duminică, 3 septembrie 2017

în vizită la Auschwitz ... unde viaţa a învins!

Trăiesc un an al visurilor împlinite, al minunilor, al călătoriilor ... 

Un alt dar în acest an, o altă rugăciune, pe care, de fapt, nici măcar nu am îndrăznit să o rostesc dar la care am primit răspuns, a fost vizita la Auschwitz. De fapt, am fost la Oswiecim, în Polonia unde am participat la o conferinţă organizată de Shalom Ministry in Oswiecim.  Germanii au schimbat numele localităţii din Oswiecim în Auschwitz. Astăzi, polonezii preferă denumirea de Oswiecim.

Înainte de a pleca, am studiat ce au spus sau scris istoricii şi cercetătorii despre evenimentele petrecute în şi la Oswiecim, am urmărit filme, documentare şi mărturii personale. Devenise un subiect obsesiv ... pînă şi noaptea visam despre ceea ce citeam. 

M-am rugat să văd lucrurile aşa cum le vede Domnul, ce spun oamenii deja ştiam. 

După o călătorie de aproape o zi, am ajuns dis de dimineaţă în Oswiecim. Ca să îmi dezmorţesc trupul am făcut o călătorie pînă la McDonald`s. Cafeaua îşi cerea şi ea tributul. A fost o cafea cu surprize lingvistice şi cu multă veselie ... în final.

Era 5 şi un pic dimineaţă! 
Am încercat să îmi las porii deschişi ca să simt aerul ... Citisem şi auzisem că se mai simte cîte ceva în aer. Vântul aducea un miros vag de lemn ars mai de demult. Nu era un miros pregnant sau deranjant, dar ... se simţea. 


Barăcile cu priciurile şi rămăşiţele nedevastate sunt martori tăcuţi. Ghidul ne conduce în ritmul lui alert şi ne dă multe informaţii, ne arată fotografii ale celor care şi-au găsit sfârşitul acolo însă şi ale supravieţuitorilor. Copii şi bătrâni, intelectuali, oameni de afaceri, artişti, oameni de rând, indiferent de vârstă, poziţie sau avere au fost aduşi acolo, mânaţi spre duşuri, dezbrăcaţi şi umiliţi, gazaţi şi apoi arşi.


Cei care au fost în vizită mi-au atras atenţia asupra camerei cu păr. Toţi oamenii care ajungeau acolo erau tunşi iar părul era folosit pentru saltele sau pentru cabluri de submarine. O camera mare plină cu păr. Pentru că în copilărie am ajutat-o pe mama să facă saltele cu lână, camera asta nu a avut un impact foarte mare asupra mea. 

În schimb camera papucilor m-a făcut să realizez că fiecare papuc de acolo a fost a unei persoane. Şi erau acolo papuci pentru toate vârstele, de toate culorile, mărimile, formele ... 

Mai era o camera a cârjelor, una a ochelarilor, una cu perii, alta cu oale de noapte, alta cu oale de tot felul. Într-o altă cameră erau expuse şaluri mari de rugăciune. 


Hăinuţe de copii!

Aproximativ 1,3 milioane de oameni au pierit în lagărele de la Auschwitz!

La Birkenau, barăcile te aşteaptă chiar de la poartă. La capăt, au fost două crematorii şi lângă ele sunt două bălţi în care se ascunde cenuşa celor dispăruţi aici. 

E un loc trist! Un loc unde moartea a domnit ... pentru o vreme. 

Am vrut să fiu puţin singură acolo şi ... am reuşit. Am vrut să mă rog însă nu am putut şi ceea ce mi-a venit în minte, m-a făcut să mă uit atentă în jur. 



"25. va voi rasplati astfel anii pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare pe care am trimis-o impotriva voastra.
26. Veti manca si va veti satura, si veti lauda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara!
27. Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara." Ioel 2:25-27

Dintr-o dată, versetele acestea au prins viaţă şi sens acolo. Abia atunci am văzut iarba şi florile dintre barăci, dintre linii, de pe lângă crematorii. 
Da, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov are putere să răsplătească, să răscumpere, să aducă viaţă acolo unde s-a vrut ca moartea să domnească. 


Gândurile astea mi-au adus aminte de Hatikvah!

joi, 25 mai 2017

Doamne, sunt gata!

"Doamne, sunt gata

Să primesc ceea ce Tu îmi dai;

Să duc lipsă de ceea ce Tu îmi refuzi;

Să renunț la ceea ce Tu imi iei;

Să îndur ceea ce Tu îmi trimiți;

Să fiu ceea ce Tu îmi ceri."


Autor necunoscut

duminică, 14 mai 2017

Sam Nadler found answers about God and the Holocaust in the most surprising place!

Cine este Mesia pentru mine?

Poporul evreu aștepta venirea Lui Mesia. Voiau ca ceea ce a fost sub domnia lui David să trăiască și ei. Voiau eliberarea de sub robia romană! Voiau înflorire materială. Trăiau religios și se așteptau ca ritualul religiei și venirea unui Mesia să îi elibereze de romani, să aducă prosperitate și siguranță.

Isus vine și nu realizează nici unul dintre aceste vise sau nu împlinește dorințele poporului.

Îmi e ușor să judec poporul vremii pentru că timpul și istoria mă ajută să o fac.

Eu ce așteptări am de la Mesia?
Ce pricep eu din ceea ce spune El?
Cât sunt dispusă să cred ceea ce spune El?
Cât vreau să primesc din ceea ce El vrea să îmi dea?
Cred ceea ce spune?
Cred ceea ce a făcut?

Cine este Mesia pentru mine?


miercuri, 10 mai 2017

un scop, o menire

Pruncul Isus se naște. Citesc evangheliile și găsesc pe Maria uimită, Iosif face tot ce trebuie, păstorii uimiți și dornici să vadă pe prunc, deranjează oaspeții din cetate și întreabă despre Cel născut de curând. Îl găsesc și ... se închină.

Irod, un rege nebun, află de la magi vestea că există un copil rege. Află că profețiile spun despre un Copil ce se va naște și va fi rege în Israel. Pentru el, Copilul acesta este o amenințare!

