marți, 30 septembrie 2014

depinde de mine ce aleg ...

Sâmbătă, am avut o AGAPĂ a bisericii undeva lângă Iaşi. Când am ajuns la destinaţie, am primit un telefon în care mi se spunea că cineva cunoscut a decedat ... un om relativ tânăr. Pe moment, am muţit. Văzusem acea persoană vara asta ... era plin de viaţă. Acum aflasem că a decedat.

AGAPA a luat o altă turnură pentru mine şi nu numai pentru mine.

Am terminat de citit cartea Ieremia şi un verset îmi dă de furcă: "10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijenţă lucrarea Domnului!" (Ieremia 48:10). Îl văd pe Ieremia, în cartea Plângerile lui Ieremia, cunoscând pe Dumnezeul în care se încrede. M-am apucat de Ezechiel şi am descoperit cu uimire cum a văzut el Slava Domnului. Din primele 9 capitole, altceva m-a frapat. Este trimis să vorbească poporului şi să spună: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu." Am verificat să văd cum scrie în ebraică şi acolo e Adonai Yahwe = Domnul Yahwe.

Ezechiel ştia cine este Domnul. Poporul ştia cine este Domnul însă refuza să asculte. Eu ştiu cine este Domnul?

Ieremia reaminteşte poporului cine este Domnul, cine a creat totul, cine ţine totul în mâna Sa, cine dă înţelepciune, cine a dat Legea, ce se întamplă dacă nu asculţi ce spune Domnul.

Ezechiel este trimis la popor însă acesta are "fruntea tare". "Căci toţi cei din casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită." (NTR). "caci toata casa lui Israel are fruntea incruntata si inima impietrita" (Cornilescu) Ezechiel 3:7

Am ales să nu mai judec poporul ci să mă uit la mine. Cum îmi e inima? Cumva împietrită? Dar fruntea? Lexiconul mă ajută să înţeleg ideea de frunte tare. Se credeau puternici, tari, tăioşi.

Azi sunt încă în viaţă. Ştiu că viaţa mi-a fost dată şi mi se va lua. Nu depinde de mine când mi se va sfârşi alergarea. Însă depinde de mine dacă Îl ştiu sau nu pe Domnul Dumnezeu = Adonai Yahwe sau nu. Depinde de mine dacă ascult sau nu. Mă trec fiorii când citesc despre robie, despre dezastrele ce au nimicit poporul şi l-au împrăştiat, împlinindu-se astfel toate profeţiile până la ultima litera şi ultimul punct. 

vineri, 26 septembrie 2014

Un cuvant spus la vremea potrivita

Ieri, la servici, o doamnă a venit la mine în birou. Şi-a terminat de completat documentele şi în timp ce se ridica de pe scaun a oftat foarte adânc. M-am uitat la ea şi avea o privire pierdută. I-am mulţumit pentru documente şi i-am spus doar atât: "Capul sus! Armata-i lunga!". E o vorbă ce am învăţat-o de acasă! Când dădeam de greu, o auzeam pe mama repetându-mi asta.

Aseară, înainte de a adormi, mi-am adus aminte de doamna asta, de ceea ce i-am zis şi am început să îmi fac mustrări de conştiinţă. De ce nu mi-a tăcut gura? Ce m-a apucat pe mine? Asta e încurajare? Am uitat să fac încurajări frumoase? Dar chiar atâta mi-a venit în cap la ora aia?

Dimineaţă, găsesc pe doamna cu pricina în faţa biroului aşteptându-mă cu un coşuleţ cu flori. "Vreau să vă mulţumesc pentru ceea ce mi-aţi spus ieri. De multă vreme nu m-a mai încurajat nimeni. Simt că s-au ridicat multe poveri de pe umeri. Mulţumesc frumos!"

Acum frământ un verset: "11. Un cuvant spus la vremea potrivita este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint." Proverbe 25:11


Aşa arată coşuleţul meu.

Înainte de a ajunge acasă, am mers la Kaufland pentru cumpărături. Aveam coşuleţul în coşul de cumpărături. Ajung la casă şi doamna de acolo mă întreabă dacă am cumpărat florile de la Mall. 
I-am răspuns: "Nu! Le-am primit!". 
"Înseamnă că e ziua dumneavoastră? La mulţi ani!". 
"Nu, nu e ziua mea". 
"Atunci e o ocazie specială?" 
"Nu, nu e nici o ocazie specială." 
"Dar nu se poate doamnă să primiţi flori aşa frumoase fără să fie nici o ocazie specială". 
"Ba se poate! Aici o dovada! " Am continuat spunându-i că sunt un alt fel de a spune MULŢUMESC! 

miercuri, 24 septembrie 2014

Shana Tova 5775!

