urmez sau vreau să fiu urmată?

Zilele trecute, blogul a împlinit șapte ani.

În ultima vreme nu am scris ... din motive medicale și nu numai. De șapte luni, mi-am schimbat total regimul alimentar.  Am descoperit că am un soi de reflux gastric asezonat cu intoleranță la gluten și alergie la lactoză dar decorat și cu o alergie la metalele neprețioase.

Cum le-am făcut? Habar nu am.

A trebuit să iau decizii drastice, să renunț la multe delicatese, să învăț să mă abțin și să prefer să nu mânînc ca să nu revină durerile. Legumele și anumite fructe nu sunt chiar așa de rele la gust.

M-am tot gândit la Daniel, la regimul lui de viață și ... după lunile acestea, nici eu nu arăt rău.

Chiar dacă nu am scris, tot am frământ idei și gânduri. O idee "aruncată" într-o predică m-a trezit la realitate. Dacă aș fi arestată și ar trebui să apar în fața unui tribunal pentru că sunt creștină, s-ar găsi suficiente dovezi ca să fiu găsită "vinovată"?

Am probleme și mă rog. Dumnezeu răspunde și îmi rezolvă problemele.
Apar durerile și ... mă rog. Dumnezeu răspunde ... uneori vine vindecarea, alteori ajung la doctor și iau medicamente.
Am nevoie de călăuzire și mă rog. Prin Cuvânt sau prin oameni, Dumnezeu îmi răspunde.

M-am trezit că ... am devenit o fiică răzgâiată.

Am descoperit că Îl luam pe Dumnezeu la rost pentru că nu se comporta precum duhul din lampa lui Aladin, nu mă urma și nu executa dorințele mele.

În loc să Îl urmez și să mă supun, am descoperit că așteptam să fiu urmată și ascultată!

A fost șocant să descopăr asta!

Mi-am cerut iertare și m-am apucat iar de învățat ascultarea, supunerea, dragostea.

Vreau să pot fi găsită "vinovată" că sunt creștină!