Simeon, bătrânul profet, umblă zilnic prin curtea Templului și admiră pruncii din brațele mamelor. La prima vedere, ai spune că-i senil. Dar el caută un Prunc! Și când Acesta apare, el Îl binecuvântă și le spune părinților ce va fi cu acest Prunc. 

Irod, ros de gelozie, dă ordin ca toți copiii până în doi ani să moară. Credea că așa va fi rege pe vecie. 

Iosif, Maria și Isus fug în Egipt! Stau acolo până moare Irod. Pe tron urcă Arhelau, un alt despot. 

Familia își găsește locul în Nazareth, o localitate muntoasă și frumoasă! Iosif se ocupă de tâmplărie, Maria de treburile casei iar Isus își vede de copilărie. Evangheliștii nu ne spun nimic despre perioada copilăriei, un scurt episod însă este descris când are loc pelerinajul anual la Templu și Isus are 12 ani.  Maria și Iosif nu conexează ceea ce știau cu acțiunile Fiului. Dar Isus își știa scopul și menirea pe acest pământ

La 30 de ani, Ioan Botezătorul se întâlnește cu Isus iar Isus Îi cere să Îl boteze. Ce nevoie avea Isus de botez? La botez, cerurile s-au deschis și Dumnezeu Tatăl declară cine este Cel botezat "Tu esti Fiul Meu preaiubit: in Tine Imi gasesc toata placerea Mea!" Poporul avea nevoie să audă cine este El.

Ioan și Andrei, pescari de meserie, aud glasul din cer și merg după Isus. Îl recunosc ca Mesia și vor să Îl urmeze. Andrei îl caută pe Petru și îi spune ce a găsit, îl aduce la Isus, să vadă și el. Erau pescari, știau meserie, dar aveau un dor ce se voia împlinit, o menire care își  căuta împlinirea ...

Citesc Luca și îl găsesc că Petru era acasă, pe Marea Galileei, la pescuit. Își găsise un mentor, un rabbi, dar ... era acasă, la pescuit. Vine Isus și învață oamenii pe malul mării, îi vede pe pescari, rupți de oboseală, spălându-și mrejele și trimite să aruncă mrejele în adânc. Ce urmează? Corăbiile aproape se afundă de mulțimea peștilor! Iar Simon primește numele de Petru și acolo, pe malul mării, printre pești, Îl recunoaște pe Isus ca Domn. 

Acolo, își găsește menirea și împlinirea!

Psalmul 139:13-16 spune:
"13. Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: 14. Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. 16. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele."
Am un scop, o menire! De una singură nu o pot descoperi. Dar Cel ce m-a întocmit știe care e scopul și menirea mea. El mă poate ajuta să îmi urmez chemarea! Sa devin cine a intenționat El să fiu!
E comod să mă las dusă de val. Dar e în mine un foc ce mă mistuie. E o chemare ce se vrea ascultată, împlinită!

vineri, 5 mai 2017

El poate face imposibilul posibil!

Îmi imaginez o femeie trecută de prima tinerețe, soție de preot, ținta batjocurilor celor din sat și din împrejurimi, ajunsă la menopauză, obosită de atâtea întrebări stupide și de replici cu subânțeles dar conștientă că nici un păcat nu a adus sterilitatea în viața ei. 

Vine rândul lui Zaharia să slujească la Templu. O săptămână întreagă va fi în Ierusalim și cu cât dura drumul, cam două sau trei săptămâni, Zaharia nu va fi acasă. Îi pregătește tot ce trebuie pentru drum și pentru perioada de slujire, îi așează hainele cu grijă și ca de obicei, îl lasă să plece. Habar nu avea ea că după această călătorie, viața lor se va schimba. 

Luca 1 descrie ce se întâmplă în Templu. 

Bănuiesc că Elisabeta își aștepta soțul cu mâncarea caldă iar aluatul aștepta să fie copt. Cam știa vremea pe când trebuia să sosească. Poate că aveau rude la Ierusalim, aștepta ca el să îi aducă vești de la ele, să îi spună ce se mai discuta printre preoți, ce vești mai erau prin Israel, ce profeții au mai fost, ce profeții s-au mai împlinit.

Zaharia apare în raza ei de vedere și nimic nu pare în neregulă până când realizează că soțul ei muțise. 

Erau înaintați în vârstă, fără copii și acum ... soțul devenise mut. 

Dar Zaharia nu părea trist. Ceva s-a întâmplat. Sigur ceva s-a întâmplat. Și Zaharia i-a povestit. 

Din punct de vedere medical, Elisabeta era stearpă, sterilă. 
Din punct de vedere fizic, menopauza era la ea acasă, sterilitate totală și ireversibilă.
Dar Dumnezeul Cel viu al lui Israel intervine în viața lor și face imposibilul posibil. Elisabeta rămâne însărcinată!

După șase luni, îngerul Gavril este trimis în Nazareth, la o fecioară. Fata asta era deja logodită și aștepta ziua nunții. Intervine Dumnezeu în viața ei și îngerul ii ducea o veste neobișnuită. Va avea un copil ... dar nu cu Iosif și fără nici un act sexual. 

"26. In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, 27. la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Ingerul a intrat la ea si a zis: "Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!"
29. Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta.
30. Ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. 31. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. 32. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. 33. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit."
34. Maria a zis ingerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?"
35. Ingerul i-a raspuns: "Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36. Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. 37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38. Maria a zis: "Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!" Si ingerul a plecat de la ea." Luca 1:26-38

Copilul va fi Mesia Cel așteptat. Ea, Maria, din Nazareth, va naște pe Mesia? 

Am un soi de invidie pe Maria. Ea a acceptat imediat și i-a spus îngerului să se faca după cuvintele lui. Eu aș fi negociat, aș fi pus întrebări, m-aș fi temut pentru reputația mea, pentru viața mea, pentru ce va zice Iosif, ce va avea de suferit copilul și alte multe întrebări. 

Maria însă acceptă planul Lui Dumnezeu pentru ea indiferent de cost și consecințe. 

Iosif, iubea fata asta și nu înțelegea o iotă din ceea ce îi spunea. Cumva, o credea că nu îl minte și cumva ... mândria lui de bărbat îi cerea să o lase. Dar un anunț public ar fi adus moartea fetei pe care el o iubea, își legase inima de a ei, în adâncul inimii lui știa că nu îl minte. Un înger, o veste ... și cursul poveștii ce o țesuse el pentru ei s-a schimbat. Viața nu mai era cum o visase el. Un copil de la Dumnezeu, de la Duhul Domnului creștea în pântecele fetei de care el se îndrăgostise. 

