luni, 30 octombrie 2017

Samuel şi mentorii lui

Dacă aş avea un copil, în nici un caz nu l-aş duce pe mana lui Eli, Hophni şi Fineas. I-aş alege cei mai buni mentori, cei mai bine pregătiţi preoţi, cele mai luminate minţi. 
L-am dedicat Domnului! Deci trebuie să aibă parte de ceea ce e mai bun. 

Ana nu face asa. 

Ea duce copilul la Cortul Întâlnirii şi îl dedică Domnului. 

Eli, mare preot, judecător, bătrân şi gras, ironic şi îngăduitor cu ai lui, mândru ca e a nouăsprezecea generaţie de la Iacov.

Hophni şi Fineas, preoţi, profanatori ai Legii Domnului, implicaţi în orgii sexuale cu femeile care ar fi trebuit să slujească la Cort şi nu dorinţelor aprinse ale celor doi preoţi.

Poporul lui Israel era divizat între idolatrie şi Dumnezeu.


Pot sluji Domnului, pot fi în slujba Lui şi în acelaşi timp să profanez Cuvântul Lui. 


Contextul meu nu e diferit de cel al Anei. 


Suntem creştini de 2000 de ani şi totuşi profanatori.


Îl onorez pe Domnul acolo unde m-a aşezat?


Îl văd oamenii pe Dumnezeu in mine?

Samuel creştea înaintea Domnului!

Eu înaintea cui cresc?

Niciun comentariu: