pentru el / ea. Primeşte tot ceea ce cere.

Contextul în care trăim încurajează acest trend. Şi situaţia pare comică însă nu e deloc. Lipsa de respect faţă de orice şi oricine creşte o dată cu vârsta, lipsa de responsabilitate e vădită. Lipsa de ascultare se acutizează pe zi ce trece.

Când o încasam pentru că îmi uitam rolul şi responsabilităţile întrebam cum e cu versetul acela în care se spune să nu-ţi întărîţi copiii la mânie. Mi se răspundea scurt să citesc şi primele trei versete din Efeseni 6.
"1 Copiilor, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aşa este drept!
2 „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: 3 „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“
4 Părinţilor, nu vă provocaţi la mânie copiii, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului!"

Filosofia lumii în care trăiesc are valorile cu susul în jos. Nu pot să nu văd cum valorile Bibliei se întorc pe dos şi arată cam aşa:
Părinţilor, ascultaţi în Domnul de copiii voştri, pentru că aşa este drept! „Cinsteşte pe fiul şi pe fiica ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“
Sună comic însă e tragic!

Copilul este sacrificat şi asta nu înţeleg părinţii. Nu i se spune ce e bine şi ce e rău ci este lăsat să experimenteze şi apoi să decidă el ce e bine şi ce nu. Sfatul, călăuzirea, îndreptarea, mentorarea nu sunt cuvinte la modă .... astea erau pe vremea bunicilor noştri bune. Acum lumea s-a schimbat. Suntem egali încă din pampers. 

O altă filosofie care ne curtează din ce în ce mai agresiv e alegerea orientării sexuale. Biblia spune că am fost creaţi bărbaţi şi femei, filosofia modernă spune că ne alegem noi ce suntem. Adica pot să mă uit în oglindă şi să decid să cred că de astăzi sunt bărbat chiar dacă sunt femeie. Suntem influenţaţi de filosofia franceză că o ştim sau nu, că o recunoaştem sau nu. Şi ... "La școală, cu toți în pielea goală!"  Cartea deja s-a scris, e editată şi e publică. Un alt citat însă m-a şocat: "Nimeni nu mai are nimic de comentat. Oricum, copiii aparțin statului și nu părinților, cum a anunțat deja senatoarea socialistă Laurence Rossignol, așa că ciocu’ mic!"

Ce e de făcut? Păi simplu. Scoatem Bibliile de la naftalină şi ne apucăm să le citim şi studiem. Şi mai mult de atât, începem să ne rugăm pentru copiii ce sunt lângă noi, pentru părinţi, pentru conducerea statului, pentru bisericile pe care le frecventăm, pentru şcolile unde învaţă copiii, pentru cadrele didactice care le influenţează viaţa. 

miercuri, 5 martie 2014

flori dezintoxicate!

Ieri dimineata am primit un mărţişor - un coş mic cu flori. Am mulţumit frumos şi am vrut să miros şi eu freziile şi lalelele din buchet. Numai că ele miroseau puternic a fum de ţigară. Oricine intra la mine în birou le admira însă îmi spunea că miroase a ceva ciudat. Combinaţia de mirosuri nu era una obişnuită ...

Mi s-a sugerat să îl scot din birou însă mi-a fost jenă. Apoi m-am gândit să fac un exepriment. Să îl las în birou şi să văd dacă florile îşi vor reveni la mirosul lor normal, natural. 

Dimineaţă, abia aşteptam să îmi văd buchetul şi să miros florile din el. Mare parte din mirosul de tutun s-a dus. Freziile şi lalelele se întrec unele pe altele în frumuseţe şi îmi luminează biroul.

"Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să îţi spun cine eşti!" e un proverb vechi ce mereu mi-a fost repetat de mama şi nu numai. Văd acum că nu numai la oameni se aplică acest proverb. Mediul te schimbă că vrei să crezi sau nu, că îţi place sau nu. Florile astea frumoase şi-au emanat parfumul lor şi în acel mediu intoxicat de tutun ... însă fără efect. Au fost scoase din acel mediu şi au început să emane parfumul din mediul unde au stat. 

Acum însă îşi revin! Sunt la dezintoxicare!

Fotografiile imi aparţin.

Beniamin Faragau - Slujitorii lui Hristos si Biserica Lui

marți, 4 martie 2014

Să mă dau pe mâna Lui?

Citesc şi studiez Isaia 55 însă se pare că sunt lucruri ce pentru mine încă nu au conexat ... şi am decis să nu merg mai departe până nu înţeleg textul, până nu îmi învăţ lecţiile.

"1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!
Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată!
2 De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură?
Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată!" Isaia 55:1-2

Câteva întrebări mă tot frământă.
Mi-i sete?
Mi-i foame?
Şi nu mă refer la foamea şi setea fizică.
Am doruri, frământări sau întrebări existenţiale ce îşi cer drepturile?
Aştept sau caut răspunsuri?
Unde le caut?
Cu ce îmi astâmpăr dorurile, frământările?
Îmi fac timp să aflu răspunsuri?
Vreau să aflu răspunsuri?