Apare îngerul și confirmă spusele Mariei.  Matei scrie în câteva cuvinte lupta lui Iosif (Matei 1:19-21) Deci ... e adevărat! Maria nu l-a mințit!

Acceptă ca vorbele ce i se vor adresa Mariei să fie purtate și de el. 
Acceptă să ducă împreună privirile pline de reproș deși știau că nimic neplăcut înaintea Domnului nu s-a întâmplat între ei. 
Acceptă să facă nunta cu o fata căreia îi creștea burta și care purta un copil ce nu era al lui.
Acceptă să fie tatăl unui copil care era Fiul Lui Dumnezeu. 
Era doar un tâmplar! Dar avea o inima dedicată Domnului și a ales să crească pe Fiul Lui Dumnezeu în casa lui și va face tot ce îi stă în putință să dea ce e mai bun pentru El. 

Citesc despre oameni ca mine care acceptă ca Dumnezeu să schimbe mersul poveștilor lor, să intervină în viața lor și să facă schimbări majore, drastice. 
El poate face imposibilul posibil!
El poate!

joi, 4 mai 2017

Cine este El?

Am început un studiu nou și acesta este despre Isus. 

"13. Isus a venit in partile Cezareii lui Filip si a intrebat pe ucenicii Sai: 
"Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?"
14. Ei au raspuns: 
"Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia sau unul din proroci."
15. "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceti ca sunt?"
16. Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: 
"Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!"
17. Isus a luat din nou cuvantul si i-a zis: 
"Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri." Matei 16:13-17

Eu cine cred că este Isus?

Un personaj interesant? 

Unul ce a inventat o nouă religie?

Un profet?

Un om?

Un evreu din Galileea care a făcut valuri cu ceea ce a spus și făcut ... cu multă vreme în urmă?

Mesia, Fiul Lui Dumnezeu?

luni, 1 mai 2017

și am fost în Israel!

Aproximativ șapte ani de zile m-am rugat, am sperat, am visat să plec în Israel. Am vrut să văd cu ochii mei locurile despre care vorbește Scriptura, să calc pe urmele pașilor eroilor mei, să las vântul să îmi zburlească părul, briza mărilor să-mi mângâie obrajii, să-mi las papilele gustative să intre în extaz mâncând bucate ce nu se găsesc în România.

Era un vis! Avusesem și o promisiune dar pentru că împlinirea nu venea, îmi spuneam că am înțeles greșit, începusem să mă îndoiesc de promisiune ... de multe. Dar, am fost sunată și întrebată dacă mai vreau să merg în Israel, dacă dorul e la fel de mare, dacă chiar vreau să merg. Voiam însă ... deocamdată era imposibil. Cumva, uitasem că Dumnezeul Cel viu al lui Israel e un Dumnezeu al imposibilului.

Când trebuia să plec în Israel, până și vremea s-a tulburat. A nins și a viscolit. Dar ... am plecat. În aeroport, am început să mă prind cam care ar mai fi participanții la această excursie, am început să leg relații și apoi totul a decurs de la sine.

Am aterizat în Tel Aviv și pentru că era prima dată când intram în țară, a trebuit să răspund multor întrebări. M-am rugat și i-am zis Domnului că nu se poate să mă fi adus până acolo ca apoi să fiu trimisă înapoi în Romania. L-am rugat să îmi dea cuvinte, să îmi spună ce să spun. Și mi-a spus!

La noi era zăpadă, frig și bătea vântul. Am ajuns în Israel și erau 39 de grade. Toți prietenii din Israel îmi scriau să beau apă, să pun ceva pe cap dar cel mai important: să beau apă.

Cel mai bun humus și falafel l-am mâncat lângă muntele Carmel, la un restaurant al druzilor. Apoi am urcat pe Carmel. Visasem să ajung acolo, să văd Valea Izreel, locul unde Ilie a omorât cei 850 de prooroci ai lui Baal și ai Astarteei, să caut cu privirea râul sau pârâul de unde a adus poporul apa pentru jertfa lui Ilie, să las imaginația să îmi arate cum a coborât foc din cer și a mistuit jertfa, reacția poporului. Apoi să las privirea să lunece de-a lungul văii și să-l văd pe Ilie alergând în fața carului lui Ahab.

Am coborât de pe Carmel și în drum spre Grădinile Bahai am mâncat prima knafe din viața mea. E o prăjitură pe bază de brânză de capră. Se servește caldă iar papilele gustative intră în extaz fără să vrea.

În Grădinile Bahai, mestecam o gumă și a venit un paznic foarte ferm și ne-a spus că este interzis a se mesteca gumă în gradină. Fără să gândesc prea mult am întrebat: de ce? Cu o față cumva disprețuitoare dar și mai hotărâtă mi-a spus: "E un loc sfânt!".

După masa de seară, din Tiberia, am plecat cu un prieten să văd ceva ce în mod obișnuit nu aș vedea într-un tur. Am ajuns în nordul țării, granița cu Libanul. De la Metula, am văzut luminile libanezilor. Am coborât prin Rosh Pina și nu am ratat înghețata de la Leggenda.

Răsăritul m-a prins pe malul mării Galileei, în Tiberia. Am savurat briza mării, adierile calde ale vântului, am ascultat păsările și mi-am lăsat sufletul să se umple de culorile florilor, copacilor, de ambientul caselor și clădirilor, am încercat să descifrez ce scria pe afișe cu puținele mele cunoștințe de ebraică.

În Nazareth, am văzut cum arată casa tâmplarului, cum se țesea pe vremea Domnului, cum se vopsea lâna și care e culoarea cârmâziului, am descoperit un nou condiment: isopul sau zaatar. Aici, am învățat despre presa de măsline, despre teascul de struguri, despre poarta cea strâmtă și îngustă, despre obiceiuri și tradiții.

Am descoperit că Daniel Stanger, ghidul nostru, e un soi de enciclopedie mobilă.