Shana Tova! Am găsit un articol foarte bun despre Rosh Hashana la OtnielaBattzion  
"Iata-ne ajunsi in pragul unei mari Sarbatori  anuale,  cea  descrisa in Vaikra ( Levitic )   23: 23-25 :” Domnul a vorbit lui Moise si a zis:  Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o zi de odihna, vestita cu sunet de trambite,  si o adunare sfanta. Atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc.” Sunetul shofarului este foarte important deoarece el reaminteste de  Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! –  In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga. Ziua aceasta sa fie vestita  intre voi, cu sunet de trambita  (  Numeri  29 : 1 ) .”

Perioada cunoscuta sub numele de Rosh Ha Shana (Capul Anului) coincide cu un cuvant foarte important,  Teshuvah ( in Ebraica inseamna intoarcere sau cainta), care  incepe din prima zi a lunii Elul si continua 40 de zile de zile,  sfarsindu-se atunci cand debuteaza Ziua Ispasirii. Ultimile 10 zile din aceste 40, incep pe 1 Tishrei si se numesc zilele de veneratie sau de penitenta infricosatoare; Shabatul care cade in timpul acestor 10 zile se mai numeste si Shabatul Intoarcerii sau Caintei. De-a lungul celor 30 de zile din luna Elul ( cele inainte de zilele de veneratie ), in fiecare dimineata se sufla din shofar pentru a avertiza poporul, de la mic la mare,  sa se caiasca de faptele rele si sa se reintoarca la  Domnul intr-o atitudine potrivita, de regret si umilinta.Evreu rugandu-se la Zidul Plangerii
Teshuvah este pentru toti. Cu-atat mai mult pentru cei  care L-au aflat pe Mesia. Acestora li se cere sa–si examineze bine  vietile, sa vada pana unde si in ce fel s-au indepartat de Dumnezeu. Intotdeauna Inima lui Dumnezeu a fost  plina de cea mai  vie compasiune  pentru fiinta umana, intotdeauna,  inainte de-a pronunta o Judecata, EL mai intai avertizeaza. Dumnezeu i-a avertizat pe contemporanii lui Noe  despre iminenta unui Potop   (insa ei au continuat sa –I desconsidere Cuvintele si sa-l batjocoreasca pe servul sau), i-a avertizat si pe niniveni despre o posibila distrugere. EL nu doreste  ca omul sa se confrunte cu  mânia Judecatii Sale (Tefania 2 : 1-3 ; 2 Petru 3: 9). Intreaga luna Elul este, in cele  30 de zile ale ei,  o pregatire intensa in care examinarea personala si cainta adevarata ne pregatesc  pentru Zilele mari si sfinte ale Sarbatorii Yom Kippur si ale Sukkot-ului.  Shofarul ( sau cornul de berbec ) suna dupa fiecare slujba de dimineata amintindu-i poporului ca Dumnezeu doreste oameni cu  inimi curate, dedicate si circumcise; datoria oricarui om  este sa se  pozitioneze  intr-o relatie buna cu ADONAI,  si cu semenii.

