duminică, 21 iunie 2015

Gânduri la aniversare cu Neemia şi Ezra

Săptămâna trecută am citit Neemia. M-am apucat să citesc Scriptura altfel ... în alt ritm. De fapt, nu mă fugăreşte nimeni. Vreau să las Cuvântul să treacă prin mine şi să nu mai trec eu prin el.

M-a impresionat Neemia însă şi reacţia poporului. Mai e un personaj despre care Neemia povesteşte şi pe care abia aştept să ajung ACASĂ ca să îl cunosc. Este vorba de Ezra.

În Isaia am văzut ce se va întâmpla poporului, unde vor merge, cum Cir îi va elibera din robie şi ei vor reveni în Iuda şi Israel. Poporul vremii lui Isaia refuză să creadă ceea ce spune profetul.
Şi robia vine!

Neemia scrie despre întoarcerea din robie!

Robia aduce trezire!
Bănuiesc că acolo şi-au adus aminte promisiunile, au citit ce scria în Tora şi în profeţi.
Acolo s-au deşteptat!
Acolo le-a venit mintea la loc!
Acolo credinţa a căpătat teren.

Nu toţi care au plecat robi s-au întors. Unii au preferat să rămână în locurile unde au ajuns. Despre ei citesc în cartea Estera.

Evreii s-au trezit, s-au lepădat de dumnezeii şi zeii străini, au descoperit că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov e real, adevărat, credincios, că ceea ce spune se adevereşte!

Vine Ezra în Ierusalim şi se apucă să citească cu voce tare Lega şi să o explice poporului. Sunt şocată de reacţia lor.:
"Caci tot poporul plangea cand a auzit cuvintele Legii." Neemia 8:9
Cine făcea parte din popor?
"2. Si preotul Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea.
3. Ezra a citit in carte de dimineata pana la amiaza, pe locul deschis dinaintea portii apelor, in fata barbatilor si femeilor si in fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cartii Legii." Neemia 8:2-3

Vineri, 20 iunie 2015, am împlinit şase ani de scris (consecvent) pe blog!
Mulţumesc Domnului pentru aceşti şase ani în care am crescut în cunoaşterea Legii Lui. Am citit, studiat, recitit şi răscitit anumite pasaje sau cărţi. Am devenit atentă la ce se predică şi la cât de corect teologic este ceea ce aud. 
Anul acesta e unul al regenerării din toate punctele de vedere. Văd cum mă schimb şi nu îmi vine a crede ce idei aveam înrădăcinate în inima şi mintea mea. 

Mulţumesc că aţi fost cu mine în această călătorie, aţi plâns sau aţi răs cu mine, v-aţi bucurat sau rugat cu şi pentru mine, v-aţi lăsat provocaţi la creştere şi meditare. 

Fiţi binecuvântaţi!

duminică, 14 iunie 2015

Ki El Shomreinu Ata - For You Are God Our Keeper

Hashkiveinu ADONAI eloheinu l'shalom, v'ha-amideinu malkeinu l'chayim Ufros aleinu sukat sh'lomecha, Ki El shom'reinu ata Ki El shom'reinu umatzileinu ata El Melech Chanun v’rachum Shomer amo Yisra’el la’ad Baruch Ata Adonai.   V'tak'neinu b'eitza tova mil'fanecha, Hoshieinu l'ma-an shimcha Hagein ba-adeinu, haseir oyeiv mei-aleinu, Ki El shom'reinu ata Ki El shom'reinu umatzileinu ata El melech chanun v'rachum Shomer amo Yisra’el la’ad Baruch Ata Adonai.   Ushmor tzeit-einu uvo-einu l'chayim ul l’shalom mei-ata v'ad olam. Uv’tzeil k’nafecha tastireinu Ki El shom’reinu ata Uv’tzeil k’nafecha tastireinu Ki El shom’reinu ata Ki El shom’reinu umatzileinu ata El melech chanun v’rachum Shomer amo Yisra’el la’ad Baruch Ata Adonai.