De la Nazareth am urcat pe sprânceana muntelui. Mi-am imaginat cum au urcat evreii vremii Domnului pe munte, cum orice cuvânt rostit de El părea o blasfemie pentru ei, cum mânia lor creștea la cote maxime. Ajung pe sprânceana muntelui și acolo ... pe când se pregăteau să Îl arunce, El trece printre ei și coboară muntele posibil spre Valea Armaghedonului.
Am coborât puțin pe sprânceană, printre stânci și un alt ghid, strigă și ne spune să fim atenți că nu suntem Isus, că numai Isus a fost Isus. Avea dreptate!

Muntele Fericirilor a avut pentru mine un efect de eliberare. Daniel ne-a dat timp liber să ne alegem un loc unde să ne rugăm, să citim, să fim singuri cu Domnul. Mi-am ales un loc frumos de unde se vedea marea, eram într-un loc acoperit, florile își expuneau culorile și frumusețile. Acolo, am plâns. Pe acolo umblase Domnul meu!

M-a impresionat orașul Magdalenei și povestea sinagogii de acolo. Am văzut ruinele orașului și m-am minunat cum Domnul a acoperit toate vestigiile acelea de toți cei care au vrut ca Israel și evreii să dispară de pe fața pământului și din istoria omenirii. A îngăduit, ca la timpul potrivit, să fie descoperite și puse în valoare, probate științific, istoric și validate de cele mai înalte minți ale vremii.

Am intrat în Marea Galileei si apoi am plecat la Iordan. Acolo, unul dintre participanții din acest tur a ales să primească botezul. Am cântat, ne-am rugat și ne-am bucurat împreună cu cerul întreg pentru cel care a ales ca Iodanul să fie locul de botez.

Nu știu dacă păstorii au plâns când au văzut îngerii, nu știu dacă au putut scoate vreun sunet însă pe mine m-a impresionat câmpul păstorilor, atmosfera de acolo și povestea lui Daniel Stanger. A stârnit alte doruri înăbușite și alte miliarde de întrebări și-au croit loc în mintea mea. Acum aștept alte minuni!

Muntele Măslinilor și Grădina Ghetsimani îți ridică lacrimile în ochi fără să vrei! Am văzut măslini din primul secol, sunt martorii tăcuți  a evenimentelor petrecute acolo. Printre ei S-a plimbat Domnul meu și S-a rugat pentru mine și pentru tine. Acolo, transpirația s-a prefăcut în sânge!

Seara, am plecat într-un tur de noapte prin Ierusalim. Am poposit lângă cea mai mare menora, am văzut Knessetul de la poartă, am fost în cel mai select și scump cartier de case din Ierusalim și am aflat povestea înființării acelui cartier. Mi-am ales și eu o casă acolo!

Am trecut prin Mea Shearim, cartierul evreilor religioși. I-am văzut așa cum numai prin filmulețe și fotografii îi observasem. Nu eram îmbrăcați atât de corect încât să putem să ne plimbăm liberi pe străzile lor. Data viitoare îmi voi lua haine pentru o asemenea plimbare! Am vrut să mergem și la Zidul Plângerii însă era ceva manifestație și Poliția închisese căile de acces către Zid.

La Scăldătoarea Bethesda am găsit apă în ruine. M-am plimbat printre ele și mi-am închipuit bolnavii ce așteptau vindecarea. L-am văzut cu ochii minții pe Domnul meu pe acolo atingând, vindecând, eliberând.

Am coborât pe Via Dolorosa și am ajuns la Gradina Mormântului. Am găsit un mormânt din primul secol. Aici, am avut timp de meditație și cercetare, am luat parte la cina Domnului și mi-am adus aminte de suferințele Domnului meu.

Am urcat pe Muntele Sionului, am vizitat casa lui Caiafa, locul unde s-a lepădat Petru de trei ori, am văzut cocoși expuși cât mai la vedere și ar fi trebuit să auzim pe cei vii cântând însă ... nu le sosise ceasul.

Mormântul lui David e loc de pelerinaj dar nu poți intra oricum. Iți iei cartea de rugăciuni, te așezi pe scaun lângă mormânt și te rogi. Bărbații și femeile intră separat la mormânt, fiecare cu secțiunea lor, acoperiți, cu reverență și respect.

Abia așteptam să ajung la Ein Ghedi. David e personajul meu preferat. Mă simt ca fiică a lui și abia așteptam să văd cu ochii mei pustiul de acolo, peșterile în care s-a ascuns cu oștenii lui, să văd cascada de unde a băut apă. În parcul de acolo, am văzut un soi de animal, ca o veveriță fără coadă ce se plimba nestânjenită prin copaci. Am urcat la cascadă și nu m-am putut abține să nu intru în apă. Și David a făcut la fel! Nu puteam să îl dezamăgesc!

De la Ein  Ghedi am plecat spre Ierihon. Acolo era grevă și ni s-a făcut semn să facem cale întoarsă. Șoferul nostru însă a încercat o altă intrare și după un ocol mărișor, am intrat in Ierihon. Dintre toate locurile, deși nu e zonă deșertică, mi s-a părut cel mai trist loc pe care l-am vizitat. Au avut ruine și lucruri de mare valoare istorică însă nu le-au păstrat locul unde le-au găsit, le-au amestecat și nu știu de unde e luat fiecare obiect. Pierd banii din turism pentru că nu au conservat istoria și dovezile istorice. Dar oamenii sunt primitori, abia așteaptă să le cumperi marfa, dacă le place de tine îți lasă mult din preț, negociază orice.

Am aflat detalii despre Marea Moartă, despre găurile ce se fac prin surparea plajei. M-am delectat cu nuanțele apei din gropile formate de-a lungul plajei. Ca o rață, am stat în apă până la ora de plecare. M-au șocat indienii care au intrat îmbrăcați și încălțați în apă însă și unii dintre localnicii care își țineau nevestele super îmbrăcate la terasă și ei își desfătau privirile cu turistele venite la plajă.

Institutul Templului nu trebuie ratat de nimeni. Au informații despre cele două temple, au dovezi, poți vedea cum arătau preoții, leviții, marele preot, ustensilele de la templu, macheta celui de-al treilea templu. Nu ai voie sa faci fotografii și să filmezi.

Abia am așteptat să ajung la Zidul Plângerii. Era un loc despre care auzim multe. Am găsit pe un stativ special o carte, am deschis-o, am silabilisit o bucățică de rugăciune apoi am continuat cu propriile-mi cuvinte. M-am lipit de zid si mi-am continuat rugăciunea. Acolo, am cerut Domnului meu alte minuni!

Au venit prietenii si m-au luat de la Poarta Yaffo din Ierusalim și am mers la Yaffo. Un port frumos, cu case și peisaje ce te fac să uiți să respiri. Poți închiria o barcă și te poți plimba pe mare, poți mânca pe una din frumoasele terase de la malul mării, poți vizita galeriile de artă sau te poți așeza pe o bancă și să lași briza mării să-ți mângâie obrajii.

Seara, am mers în Tel Aviv și am văzut balconul de unde David Ben-Gurion a proclamat declarația de independență, un alt loc încărcat de istorie. Am văzut Ateneul, spectacole în aer liber, copaci modelați de vânt. Tot în Tel Aviv Yaffo am găsit primul tren care făcea legătura între Egipt și ajungea în Siria, la Damasc, gara e bine conservată și înconjurată de cafenele, restaurante și gelaterii.

Am ajuns din nou aeroport și am avut parte de un control drastic. Cu inima, mintea și sufletul încărcate am revenit în România.

Când pleci în Israel, trebuie să uiți de relieful nostru, de copacii de aici, de florile noastre, de gusturile și culorile de aici. Trebuie să fii deschis să descoperi, cunoști, savurezi altceva. Și ... mai trebuie să știi câte ceva despre tradițiile și obiceiurile locului. Nu te poti îmbrăca oricum și apoi să vrei să intri peste tot. Nici la noi nu poți face asta. Trebuie să dai dovadă de respect când întâlnești localnicii religioși.

Visez să plec din nou!
Acum ... iar pare imposibil.
Am experimentat că Dumnezeul Cel viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului!
Aștept să schimbe imposibilul în posibil!
Aștept minuni!

marți, 18 aprilie 2017

cer imposibilul?

Am ajuns în 2 Regi 2. Ilie știa că va fi răpit, știa și locul și modalitatea. Numai că Elisei îl urma peste tot, nu îl scăpa din privire, era mereu cu el, peste tot. Și Elisei știa că Ilie va fi răpit la cer. Nu ni se spune câți ani a fost Elisei în slujba lui Ilie însă pot vedea câtă prietenie era între cei doi. Cred că nu era o relație de stăpân - slujitor ci una de mentor - ucenic. 

Ghilgal
Betel
Ierihon

Nu sunt doar trei localități din care a vrut să scape Ilie de Elisei. În aceste trei localități erau școlilede instruire a profeților. Ilie merge să le viziteze, să le spună mentorilor și ucenicilor cuvinte de rămas bun ascunse în cuvinte de încurajare. 

Văd că Domnul descoperise celor vizitați că Ilie va fi răpit și îmi place enorm reacția lui Elisei.
"Stiu si eu; dar taceti."
Știa ce se va întâmpla dar nu voia ca Ilie să fie bombardat cu întrebări inutile sau fără rost. Îmi place sensibilitatea lui Elisei. E omul care îi acoperă spatele lui Ilie. 

Mă duce capul să fac și eu așa în momentele critice din viața cuiva?
Rog pe ceilalți să își înghită întrebările stânjenitoare?
Sunt atentă la confortul psihic și emoțional al celor de lângă mine?

Ajung la Iordan și Ilie vede că Elisei nu îl va lăsa să plece. Vrea să fie împreună cu el până la ultima secundă. Așa că îl întreabă ce vrea. Elisei știa ce vrea. Și era hotărât să obțină ce vrea. Nu îi trebuia faima lui Ilie. Nu voia să fie adoptat și făcut moștenitorul marelui profet. Nu voia mantaua! " Elisei a raspuns: "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau!"

Elisei nu cere puțin din duhul lui Ilie sau să aibă aceeași măsură de duh. Acest ucenic a văzut puterea Dumnezeului Cel Viu al lui Israel, a crezut în El și cere dublul măsurii duhului lui Ilie. Cere lucruri mari de la Dumnezeul lui Israel. 

Am curajul să cer lucruri mari, lucruri ce mi se par imposibile? 

Reacția lui Ilie e un pic ciudată. Experimentase puterea Domnului și răspunsuri extraordinare la rugăciune și acum, auzind cerința lui Elisei îi spune: "Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa." 

"Pe cand mergeau ei vorbind". Era ceva normal, natural, prietenesc. Dintr-odată apare un vânt, o rafală scurtă și îl ridică pe Ilie într-un car de foc și cai de foc și dispar din fața lui Elisei. 

In timp ce era luat la cer, Ilie îi lasă mantaua lui Elisei. Acesta ia mantaua și despică Iordanul cu ea. Cererea îi fusese ascultată. 

Mă uit la Ilie și îl văd mentorat de Domnul. E clar că a fost la școala profeților însă formarea lui s-a făcut la Cherit, la Sarepta și apoi pe Carmel. La școala înveți însă în școala Domnul te formezi. Ilie s-a lăsat modelat, cizelat, format, transformat și a devenit profetul modest și plin de curaj pe care tocmai l-am studiat. 

Nu pot să nu mă gândesc la o altă scenă în care este menționat Ilie. Isus este cu ucenicii și îi întreabă cine cred oamenii că este El, ei îi răspund: Ilie (Matei 16:13-16). Da, Isus a fost blând, plin de compasiune, milă, dragoste, a acordat har, a vorbit și a stat la masă cu scursurile societății. Dar nu pot să neg că Isus a fost hotărât, a alungat din Templu afaceriștii, a rostit cuvinte usturătoare de judecată și pedeapsă. Ilie se aseamănă foarte mult cu Isus. 

