luni, 11 decembrie 2017

Estera - eshet chayil

Estera este mereu menţionată pentru credincioşie, ascultare şi supunere, curaj şi demnitate. 

A fost o evreică, orfană, înfiată de verişorul ei şi a locuit în casa acestuia. Mai citesc că era frumoasă. Şi, în mod clar, locuind în casa unui scrib, a avut acces la multe suluri, la literatura vremii, la cărţile lui Moise. Cred că scria şi citea în persană (posibil şi greacă) iar Mardoheu nu ar fi admis ca ea să nu ştie ebraica ... la perfecţie.

Împărătesei Vashti i se ridică titlul de regină pentru că a refuzat să apară după cum spun cronicile vremii ... mai mult goală decât îmbrăcată şi să poarte doar coroana de împărăteasă pe cap. Nu a vrut să apară în faţa oaspeţilor beţi ai împăratului îmbrăcată ... sumar. Dă dovadă de coloană vertebrală şi acest gest o costă ... coroana. 

Mă uit la textul din Proverbe şi citesc Estera, realizez că Ahashverosh are casa împodobită cu tot ce era mai frumos, luxos şi preţios, mai ceva ca lucrăturile femeii din Proverbe 31. Estera nu trebuie să lucreze nimic! Doar trebuie să se deplaseze la epilat, cosmetică, masaj, manichiură şi pedichiură, sala de lectură, la cursurile de politică, istorie, geografie, cultură generală, cursurile de maniere elegante, gestică şi mimică, la masă, ... şi de la capăt


Nici vorbă de ţesut, tors, cusut, dat ordine, cumpărat pământ şi plantat vii.

Nu a ştiut nimeni că era evreică. Da. Era o evreică liberă! Bunicii sau părinţii ei ajunseseră în Persia ca robi, în exil. Nu se ridică nimeni să o laude însă citesc că ea căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. 

N-a făcut caz de religia ei, nu s-a sclifosit la dieta care i s-a impus, nu s-a bătut cu pumnul în piept pentru că era citită, deşteaptă şi frumoasă.

A ajuns împărăteasă şi din text văd că s-a purtat cu înţelepciune cu oamenii ce îi împlineau ordinele. Când s-a dat edictul ca toţi evreii să piară, toate slujitoarele ei au postit trei zile şi trei nopţi împreună cu ea. Puteau să mănânce, să nu le pese ... însă o iubeau, avusese parte de trecere din partea Domnului. Lor, slujnicelor, le spusese cine este ea, cine este Dumnezeul în care se încrede ea, care era istoria poporului ei, care sunt minunile făcute de El cu Israel. Şi nu cred că slujnicele ei erau evreice ... adica femei care să o creadă pentru că ştiau cine este Dumnezeul lui Israel! 

Estera văzută prin Proverbe 31 pare că va cădea la testul de eshet chayil. Doar partea cu "femeia care se teme de Domnul va fi lăudată" pare a fi de partea ei. 

O femeie deşteaptă, cultă, manierată, bogată, care s-a bucurat că Ahashverosh nu a citit instrucţiunile date lui Lemuel de către mama lui. 

Estera, o femeie care ajunge în funcţie de autoritate şi nu îşi compromite credinţa, străluceşte şi are trecere în faţa oricui o vedea pentru că a ştiut să se lege de Dumnezeul ei şi să nu facă rabat la învăţăturile Scripturii. S-a îmbrăcat cu cele mai scumpe şi fine ţesături, a purtat cele mai frumoase şi preţioase bijuterii, a mâncat cu cele mai luminate minţi ale vremii, a stat de vorbă cu regi, regine, domnitori şi domniţe. Şi totuşi ... caracterul ei frumos nu s-a schimbat datorită mediului, circumstanţelor. Nu a vrut să fie relevantă în societatea unde a fost catapultată!

Estera a fost şi va rămâne o eshet chayil pentru cum s-a comportat, cum a  vorbit şi acţionat deşi Numele Lui Dumnezeu nu apare scris in Cartea care îi poartă numele.

vineri, 8 decembrie 2017

Proverbe 31 nu e o fişă a postului!

Textul din Proverbe 31 nu a fost scris pentru femei. A fost scris de o mamă pentru fiul ei. Dar nu e un text normativ, un standard idealistic. Textul acesta îl învaţă bărbaţii evrei şi îl recită soţiilor lor în fiecare vineri seara, de Shabat. Ei trebuie să îl ştie, cunoască, aprofundeze, nu eu.

Textul acesta este un poem care nu poate fi interpretat ca o fişă a postului pentru toate femeile. Poemul celebrează înţelepciunea în acţiune şi nu e o listă de instrucţiuni pentru femei, să se căsătorească, să facă copii şi apoi să se topească robotind.

În text este vorba despre o femeie cinstită / de valoare sau cum scrie în ebraică, eshet chayil. Cine poate găsi o eshet chayil? Doar un gibor chayil adică un bărbat cinstit, de valoare.