David Davis "The Power of Thanksgiving"

luni, 1 iunie 2015

cum să cer să fiu binecuvântată când nu văd binecuvântările?

"3. Iata, fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El.

4. Ca sagetile in mana unui razboinic asa sunt fiii facuti la tinerete.

5. Ferice de (Binecuvântat este) omul care isi umple tolba de sageti cu ei! 
Caci ei nu vor ramane de rusine cand vor vorbi cu vrajmasii lor la poarta." Psalmul 127:3-5

Astăzi este 1 iunie, zi cunoscută ca şi Ziua Copilului. Cumva, astăzi, copiii au liber la dulciuri, zbenguială, plimbări mai excentrice şi mai scumpe, cadouri. Dar ... care îmi e atitudinea faţă de copii?

Mereu am auzit că suntem prea mulţi oameni pe planeta asta. Nu ne ajunge apa, mâncarea, spaţiul unde să locuim, resursele pământului sunt limitate. Nu ne putem permite să fim prea mulţi. Familiile cu mulţi copii au fost discreditate în cel mai josnic mod. 

Eram întrebată la şcoală câţi fraţi am şi răspundeam că am trei fraţi. "Adica sunteţi patru copii acasă? Vai ce familie numeroasă sunteţi! Dar părinţii tăi vă pot întreţine? Chiar nu s-au putut opri? Normal! Sunt needucaţi şi din cauza asta v-au făcut pe toţi patru!" Am început să mă simt prost că am aşa mulţi fraţi ... deşi eu eram cea mai mică. Cât despre cei ce erau mai mult de patru ... erau deja super mulţi. 

Prietenii mei erau din familii de cel puţin 9-11 copii. Am discutat îndelung cu ei despre problema numărului de copii. Da, erau mulţi însă analizându-şi familia nu îşi doreau ca vreunul dintre fraţi să nu fi fost sau să îl dea spre infiere. Fiecare copil avea farmecul lui în familie.

Am decis să ascult de ceea ce spune Cuvântul Domnului şi mai puţin ce mi se induce.
Am decis să îmi analizez ideile despre familie, copii şi viaţă trecându-le prin filtrul Cuvântului. 
Am decis să mă repliez şi să trăiesc conform cu ceea ce spune Scriptura. 

Sunt şocată de cât de pe arătură eram  în filosofii, gândire şi în tiparele de viaţă.

Ce spune Scriptura despre copii?
"Iata, fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El.

Ferice de (Binecuvântat este) omul care isi umple tolba de sageti cu ei! "

Cum?
Omul care are copii este binecuvântat de Domnul?
Fiecare copil este o moştenire de la Domnul?
Copiii sunt o răsplată  de la Domnul?

Anul acesta este pentru mine anul regenerării, anul în care ideile, filosofiile, credinţele şi percepţiile mi se schimbă. 
Mi-am cerut iertare de la Domnul pentru modul de gândire, pentru că am considerat copiii drept poveri, responsabilităţi şi privări de libertate. I-am cerut iertare pentru că nu i-am văzut pe copii ca şi binecuvântare, răsplată şi moştenire. 

Credeam că numai averea şi banii pot fi considerate moştenire. Biblia însă îmi spune că copiii sunt moştenirea, răsplata şi binecuvantarea ce le am sau le las după ce plec ACASĂ.

Vreau să îi văd pe părinţii care au copii ca pe nişte părinţi binecuvântaţi, părinţi ce au o moştenire frumoasă şi o răsplată! Vreau să îi văd pe copii ca pe nişte daruri, binecuvântări şi răsplăţi de la Domnul.

O întrebare îmi frământă creierul: cum să cer să fiu binecuvântată când nu văd binecuvântările cum se cuvine ci le cred poveri, greutăţi, surse de stres, nefericire, piedici în calea realizării? 
Mă văd ca o binecuvântare, răsplată şi moştenire?