Eu cu cine mă asemăn?
Am curajul să cer lucruri mari?
Sunt atentă să asigur confort psihic și emoțional celor pe care îi slujesc?
Slujesc cuiva?
Am fost la studii, conferințe naționale și internaționale, regionale și locale, am citit și studiat. Dar mă las mentorată de Domnul? Sau fug de rup pământul?
Cer minuni! Dar sunt dispusă să le primesc?
Mă mulțumesc cu puțin, cu firimituri sau cer lucruri mari, mărețe? Cer imposibilul? De ce nu?


luni, 17 aprilie 2017

amestec religios

Ahab moare şi fiul său Ahazia urcă pe tron. A trăit, acţionat, gândit şi domnit ca Ahab şi Izabela. Nu ni se pune de ce a căzut, cum, de la ce înălţime, ce şi-a fracturat, ce organ intern îl ţinea ţintuit în pat. Ştim numai că era bolnav. 

Ce a învăţat de la părinţii săi, asta a făcut. Era idolatru declarat! 


Trebuie să îmi reamintesc că Ahazia domnea în Israel. Poporul din Israel era format din zece seminţii ale lui Israel. Celelalte două, Iuda şi Beniamin, formau statul Iuda. Poporul evreu era format din 12 seminţii dar de la domnia lui Roboam s-au despărţit. 


Îmi reamintesc că erau poporul Domnului, că Domnul le era Dumnezeu şi le-a dat Legea prin Moise, pe muntele Sinai. În Lege, găsim detalii explicite şi interdicţii amănunţite pentru idolatrie, zei, ghicire şi alte elemente de astrologie.


"31. Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." Levitic 19:31

 "6. Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui." Levitic 20:6
"9. Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora.
10. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, 11. de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. 12. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta." Deuteronom 18:9-12

În cadrul festivităţilor de înscăunare, fiecare rege primea o copie a Legii. Era copia lui proprie şi personală. Trebuia să o citească şi să domnească conform ei. Aşa ar fi trebuit să facă şi Ahazia!

Ahazia nu Îl recunoştea pe Dumnezel lui Israel ca şi Dumnezeu al lui. Era bolnav şi trimite o delegaţie în Ecron. Acest oraş era un cunoscut centru de ghicire al filistenilor. Se pare că Baal-Zebub îşi avea reşedinţa în Ecron.

Mi se pare foarte comic să mergi la zeul muştelor să întrebi dacă vei fi vindecat sau care îţi va fi viitorul.

Delegaţia lui Ahazia se întâlneşte cu Ilie şi se întoarce la palat. Povestesc amănunţit regelui ce s-a întâmplat şi văd că Ahazia ştia cine este şi cum arată Ilie. Profetul era arhicunoscut însă regele nu îl voia în viaţa lui, nu îl interesa Dumnezeul lui Ilie.

2 Regi 1 citesc despre un capitol trist de istoria lui Israel. Un rege care nu vrea să recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeul Cel Viu al lui Israel, care face exact ce spune Dumnezeu să nu se facă.

La noi în ţară ghicirea, horoscopul şi astrologia sunt la mare căutare. Am auzit şi de cei care cheamă morţii. Avem şi "sfinţi" morţi şi vii care fac minuni. Dar avem şi obiecte care fac minuni. Le văd la ştiri. Ne-am obişnuit cu ele. Fac parte din cultura ţării. Sunt normale în viaţa de zi cu zi.

Trăim o combinaţie de creştinism şi păgânism! Amestecăm tradiţiile cu Scriptura. Elementele idolatre şi cele scripturale parcă se contopesc. Ecumenismul îşi cere şi el drepturile. Toleranţa se vrea a fi acceptată la cote maxime. Atâta îţi trebuie să spui ceva! Nu e bine să ai un punct de vedere că devii sectant, spălat pe creier sau la creier, paria societăţii.

Îl văd pe Ilie stând ferm în credinţa lui indiferent de persoana cu care era în contact. Lui nu îi tremura măduva că Ahab şi Izabela erau ca un Pepsi agitat şi voiau să îi ia viaţa. Cei doi au murit aşa cum spusese Ilie. Urmează pe tron Ahazia. Acesta nu are nici o treabă cu Dumnezeul lui Israel dar Dumnezeul lui Israel are o treabă cu el.

Ahazia va muri pentru că a ales să îl caute pe zeul muştelor în loc să îl caute pe Dumnezeul lui Israel.

La cine apelez cînd vine boala peste mine?
Ce făcători de minuni caut?
De ce duh sunt mânaţi aceştia?
Până şi medicamentele se pot face după particularităţile mele, rostindu-se peste ingrediente anumite "rugăciuni, incantaţii". Ştiind asta, îmi mai iau "tratamentul"?
Ce amestec religios trăiesc?
Îl realizez?
Dacă da ... ce fac ca să ies din el?

duminică, 16 aprilie 2017

mormântul e gol!

E dimineață!
Maria Magdalena și cealaltă Marie merg spre mormânt. Mai aveau treabă, totul fusese în grabă! 
Ajung la mormânt gândindu-se și întrebându-se cum vor da ditamai piatra la o parte ca să intre înăuntru. 
Apare un înger ...
E cutremur!
Oh! Alt cutremur? Am mai avut unul zilele trecute!
Maria tu vezi? Piatra e dată la o parte! Cine a făcut asta? 
Sperăm că trupul e încă acolo ...

"2. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea. 3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada. 

4. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.
5. Dar ingerul a luat cuvantul si a zis femeilor: "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta." Matei 28
Cred că le tremura măduva în ele. 
Cred că au plecat și abia pe drum au realizat ceea ce le spusese îngerul. 
Marie tu ai înțeles ce a spus îngerul? 
Maria, El a înviat?
A înviat! Așa a spus îngerul! El e înaintea noastră!
Maria ! El e viu!
Oi vei! E viu!
E viu Marie! Așa cum a spus!
E viu! Așa cum scrie în Scripturi!
E viu așa cum au spus proorocii că va fi!

El, Cel venit de Sus, Dumnezeul Cel Viu al lui Israel e viu! Creatorul a toate, Cuvântul, Lumina, Adevărul, Viața a înviat! 
Prin sângele Lui am viața!
Prin sângele Lui am iertare!
Prin sângele Lui am primit eliberarea!
Prin sângele Lui sunt înfiată!

Îl aștept să revină!
Va veni să mă ia ACASĂ!
Va reveni să Îi ia pe ai Săi ACASĂ!
Așa a promis!

E viu!
Mormântul e gol!

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită!

Am citit 1 Regi 21 și am regăsit un rege ce își dorea mai mult decât avea, un rege căruia nu-i păsa de legea moștenirilor în Israel, care se vânduse să facă ce este rău. 

Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri. 

Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău. 

Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat. 

Așa îl găsește Izabela!

"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
5. Nevasta sa, Izabela, a venit la el si i-a zis: "Pentru ce iti este trista inima si nu mananci?"
6. El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel si i-am zis: "Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8. Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui. 9. Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului 10. si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: "Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."

"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât. 

Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
19. Sa-i spui: "Asa vorbeste Domnul: "Nu esti tu un ucigas si un hot?" Si sa-i mai spui: "Asa vorbeste Domnul: "Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20. Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului.
21. Iata ce zice Domnul: "Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel, 22. si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23. Domnul a vorbit si despre Izabela si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului. 24. Cine va muri in cetate din casa lui Ahab va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
Domnul L-a văzut pe Ahab supărat, a auzit discuția din apartamentul regal, a văzut cuvintele scrise de Izabela și semnate cu sigiliul lui Ahab, a văzut și auzit cuvintele rostite de cei care ar fi trebuit să facă dreptate în cetate, i-a văzut pe martorii mincinoși, a fost la mascarada de proces, a văzut pietrele zburând spre Nabot, l-a văzut murind. A fost acolo și a spus: DESTUL!
Apare din nou Ilie pe scenă. Ahab îl vede și o fărâmă de conștiință îl face să realizeze că din cauza faptei lui era acolo profetul. Nu a avut de ales și a trebuit să asculte ce avea Domnul de spus. Mai văd că fărâma de conștiință a lucrat mai mult decât aparent deși despre nimeni nu s-au mai scris asemenea cuvinte:
"25. N-a fost nimeni care sa se fi vandut, pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, il atata la aceasta. 26. El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel."
Cuvintele lui Ilie nu rămân fără ecou în inima și mintea lui Ahab.
"27. Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup si a postit: se culca cu sacul acesta si mergea incet."
Ceeeee? Eu m-aș fi așteptat să fie pedepsit, să moară, să .... Dar Domnul ce zice?
"28. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 29. "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!"
Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită! Nu contează dacă eu cred asta sau nu, că îmi place sau nu, că accept asta sau nu. 
Sunt o Izabela acasă, la locul meu de muncă, în societate?
La ce îndemn prin sfaturile și ideile mele?
Manipulez legal pentru a face fapte imorale, ucigând cu vorba și fapta?

vineri, 14 aprilie 2017

întrebări și răspunsuri

Citesc 1 Regi 19 și văd ca Iacov are mare dreptate când spune că Ilie a fost un om ca și mine, supus acelorași slăbiciuni ca și noi (Iacov 5:17). 

În Israel, era rege Ahab. Acesta se căsătorise cu o femeie care parcă în loc de sânge avea idolatrie. Numele ei era Izabela. Căsătoria asta nu era una soț-soție ci mai mult mamă-fiu. Așa își trata Izabela soțul iar lui ... îi convenea situația, 

După ce Ilie ucide cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, Ahab ajunge acasă și, ca un copil bine educat și ascultător, povestește Izabelei tot ce s-a întâmplat. Ea era lidera celor 850 de bărbați uciși. Vestea adusă de Ahab o disperă și face o afirmație despre care se asigură că va ajunge la urechile lui Ilie.
"Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei."

Am citit că Ilie a fost la Cherit, apoi în Sarepta, după asta a venit și a stat în fața lui Ahab, a adus jertfă, s-a rugat și Dumnezeu i-a răspuns, a ucis toți preoții lui Baal și ai Astarteei. Aș putea spune că era invincibil. Mi-aș putea spune că vestea Izabelei îl face să zâmbească și să își spună: dar cine se crede Izabela? Ea este o păgână!

Trei ani și jumătate, Ilie trăise la limita subzistenței, a fost în tabera Lui Dumnezeu de instruire, modelare, șlefuire, maturizare. A apărut în mulțime, a stat pe poziție în fața lui Ahab, a poporului, a cerut Domnului să arate poporului cine este Dumnezeu și El a ascultat, a așteptat să plouă și ploaia a venit!

Dar Ilie are și el limitele lui. Era obosit, flămând și ... era om!

Succesul operațiunii în care fusese trimis a adus depresia. Aceasta e în tandem cu oboseala și foamea. 

Vestea Izabelei îl face pe Ilie să își ia tălpășița și să plece la Beer Sheba, își lasă slujitorul acolo și vrea să plece singur, departe, cât mai departe ... și să fie singur. Și-a făcut și un soi de scuză - plângere - scrisoare de adio. 

Ajunge la granița de sud a Israelului si mai merge cale de o zi în pustiu. Acolo ... era singur. Găsește un ienupăr și se așează la umbra acestuia și vrea să moară. Atât își mai dorea. Victoria ce avusese loc cu câteva zile în urmă se ștersese din mintea lui. Amenințarea Izabelei însă îi făcea inima să tresară la fiecare zgomot și foșnet. 

Obosit, flămând, însetat, debusolat, în depresie deja ... adoarme. 

Văd că Domnul îl lasă să se odihnească. Îl trezește, îi dă să mănânce, să bea și îl lasă apoi să doarmă. Somnul și odihna relaxează mușchii și ajută mintea să mai gândească.  Îl trezește din nou și îi dă mâncare și apă și îi spune că are de făcut o călătorie lungă de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Are loc călătoria și Ilie ajunge după 40 de zile și 40 de nopți la Horeb. Se ascunde într-o stâncă, în întuneric și liniște. Domnul Îl lasă să se odihnească și îi apoi Îl întreabă: "Ce faci tu aici, Ilie?". 
Iar Ilie îi spune:
"Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!"

Domnul nu Îl ia la zor, nu Îl ceartă, mustră, pedepsește pentru atitudinea asta, pentru starea jalnică în care se găsea. Îi cere să iasă din peșteră. Acolo, Domnul i se arată. E la fel ca la Moise. Și mi se pare atât de gentil, gingaș, delicat și frumos modul în care Dumnezeu îl tratează pe Ilie aici. Cu atâta delicatețe Î se arată! Domnul nu era nici în vântul tare și puternic, nici în cutremur, nici în foc ci într-un susur blând. 

Din susurul blând, Domnul rostește aceeași întrebare și primește același răspuns. 

În același susur blând, Domnul Îi spune lui Ilie că mai este în planul Său, că mai are de lucru, că Îi va da un slujitor și un prieten care să îi fie alături.  Și Îl surprinde pe Ilie cu o veste:
"Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat."
Mai sunt în Israel încă șapte mii de bărbați care nu oscilează închinându-se când Lui Dumnezeu, când lui Baal, nu au pupat nici o statuie cu chip de zeu, nu se compromit în credința lor. Mai sunt încă șapte mii!

Ilie merge și își aruncă mantaua peste Elisei. Acesta aduce o jertfă, îl urmează și îi slujește lui Ilie. 

La cine mă uit când vine necazul, depresia, durerea, deznădejdea?
La cine mă uit când ajung la mine știri ce îmi amenință viața?
Caut văgăuni întunecoase?
Mi-am făcut discursul și îl cred cu mare credință?
Aștept susurul blând?

joi, 13 aprilie 2017

El nu își uită promisiunile

Îmi place să studiez viața personajelor însă uneori uit că și acestea erau oameni ca mine. "Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. 17. Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. 18. Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul." Iacov 5:16b-18

Ilie era un om ca mine, cu dezamăgiri, cu necazuri, cu tristeți, dureri, furii. El a ales să Îl creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt, să Îl lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și alegerea lui l-a făcut să intre în galeria uriașilor credinței. El nu a râvnit acest post, nu a călcat peste cadavre ca să ajungă acolo.

Recitesc textul din 1 Regi 17 și 18. Văd că Ilie ascultă. Chiar dacă pare nebunesc, chiar dacă risca să își piardă capul, chiar dacă Izabela abia aștepta să îl decapiteze, chiar dacă ura lui Ahab era îndreptată spre el iar toată poliția, securitatea și spionii din Israel erau pe urmele lui Ilie, acesta alege să asculte de ceea ce spune Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.

"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."
2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3. "Pleaca de aici, 
indreapta-te spre rasarit 
si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."
5. El a plecat 
si a facut dupa cuvantul Domnului. 
S-a dus 
si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
....
9. "Scoala-te, 
du-te la Sarepta, care tine de Sidon, 
si ramai acolo. ...."
10. Ilie s-a sculat 
si s-a dus la Sarepta. 
....
 "Du-te 
si infatiseaza-te inaintea lui Ahab, 
ca sa dau ploaie pe fata pamantului."
2. Si Ilie s-a dus sa se infatiseze inaintea lui Ahab. 
...
Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului 
si, plecandu-se la pamant, 
s-a asezat cu fata intre genunchi 
43. si a zis slujitorului sau: "Suite-te si uita-te inspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat si a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de sapte ori: "Du-te iarasi." 44. A saptea oara, slujitorul a zis: "Iata ca se ridica un mic nor din mare, ca o palma de om." Ilie a zis: "Suie-te si spune lui Ahab: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."
45. Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car si a plecat la Izreel. 46. Si mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 1 Regi 17-18
Ploaia va veni peste Israel dacă Ilie se va duce înaintea lui Ahab. Și Ilie ascultă! Domnul Îi vorbește și Ilie ascultă, așteaptă, se duce, face ce i se spune, așteaptă, mănâncă sandwich-iurile de la corbi și turte de la văduvă, bea apă din pârâu, se roagă, așteaptă, crede, se încrede, așteaptă.
A avut loc măcelul celor 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei. Jertfa a fost mistuită, poporul L-a ales pe Dumnezeul Cel Viu al lui Israel ca Dumnezeul lor. Dar promisiunea făcută de Domnul lui Ilie încă nu s-a împlinit. Trebuia să vină ploaia.
Ilie nu se apucă să se dea măreț în fața poporului, să dea autografe, să le povestească de corbi, de văduvă, de ceea ce a învățaț el în cei trei ani și șase luni.
S-a urcat din nou pe Carmel. S-a dus deoparte!
S-a plecat la pământ. S-a așezat cu fața între genunchi. S-a smerit!
A poruncit slujitorului său să se uite spre mare. A fost specific!
A repetat porunca.
A repetat porunca. 
De șapte ori îl trimite pe slujitor să se uite spre mare. A persistat în cerința lui!
A așteptat împlinirea promisiunii!
Și?
Slujitorul îi spune că vede un nor micuț. Și în câteva clipe cerul s-a înnegrit, a venit vântul și ploaia. 
Oare ce gânduri hălăduiau în capul lui Ahab în timp ce vedea norii negri venind cu viteză, simțea vântul biciuindu-i trupul și picături căzând cu putere peste pământul saturat de seceta?
Ilie nu rămâne pe Carmel ci "mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 
Abia aștept să ajung pe Carmel și în valea Izreel, să îmi imaginez scena asta, să o pot așeza în cadrul ei și să văd fața perplexă a lui Ahab surprins de faptul că deși carul lui alerga la viteză maximă, este întrecut de Ilie care aleargă mult mai iute în fața carului său. Chiar dacă carul lui mai dă rateuri prin noroi, Ilie parcă nici nu calcă în gropi iar noroiul nu se prinde de picioarele lui. 
Dumnezeu este credincios și își ține promisiunile. Eu tind să cred că a uitat de mine, că doar mi s-a părut, că poate nu e chiar așa cum am crezut atunci, că .... Dar El nu uită. În timpul acesta mă schimbă, transformă, cizelează, modelează și sub nici o formă, nici o miliardime de secundă nu mă lasă de sub privirea Sa. Sunt încrustată în palmele Sale, sunt a Lui. 
Acum cinci ani, am scris un articol despre un concediu de vis. M-am rugat, am cerut, am bocit, m-am strofocat și nu s-a întâmplat nimic. Am renunțat la vis. Mi-am spus că ... poate m-am înșelat, poate mi s-a părut. Dar, Domnul a ascultat rugăciunile mele și împlinirea a venit când eu abandonasem. Voi pleca să văd cu ochii mei Carmelul, Valea Izreel și alte locuri pe care au umblat eroii Scripturii.
Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel e credincios. E același ca pe vremea lui Ilie. Iar Ilie a fost un om ca mine. El își împlinește promisiunile ... chiar dacă eu abandonez visul și uit promisiunea.