Pe ce îmi cheltui energia, puterea şi viaţa?
Ceea ce agonisesc, diplomele ce le înşirui în CV domolesc şi potolesc setea şi foamea sufletului meu?
Dacă nu ... atunci ce fac?

Bani nu am. Bogată nu sunt şi nici n-am să fiu.
Primesc o invitaţie însă dacă imina nu are doruri, frământări, vise ... invitaţia nu are nici un sens. Mai mult de atât, pare a fi o invitaţie ciudată, pentru dezaxaţi, labili emoţional şi pentru cei săraci cu duhul.

Sau ... dacă nu mi se cere nimic înseamnă că ceva nu e curat, nu?
Dar daca totusi e?
Dacă Cel ce mă cheamă să îmi dea pâine, apă, vin şi lapte îmi vrea binele?
Cine e Acesta?
Cel ce mă invită e om? M-am fript cu oamenii ... aşa ca suflu şi în îngheţată.
Invitaţia vine de la Dumnezeu? De la Cel ce îmi este Creator şi vrea să îmi fie Răscumpărător, Mântuitor. Cel ce este Adevărul, Viaţa, Calea, Pacea, Pâinea, Apa, Cuvântul întrupat mă invită la împlinire spirituală. El îmi spune că la El, în El găsesc ceea ce îmi astâmpără dorurile, setea, foamea.
Să mă duc?
Să Îl cred?
Să am încredere în El?
Să mă dau pe mâna Lui?
E de încredere?
Ce se va întâmpla cu mine?

luni, 3 martie 2014

ca să-mi meargă bine din cauza ta

Îmi continui călătoria cu Avram prin Geneza 12:8 şi primele 4 versete din 13. E o perioada tristă pentru Sarai. Plecaseră de lângă un altar, fusese chemat Numele Domnului, numai că foamea a venit, s-a instalat ca la ea acasă ... şi era o foamete mare. Avram e bărbat, gândeşte logic şi trebuie să acţioneze. A auzit că în Egipt e bine şi a decis să se ducă şi el să îşi câştige pâinea acolo pentru o vreme. I-a adus la cunoştinţă soţiei sale planul. Era un plan ce cerea sacrificiu si ... sacrificată trebuia sa fie Sara.

"8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.
9 Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev.

Avram în Egipt
10 A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11 Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. 12 Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. 13 Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“
14 Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. 15 Demnitarii lui Faraon au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. 16 Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. 

17 Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. 

18 Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: 
„De ce mi-ai făcut una ca asta? 
De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta?
19 De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? 
Ia-ţi soţia şi du-te!“ 
20 Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea. 

1 Avram a urcat din Egipt în Neghev împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. 2 Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. 3 Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, 4 loc în care a făcut un altar şi a chemat Numele Domnului."

Nu ştiu dacă Sarai i-a comentat deciziile, nu ni se spune. Însă cărei femei întreagă la cap îi vine bine când i se spune că va fi dată de către soţul ei în haremul faraonului? Abia în Evrei 11:11 văd că de fapt Sarai a decis să se încreadă în Domnul şi să rămână în ascultare faţă de şotul ei.

Din cauza Sarei vin peste Egipt urgii şi Faraon e nevoit să îşi cheme vrăjitorii, preoţii zeilor, profeţii zeilor vremii lui, să facă consiliu şi să vadă din ce cauză se abat toate urgiile pe capul lor. Se descoperă că urgiile au venit la pachet cu Sarai. Mintea le merge repede şi bănuiesc că o întreabă dacă îi este soţie lui Avram iar ea spune adevărul. Până atunci nu s-a găndit nimeni să o întrebe şi pe ea cine e, ce face, de unde vine ... ce e cu ea?

Domnul intervine ca să o scape pe Sarai care " fiindcă a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise." (Evrei 11:11b) Sara fusese cu Avram când se zidiseră altarele, el îi povestise cu lux de amănunte ce îi vorbise Domnul şi ea a decis să se încreadă în Domnul indiferent de contextul social, politic, economic, religios, conjugal prin care trecea. 

Avram este chemat de Faraon la curte şi e numit mincinos în faţa tuturor. Este făcut responsabil de urgiile ce veneau peste Egipt din cauza minciunii lui şi alungat din ţara unde crezuse că va trăi bine şi liniştit.

Nu putea Domnul să i se arate lui Avram şi să îi spună să stea liniştit pe lângă cananiţi? Nu putea să facă să plouă în Canaan în aşa fel încât Avram să nu plece în Egipt? Nu putea să transforme ţinuturile unde stătea Avram în ţinuturi mănoase? Ba da, putea. Dar, ne-a dat libertatea de a alege. Avram ştia că trebuie să ajungă în Canaan şi a ajuns acolo. Îi fusese promisă ţara asta pentru urmaşii lui şi el aici dăduse nas în nas cu cananiţii care nu păreau impresionaţi de el. A venit foamete şi el nu a mai întrebat pe Domnul ce să facă. A gândit, a acţionat, a lăsat măduva să îi tremure în oase, şi-a dat soţia ca să îşi scape viaţa, a primit bogăţii în schimbul ei ... Dar văd că Domnul e acolo cu el chiar şi când alegerile făcute nu sunt făcute cu El. 