  1. Talit si KipaSemnificatia istorica a Sarbatorii Trambitelor
    In acest caz sunetul  shofarului semnifica inaugurarea Noului An Evreiesc (civil)  care este o parte a sezonului de cainta (Teshuvah). Sarbatoarea Trambitelor este apogeul (capul, varful ) anului civil , si este de asemenea perceputa  ca un timp special de  nastere a lumii. Traditia iudaica sustine ca Adam ar fi fost creat intr-o asemenea zi.
    Sarbatoarea Trambitelor debuteaza 2 zile, prima si a doua zi a lunii evreiesti Tishrei (aceasta luna cade de obicei in Septembrie sau in Octombrie), considerata a fi prima luna a calendarului civil. Luna Tishrei este cea de-a saptea luna din calendarul religios biblic. Ratiunea care justifica ca Sarbatoarea Trambitelor trebuie sa  cada   in luna a saptea din calendarul biblic evreiesc, este ca Dumnezeu ar fi  hotarat ca prima luna,  Nisan,  sa ramana  perioada speciala de timp in care evreii sa-si aduca aminte de eliberarea  supranaturala de sub jugul egiptean (Exod 12 : 22 ; 13: 4). Oricum, potrivit traditiei evreiesti lumea a fost creata in luna Tishrei, sau mai exact, Adam si Eva au fost creati in prima zi a acestei luni, si de aceea numai odata cu  aceasta luna incepe ciclul anual al scurgerii zilelor pentru anul care debutează. De aceea, Rosh Ha Shana ( Capul Anului ) este celebrata in aceasta  perioada.  Sarbatoarea este celebrată două zile consecutive datorita unor mici incertitudini  in stabilirea riguroasa a Sarbatorilor din  calendarul evreiesc. Anul Nou Evreiesc este singura Sarbatoare iudaica care are doua zile de celebrare (de fapt 2 zile in care este mentionata ca atare, marcate de sunetul shofarului si de Teshuvah), in Israel una, iar in Diaspora doua, tocmai  datorita calendarului care se orienteaza dupa luna noua, fiecare inceput de luna fiind  desemnat de Tribunalul rabinic din Ierusalim, inca din cele mai vechi timpuri. Problema cu Sarbatoarea Trambitelor ar fi ca ea pica intotdeauna chiar la inceputul lunii noi, si de aceea este dificil sa se stabileasca o data foarte exacta.
  2. Shofarul si baietelul Semnificatia spiritual-mesianica a Sarbatorii Trambitelor
    Semnificatia sunetului shofarului pentru vietile noastre. Sunetul cornului de berbec ne poate aduce aminte de Inviere si de Revenirea lui Yeshua pe norii cerului. Termenul asociat cu Sarbatoarea Trambitelor,  in Ebraica,  este Ha Melech ( Regele ). Shofaruldin timpul Sarbatorii Trambitelor poate fi simbolizat cu trambita Rapirii mentionata de apostolul Pavel in 1 Tesaloniceni 4 : 16 -17  : “ Caci Insusi Domnul cu un strigat , cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu , Se va pogori din cer , si intai vor invia cei morti in Christos. Apoi , noi cei vii , cari vom fi ramas , vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh ; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.”
    Iata o alta ilustrare graitoare .  Stim  ca Sarbatoarea Trambitelor  debuteaza intotdeauna la luna noua ( Coloseni 2 : 16-17 : “ Nimeni sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura , sau  privire la o zi de Sarbatoare , cu privire la o luna noua , sau cu privire la o zi de Shabat,  cari sunt umbra lucrurilor viitoare , dar trupul este al lui Christos. “ ) si  noi stim ca luna noua ne invata ceva despre Mesia, deoarece calendarul iudaic are in vedere o luna care se bazeaza pe o anumita ciclicitate.
  3. Yeshua Lumina Lumii 2Luna  abia se intrezareste pe cer cand debutează ciclicitatea ei. Apoi,  incet dar sigur, astrul se intoarce catre Soare si incepe sa reflecte lumina acestuia. YESHUA – daca citim cu mare atentie profetiile Tanach-ului – este asemuit cu  Soarele  pe cer (Maleahi 4: 2). Luna, in acest caz,  daca reflecta lumina Soarelui, ii simbolizeaza in acest minunat tablou cosmic pe toti credinciosii care-au incheiat Legamant prin Jertfa cu Fiul lui Dumnezeu. Soarele are propria lui lumina,  insa  lumina Lunii este o reflexie  a luminii solare. Cand am inceput sa –L urmam pe Yeshua, ne era foarte greu sa–L aratam si altora, deoarece schimbarea care se produsese in noi abia era vizibila. Dar cand vietile noastre s-au consacrat  in totalitate Lui  – atunci cand ne-am intors intru totul spre EL asa cum Luna se intoarce inspre Soare –  noi  am inceput sa aspiram intreaga Putere de la EL, asemeni  astrului nocturn ce  reflecta intreaga lumina preluata  de la Soare. Si cine-ar mai putea umbri oare aceasta Divina Reflectare a vietilor noastre inundate de Lumina Lumii (v. Romani 8: 31 – 35)?  Numele lui YESHUA, Nume mai presus de orice alt nume,  sa fie glorificat in veci !  Amen !



Fotografii preluate de pe http://virtualjerusalem.com/judaism.php?Itemid=14388

marți, 23 septembrie 2014

Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape?

"23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, nu şi un Dumnezeu de departe?

24 Se poate ascunde cineva în locuri secrete fără ca Eu să-l văd? zice Domnul. 

Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul." Ieremia 23:23-24

luni, 22 septembrie 2014

Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare.

"5 „Aşa vorbeşte Domnul: 

«Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul. 6 El este ca un tufiş în deşert, care nu vede venind fericirea. El locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni. 

7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui încredere este în Domnul. 8 El este ca un pom plantat lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură şi frunzişul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează şi nu încetează să aducă roadă.»“ 

9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare. 

Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc adâncul fiinţei, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“ 

11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat, aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început, aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine! Cei care se abat de la Tine3 vor fi scrişi pe pământ, căci Îl părăsesc pe Domnul, Izvorul apelor vii!“ 

14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat! 

Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea! 

15 Iată, ei îmi zic: «Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!» 

16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii. Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta. 

17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi, nu eu! Ei să se înspăimânte! Pe mine însă păzeşte-mă de groază! Adu peste ei ziua cea rea! Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“" Ieremia 17:5 - 18

duminică, 21 septembrie 2014

God’s Not Dead (2014)

Domnul Oştirilor este Numele Lui!

"1 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel:

2 «Aşa vorbeşte Domnul: 

‘Nu învăţaţi căile celorlalte neamuri şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele. 3 Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte; ei taie un copac din pădure şi mâna meşterului îl lucrează cu securea. 4 Îl împodobesc cu argint şi aur şi îl fixează cu ciocane şi cuie ca astfel să nu se clatine. 5 Asemenea unor sperietori într-o grădină cu pepeni, idolii lor nu pot vorbi; ei sunt purtaţi de alţii, căci nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei, căci nu vă pot face nici un rău şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“ 

6 „Nici unul nu este ca Tine, Doamne! 

Tu eşti mare şi Numele Tău este măreţ în putere.

7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? 

Ţie Ţi se cuvine teama! 

Căci printre toţi înţelepţii neamurilor şi în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine. 8 Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni; ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn. 9 Argintul bătut este adus din Tarşiş şi aurul din Ufaz; Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu; toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi. 

10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu. 

El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic. 

Când El se mânie, pământul se cutremură şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui. 

11 De aceea, aşa să le vorbiţi:

 «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»

12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui şi a întins cerurile prin priceperea Lui. 13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia şi scoate vântul din cămările Lui. 

14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă; orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui, căci chipurile lui turnate sunt numai minciună şi nu au nici o suflare în ele. 15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură! Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri. 

16 Dar Cel Ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul şi Israel este seminţia moştenirii Lui.

 Domnul Oştirilor este Numele Lui.“" Ieremia 10:1-16

vineri, 19 septembrie 2014

e nevoie de o rugăciune - Filip Profiri

Ieri, dupa amiază, m-a sunat Carmen - soţia nepotului meu, să îmi spună că s-a internat cu Filip în spital. În iunie 2014, Filip a început să plângă fără motiv şi să nu mai vrea să alerge, să stea în picioare. După ore bune de stat în spital, a fost diagnosticat cu sindromul Perthes. Nu e un sindrom asociat celui Down ci e unul ce îşi alege aleatoriu muşterii.

Pe 28 septembrie, Filip sau Lipit - cum îi spuneam când era mic, va împlini 4 ani. Problema e că din iunie şi până acum a evoluat boala Perthes şi se pune problema imobilizării pe o perioadă lungă ( trei luni).

De trei ani de zile, Cătălin şi Carmen merg cu el la terapie şi a învăţat să meargă, să alerge, să se dea pe tobogan, să se bălăcească în piscina micuţă, să vorbească puţin şi acum ... e nevoie să stea imobilizat pentru ca necrozarea şoldurilor să fie stopată.

Ce e boala asta? Informaţiile le-am luat de pe site-ul http://www.orto-clinic.ro/articol.php?id=66
"Numită pe scurt şi boala Perthes, Maladia Legg-Calvé-Perthes reprezintă o necroză idiopatică juvenilă a capului femural.
Afecţiunea poate să apară între 2 şi 18 ani, dar incidenţa maximă se situează între 4 şi 8 ani. Este de 4 ori mai frecventă la băieţi, iar în 10-15% din cazuri atinge ambele şolduri.

Cauza exactă a bolii este necunoscută, dar s-a constatat că ea apare la copiii care au o înalţime şi o vârstă osoasă mai mici decât normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburări de coagulabilitate, disfuncţii metabolice şi endocrine au fost asociaţi cu boala Perthes.

Durerea localizată la nivelul genunchiului de aceeaşi parte şi şchiopătarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul şoldului afectat se constată limitarea rotaţiei interne şi a abducţiei precum şi hipotrofia musculaturii coapsei.

În stadiile incipiente ale bolii ecografia de şold evidenţiază colecţia lichidiană intraarticulară, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din două incidenţe este de cele mai multe ori singura investigaţie necesară pentru a pune diagnosticul şi a stabili conduita terapeutică.

Clasificarea stadială radiologică include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare şi stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.

Prognosticul afecţiunii depinde de o serie de factori. Dintre aceştia, vârsta este cel mai important şi primul de luat în calcul în stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cât debutul bolii se face la o vârsta mai mica, cu atât prognosticul va fi mai bun. Printre ceilalţi factori se numără: extinderea leziunii cefalice, subluxaţia laterală a capului femural, tulburările cartilajului de creştere, modificările metafizare, scăderea persistentă a mobilităţii şoldului, obezitatea, formele bilaterale de boală.

Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obţinerea unui şold cu o morfologie cât mai apropiată de normal, congruent şi cu o mobilitate integrală, prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu menţinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.

Posibilităţile terapeutice în boala Perthes sunt variate şi suscită în continuare controverse, mai ales în ceea ce priveşte stabilirea unei limite de demarcaţie între tratamentul conservator şi cel chirurgical.

Tratamentul conservator are drept scop descărcarea şoldului bolnav menţinând în acelaşi timp o cât mai bună centrare a capului femural pe toată perioada de evoluţie a bolii până la sfârşitul perioadei de reconstrucţie. Se folosesc variate procedee: repaosul simplu la pat, tracţiunea continuă, imobilizările în aparat gipsat, ortezele de descărcare şi/sau de recentrare.

Tratamentul chirurgical este reprezentat de operaţiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde în acetabul zona necrozată şi zona hipertrofiată pentru a obţine o cicatrizare corectă a capului femural. Ele realizează o reorientare a extremităţii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor."

Te invit să înalţi o rugăciune pentru familia lor, pentru Filip, pentru boala asta ce ii macină şoldurile.
Fotografia imi aparţine.

joi, 18 septembrie 2014

Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur!

De ani de zile citesc Scripturile. O vreme am făcut-o din obligaţie, apoi din obişnuinţă, o vreme din dorinţa de cunoaştere iar acum citesc pentru că vreau să Îi cunosc Autorul. Acum însă descopăr că oamenii despre care scrie în Biblie făceau ceva ce eu nu am fost învăţată sau nu mi s-a explicat să fac. Să cred în Cel ce face promisiuni, minuni, în Cel venit de Sus!

Săptămâna trecută şi asta, am citit Ezra, Neemia şi Iov. Trei personaje din Vechiul Testament, trei personaje celebre, trei oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, şi-au pus inima să cerceteze şi să cunoască Voia Lui.

Citind istoria lor am descoperit ceva frapant. Ei credeau sută la sută că Dumnezeul în care şi-au pus încrederea va lucra, e cu ei, de partea lor, va face minuni, va deschide uşi, porţi, va muta hotare pentru ei. Şi de ce va face asta? Pentru că ei se vor dedica Lui total, vor studia Legea Lui şi vor trăi după ea.

Aşa şi? Eu nu fac tot aşa?

În mod deosebit mi-a plăcut de Ezra "10 Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, să o împlinească şi să înveţe pe Israel poruncile şi hotărârile ei." Ezra 7:10

Ce hotărâri am luat? De ce le-am luat? Ca să devin tobă de carte? Ezra învăţase un principiu simplu: binecuvântările le primeşti ca să le dai.

Ezra e cel care va învăţa poporul venit din robie Legea Domnului, e cel care învaţă pe alţii, îi mentorează şi apoi când apare Neemia, vor citi Legea Domnului în auzul poporului, vor explica poporului Legea, se vor sfinţi şi apoi vor celebra sărbătorile Domnului.

Mi-am pus inima să cerceteze, să înveţe, să caute aplicaţii practice. Am descoperit însă că tot în îndoială trăiam, tot în necredinţă. Şocată descoperire! Dar, am hotărât să îmi pun inima să cerceteze Legea Domnului, să o împlinesc şi să învăţ pe alţii poruncile şi hotărârile ei!

Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur de promisiunile Domnului ca şi cum ar fi deja împlinite!

miercuri, 10 septembrie 2014

Cum vrea Dumnezeu! - Julius Sturm

Căldura cuptorului durerii din mine mă face să tremur,
Dumnezeu suflă în foc cu suflarea Lui;
Şi toată inima mi se înfioară de suferinţă
Şi tremură de dogoarea focului;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în focul cel mai fierbinte rămân liniştit.

El vine şi pune inima mea, bine încălzită,
Pe nicovala tare, pregătit astfel
S-o bată ca să-i dea forma chipului Său minunat
Cu ciocanul Lui mare, lovitură după lovitură;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi la cele mai grele lovituri ale Lui rămân liniştit.

El ia inima mea înmuiată şi o bate;
Scânteiele zboară la fiecare lovitură;
El o întoarce şi pe o parte şi pe alta şi o încălzeşte,
Şi o lasă să se răcească, şi o face să strălucească;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în mâna Lui puternică rămân liniştit.
De ce m-aş plânge? Pentru că atunci
Necazul va fi simţit şi mai mult;
Sfârşitul poate veni, şi va veni mâine,
Când Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea în mine;
Aşa că spun cu încredere: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi, încrezându-mă până la capăt, rămân liniştit.

Julius Sturm
http://www.peginduri.com/2011/07/biroul-binecuvintarilor-intirziate.html?spref=fb

marți, 9 septembrie 2014

binecuvântare pentru Beniamin Leahu!

Ziua de 5 iulie 2014, m-a prins la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi. Eram acolo pentru că prietena mea, Damaris, venise să nască. Beniamin a refuzat să se nască de ziua Americii şi a vrut să îşi celebreze ziua de naştere pe 5 iulie.

Damaris m-a rugat să spun sau scriu câteva gânduri pentru Beniamin la binecuvântare. Nu am reuşit să fac asta pentru duminică, 07.09.2014, însă o fac acum.

Am studiat puţin numele Beniamin (Geneza 35:16-18) şi lexicon-ul îl traduce ca "fiul mâinii drepte" sau cum se mai spune la noi, e "dreapta mea". Primul Beniamin e născut şi mama lui moare. Rămas orfan, creşte în umbra fratelui său Iosif, a preaiubitului Iosif. Devine protejatul lui Iacov când Iosif este vândut în Egipt.

Tatăl lui Beniamin, Iacov = Israel, a furat binecuvântările, s-a luptat pentru ele însă la bătrâneţe, începe să binecuvânte şi el oamenii pe care îi întâlneşte. Văd că îl binecuvântă pe Faraon - Geneza 47:7-10 dar îşi binecuvântă şi copiii. În Geneza 48, binecuvântă pe Iosif în mod special împreună cu copii lui: "El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
 „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi. Ei să fie numiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“" şi apoi, înainte de a muri, îşi binecuvântă cei doisprezece fii (Geneza 49:1-27).

Iacov a dat fiecăruia dintre fii un nume la naştere dar la finalul vieţii, îşi cheamă băieţii la ascultare şi îi binecuvântă. În binecuvântările lor văd credinţa lui Iacov, citesc profeţiile ce le rosteşte, citesc cât de frumos vede el esenţa fiecăruia dintre fii.

Pentru micul Beniamin am ales binecuvântarea ce îi este dată lui Iosif. Am ales binecuvântarea asta pentru că Iacov vede că Iosif Îl cunoaşte pe Dumnezeu, se încrede în Dumnezeul lui, în Cel ce este Stânca lui Israel, în Cel Atotputernic, în Cel ce binecuvântă cu binecuvântările cerului de sus şi adâncului de jos, în Cel care poate vindeca sterilitatea şi face ca în pântecele unei femei să crească viaţa iar sânii ei să alăpteze.

Îmi doresc ca despre Beniamin să se spună aceleaşi cuvinte ca şi despre Iosif.
"Iosif este o viţă roditoare, o viţă roditoare lângă un izvor, ale cărei ramuri se înalţă peste zid.
23 Arcaşii l-au atacat fioros, au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare, iar braţele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel, 25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta, de Cel Atotputernic, Care te va binecuvânta cu binecuvântările cerului de sus, cu binecuvântările adâncului de jos, cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari decât binecuvântările munţilor veşnici, decât darurile dealurilor veşnice; acestea să fie peste capul lui Iosif, pe creştetul capului său, a celui deosebit de fraţii săi." Geneza 49:23-26

Beniamin, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Cel care te-a ţesut în pântecele mamei tale să te binecuvânte, să te încrezi în El ca şi Iosif, să faci din El Dumnezeul Tău, să Îl laşi să fie Dumnezeu şi să crezi promisiunile Lui. Să Îl alegi să îţi fie Stânca în care te ascunzi, Mântuitor, Salvator, Păstor. Să fii o binecuvântare pentru părinţii tăi, pentru bunicii tăi însă şi pentru casele din care vin părinţii tăi. Să fii un Iosif pentru familia în care te-a aşezat Dumnezeu iar binecuvântările ce le primeşti, să le dai mai departe celor de lângă tine.

Ruslan şi Damaris, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov să vă călăuzească, întărească, crească în El şi să vă dea înţelepciune să îl creşteţi pe micul Beniamin în cunoaşterea Lui, să trăiţi în aşa fel încât copilul vostru să Îl vadă viu în viaţa voastră pe Dumnezeul căruia aţi ales să îi slujiţi.

"22 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
23 „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi: «Aşa să binecuvântaţi pe israeliţi. Să le spuneţi:
24 ‘Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! 25 Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine! 26 Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!’»
27 Aşa să pună Numele Meu peste israeliţi şi Eu îi voi binecuvânta.“" Numeri 6:22-27

duminică, 7 septembrie 2014

DOMNUL este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!

„DOMNUL este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!

DOMNUL se răzbună şi este plin de mânie; DOMNUL se răzbună pe duşmanii Săi şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.

3 DOMNUL este încet la mânie şi mare în putere! 

DOMNUL nu va lăsa nepedepsit pe cel rău. 

Îşi are calea în vârtej şi în furtună, iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.

4 El mustră marea şi o usucă şi seacă toate râurile; Başanul şi Carmelul se veştejesc, iar floarea Libanului se ofileşte.

5 Munţii se cutremură înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se clatină pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.

6 Cine poate sta în faţa indignării Sale? 

Cine poate îndura apriga Lui mânie? 

Furia Lui se revarsă ca focul; stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.

7 DOMNUL este bun! 

El este un loc de scăpare în ziua necazului; El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El." Naum 1:2-7

vineri, 5 septembrie 2014

visez, uit, Alzheimer, realizez, mulţumesc, vreau ...

Visez o altă viaţă!
Visez să călătoresc, să văd lumea în realitate şi nu numai din fotografii sau filmuleţe.
Visez să am bani şi să nu mă mai îngrijorez!
Visez că am casa mea şi, ca stăpână a casei, voi avea invitaţi şi voi fi darnică, ospitalieră, zâmbitoare, fără griji!
Visez!

Descopăr că visele astea produc sau se nasc din necredinţă!
Sunt aici pentru că Tatăl ceresc a decis pentru mine să fie aşa!
Sunt aici, în circumstanţele în care sunt, pentru că El ştie că e cel mai bine pentru mine.
Visele mi-L ascund pe Dumnezeu şi mi-L ascund ... pentru că le las!
Necredinţa îşi face vad printre dorinţe neîmplinite şi-mi face viaţa amară!

Necredinţa produce Alzheimer spiritual.
Necredinţa produce orbire spirituală.
Neîncrederea aduce amărăciune, furie, îngrijorare, alungă mulţumirea şi bucuria.

Trăiesc din plin criza!
Însă e criza de necredinţă, neîncredere, îngrijorare, stres, lipsă de bucurie, de viaţă.

Faliment, divorţ, abandon, cancer, foame, război, apatie, criză, trădare, lepădare, ... sunt cuvinte cu care m-am obisnuit, dar care taie în carne vie lăsând răni adânci şi amare. Cuvintele astea nu sunt numai cuvinte ci sunt realităţi ce spulberă visele.

Realitatea în care trăiesc are termene, situaţii de terminat, convorbiri în care mama calmului îţi este pusă la încercare, rate la bancă, examene de trecut, boli, dureri, suferinţe ...

Realizez că am devenit amnezică în a mulţumi.
N-am învăţaţ asta mai demult?
Nu mi-am reamintit cu două zile înainte?

Noapte are efect amnezic asupra minţii, sufletului şi inimii mele?
Am mâncat astăzi nişte pâine şi am uitat că în rugăciunea Tatăl Nostru cer: "Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!" (Matei 6:11), pâinea îmi e de-ajuns pentru a trăi. Nu am mâncat numai pâine goală însă am uitat să mulţumesc pentru pâine.
Am uitat că Pâinea s-a coborât din cer si S-a întrupat!
Am uitat că Pâinea s-a frânt ca eu să am Viaţă!
Am uitat că Pâinea e Viaţă, Lumină, Adevăr, Apă şi e Christos = Mesia.
Am uitat că Pâinea e Dumnezeu întrupat, Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat!
Am uitat că Pâinea e Cuvântul şi " Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. " Ioan 1:14
Am uitat să mulţumesc pentru pâine şi pentru Pâine!

Dar ... am luat-o înainte zorilor şi mi-am amintit!
Am mulţumit pentru pâine şi Pâine!
Am mulţumit pentru viaţă şi Viaţă!
Am mulţumit pentru că sunt unde sunt, pentru că fac ceea ce trebuie să fac, fiind încredinţată că Tatăl meu ştie mai bine decât mine unde sunt, ce am de făcut şi ce e cel mai bine pentru mine!
Am mulţumit!
Mulţumirea deschide uşa bucuriei!
Mulţumirea mă ajută să îmi reamintesc constant cine sunt, cine îmi e Tată şi mă ajută să cresc în credinţă, încredere în Cel ce ma iubeşte nespus de mult ... mai mult decât poate mintea mea limitată să înţeleagă!

Vreau să las Lumina să crească în mine şi să strălucească!
Vreau să las Adevărul să trăiască în mine!
Vreau să mă hrănesc doar cu Pâinea Vieţii!
Vreau să beau din Izvorul ce dă Viaţă!
Vreau să las Pacea să potolească furtunile din viaţa mea!
Vreau să fiu ceea ce Creatorul = Mesia a intenţionat cu mine!

miercuri, 3 septembrie 2014

Doar amatorii îşi trăiesc viaţa în grabă!

M-am lăsat prinsă în vârtejul vieţii, în grabă, în urgent şi am uitat să mulţumesc, să fiu mulţumitoare.
Am uitat să mă bucur de fiecare clipă, de fiecare moment.
Am uitat să savurez o clipă, un moment, un eveniment, o prăjitură, o conversaţie.
Am uitat să mă bucur şi încet, încet rădăcinile nemulţumirii începeau să mă sufoce.
De ce?
Pentru că le-am lăsat.

Am lăsat oboseala să îşi spună cuvântul.
Am cedat şi nu mi-a mai respectat ora de somn aşa încât nu m-am mai putut trezi în orele mici ale dimineţii.
Am cedat şi am lăsat tumultul să mă prindă în tăvăluc şi să mă năucească şi golească.
Am lăsat teama să îmi cuprindă sufletul şi să mi-l paralizeze.
Am lăsat îngrijorarea să îmi amărască orice plăcere a vieţii.

Am uitat că am făcut promisiuni Domnului.
Uneori am uitat şi de promisiunile Lui.
Uneori uit cine sunt pentru că iau aminte mai mult la ce spun ceilalţi şi parcă nici nu mai aud ce spune Creatorul.
Uneori las nemulţumirea de mine să crească şi nimic din ce fac sau spun nu e bun.
Uit că autodistrugerea e arma celui rău.
Uit că sunt opera Creatorului.
Uit că El, Cel venit de Sus, a venit din dragoste pentru mine să moară, ca eu să trăiesc.
Uit că sunt o prinţesă a cerului şi trăiesc ca o cerşetoare.

Am uitat să mă bucur de răsărit.
Am uitat să mă bucur de razele soarelui jucându-se pe pereţii casei vecinului ... încât aceasta pare incendiată.
Am uitat să mă bucur de ciripitul somnoros sau vesel al vrăbiilor mele.
Am uitat să mă bucur de greierii ce îşi cântă vara cântecul.
Am uitat să mă bucur de cântecul cocoşilor ce ştiu ora fixă dar şi sfertul de oră.
Am uitat să mă bucur de picurul de rouă în care se oglindeşte soarele.
Am uitat să mă bucur de râsul unui copil.
Am uitat să pun frână vieţii şi să mulţumesc.

Am uitat că bucuria izvorăşte din mulţumire.
Am uitat să primesc binecuvântarile ce mi le dă Tata pentru că viteza în care m-am lăsat antrenată nu-mi mai lăsa timp pentru a le primi, pentru a mulţumi, pentru a mă bucura, pentru a trăi.

Frunzele copacului din faţa casei şi a geamului meu dansează lin în adierea uşoară de vânt.
O vrabie trezită brusc de un motociclist grăbit ciripeşte mai mult adormită. Suratele ei încearcă să îi dea deşteptarea dar ea parcă ar mai vrea să doarmă.

Lucrurile comune, nesemnificative de care am uitat să mă bucur sunt daruri, sunt binecuvântări ce le primesc de la Cel ce este EU SUNT.

O propoziţie citită azi m-a şocat: "Doar amatorii îşi trăiesc viaţa în grabă!"
Sunt o amatoare?

Am descoperit stupefiată că am uitat versetul meu cheie: "Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire şi împlineşte-ţi promisiunile faţă de Cel Preaînalt! " Psalmul 50:14

Am lăsat amnezia să facă vraişte viaţa mea!
Am lăsat graba să îmi strice viaţa şi treaba!
Am devenit o amatoare!

Dar ... m-am oprit!