Domnul alege să ne lase să trecem prin diverse situaţii pentru a ne creşte credinţa şi încrederea, pentru a alege să ascultăm de El indiferent de condiţiile de trai şi de contextele în care ne scăldăm. Însă pot să văd cum Domnul nu îşi lasă promisiunile neîmplinite şi intervine cu urgii pentru a-i scoate pe cei direct implicaţi din belele în care s-au băgat singuri. 

Orice decizie luată nu mă afectează numai pe mine oricât m-aş bate eu în piept. Urmările ei afectează pe cei din familia mea, din comunitatea unde trăiesc. Avram fusese chemat de Domnul şi i s-a promis că va fi o binecuvântare însă pentru egipteni ajunge opusul binecuvântării. 

Mă împresionează Domnul în modul cum lucrează cu Avram. Nu scrie nicăieri că l-a pedepsit pentru plecarea în Egipt şi că a spus jumătate de adevăr în ce o priveşte pe Sarai. Domnul vede credincioşia soţiei sacrificată "ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie" şi intervine să o salveze. Domnul este credincios promisiunii Sale. Avraam îşi pierduse direcţia dar Sarai rămăsese pe poziţie. 

duminică, 2 martie 2014

mulţumesc

Pentru mine ziua de 2 martie nu e o zi obisnuită, e una în care mereu îmi amintesc că am fost sunată şi mi s-a spus ca tata a plecat la Tata. Astăzi se împlinesc 9 ani. Teoretic ştiam ca Dumnezeu îmi devenise Tată însă de atunci încoace relaţia cu El s-a schimbat, povestesc cu El orice, Îi spun tot ce îmi trece prin cap, orice visez, orice framântare, durere, dor ...

Vreau să îi mulţumesc pentru ziua asta, e un dar. Însă mă uit în calendar şi văd că deja e primăvară, natură începe să înflorească, vântul bate însă e un vânt ce usucă. Soarele, deşi în ultimele zile a tot fost ascuns de nori are altă putere, alte nunaţe.

Vrăbiile mele sau poate copiii vrăbiilor mele încep să iasă la alergat pe deasupra caselor şi copacilor, ciripesc vesele. Câinii se uită disperaţi după ele iar pisicile încearcă de pe gard să le prindă. Cocoşii îşi trezesc găinile şi le scot la scurmat. Viermii amorţiţi şi adormiţi sunt pe gustul lor.

Urzicile deja s-au descotorosit de zăpadă. Ghioceii îşi prezintă mândri florile. Zambilele se luptă să fie cele mai mândre.

Natura parcă vrea să se întreacă în mulţumire la adresa Creatorului. Mâna Lui nevăzută ţese frumuseţea de care eu mă bucur, în care îmi desfăt privirile şi ceva mai târziu mă voi bucura de mirosul emanat de copacii în floare şi de coloritul florilor.

Vreau să îi mulţumesc Tatii pentru promisiunile ce mi le-a făcut. Astăzi am citit mai multi psalmi însă o propoziţie din Psalmul 145:13b mi-a reamintit ce Tată am, în ce Dumnezeu mă încred.
"Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat" 

Mulţumesc Tată pentru promisiunile ce mi le-ai făcut şi pentru că astăză îmi reaminteşti că eşti credincios promisiunilor Tale, eşti plin de îndurare faţă de făptura mîinilor Tale. Cum să nu mă bucur, cum să nu mă laud cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, cu Dumnezeul meu?

Mulţumesc că mi-am găsit odihna în Tine. 
Mulţumesc că am gasit Pacea, Calea, Adevărul, Viaţa, Apa, Pîinea, Lumina, mi-ai deschis ochii şi am văzut Viţa din care sunt, în care trăiesc.
Mulţumesc că sunt fiica Ta, că vii înarmat în fruntea cetelor de îngeri în ajutorul meu când sunt ameninţată, când strig către Tine.
Multumesc că îţi pasă de fiecare rugăciune înălţată către Tine, de fiecare dor, vis ... 
Mulţumesc pentru rugăciunile ascultate însă şi pentru cele pe care Le-ai ascultat însă nu vrei să le împlineşti. 
Mulţumesc pentru minunile ce le faci cu mine, în mine, pentru mine, în alţii, pentru alţii, cu alţii, minuni prin care credinţa mea se întăreşte. 
Mulţumesc pentru bincuvântările ce se înnoiesc în fiecare dimineaţă pentru mine.
Mulţumesc că prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach îţi pot spune Tată, că a murit pentru păcatele mele ca eu să fiu salvată, iertată, eliberată, răscumpărată.
Mulţumesc că acum Isus Christos = Yeshua HaMaschiach e în cer, la Tine şi pregăteşte un loc, o casă şi va reveni să mă ia ACASĂ. 
Mulţumesc pentru Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh ce L-ai pus în mine să mă înveţe, aline, mângâie, mustre, îndemne. 

Mulţumesc!