Nu ceea ce fac îmi dă valoare ci modul în care fac lucrurile. Pot să fac o sumedenie de lucruri în silă, cu dispreţ şi nemulţumire iar asta nu mă va promova la statutul de femeie de valoare. 

Am mai scris de Rut şi pentru că e un exemplu drag inimii mele, o mai examinez puţin prin prisma acestui text/poem. 

Revizuind în minte povestea din Rut, văd că nimic din ce scrie în poem nu i se poate atribui acestei femei. 
Era o străină, o moabită, nu făcea haine pentru bărbatul ei toată ziua pentru că nu avea soţ. Dar muncea toată ziua pe câmp ca să câştige pâine pentru ea şi Naomi, soacra ei. 
Nu avea şi nu creştea copii iar nimeni nu o numea binecuvântată. Era o femeie fără copii.
Nu-şi petrecea toată ziua schimbând pământuri sau făcând comerţ cu mătăsuri sau tinând casa curată mai ceva ca la farmacie. Lucra afară, în bătaia soarelui şi a vântului împreună cu alţi slujitori sau oameni săraci ca să aibă ce să pună pe masă.

Şi totuşi, despre Rut, Boaz spune ce credeau oamenii din Bethleem. 
"11. Acum, fiica, nu te teme, iti voi face tot ce vei zice, caci toata cetatea stie ca esti o femeie cinstita.
Toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită adică o eshet chayil. 

Deci dacă nu sunt căsătorită, nu am copii şi casă, sunt cam aşa cum era Rut, pot fi numită o eshet chayil. Nu trebuie să fiu soţie, mamă, expert imobiliar şi comerciant desăvârşit ca să port titlul de eshet chayil. 

Pot fi soţie şi mamă şi să nu fac tot ce scrie în Proverbe 31 dar totuşi să primesc titlul de eshet chayil. 

Asta e cu adevărat o veste eliberatoare!

miercuri, 6 decembrie 2017

femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei

"1. Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei" Proverbe 14:1

Rolul meu de ezer kenegdo şi Proverbe 31 vorbeşte despre eshet chayil, adică o femeie mai valoroasă decât rubinele şi perlele, o luptătoare. 
Versetul acesta din Provebe mă provoacă să văd ce alegeri fac. Ce fel de femeie sunt şi îmi doresc să fiu. Aleg să fiu una înţeleaptă sau una care îşi dărâmă casa cu propriile mâini. Şi nu se referă la dărâmatul fizic al unei case.
Cum îşi poate dărâma o femeie casa? 
Neîmplinindu-şi rolul de ezer kenegdo. 
Fiecare dintre noi avem bagajul nostru de frustrări, neîmpliniri, răni, trădări, nemulţumiri. Le cărăm cu noi în relaţiile pe care le avem, în necazurile şi bucuriile prin care trecem. Ajungem să ţinem la ele ca la ceva sfânt. 
Sunt oameni care parcă au ca singur scop să ne umilească, dispreţuiască, să ne facă să ne simţim cele mai fără însemnătate şi rost. Da. Este adevărat. 
Şi ce fac cu rănile mele?
Ce poveri duc cu mine?
Rolul meu de ezer kenegdo e să fiu protector, salvator. Eu m-aş da pe mâna cuiva plin de răni cangrenate? În nici un caz!
Cea care îşi dărâmă casa este o femeie nebună.
Vreau să zidesc casa mea!


Refuzăm să ne lăsăm vindecaţi pentru că nu am mai şti cum să reacţionăm ca oameni vindecaţi. 
Refuzăm să iertăm pentru că ne-a intrat în sânge să urâm, dispreţuim. 
Refuzăm să lăsăm trecutul să fie trecut pentru că nu credem că mai există vreo şansă de vindecare. 
Refuzăm să credem că Domnul ne poate vindeca deşi în teorie spunem că El poate totul.
Refuzăm să ne iertăm, să ne dăm şanse. 
Refuzăm să iubim pentru că ne simţim neiubiţi.
Refuzăm să fim vulnerabili pentru că e mai safe şi murim încetul cu încetul în acest amar safe.

Sunt oameni care ne-au rănit mai mult decât am putut noi crede că s-ar putea întâmpla. 

Îl las pe Domnul să mă vindece?
Îi dau Lui toată povara mea?

Câtă durere şi neiertare duc în casa mea?
Toate acestea vor dărâma casa mea!

"Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care sa facă binele." Psalmul 14:1
Deci ... nebun/nebună este acea persoană care-şi zice în inima lui că nu există Dumnezeu, care nu crede ceea ce spune Dumnezeu, care nu vrea să Îl lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viaţa lui/ei. 

Vreau să Îl las pe El să fie Dumnezeu!
Vreau să Îl las să mă vindece, să mă ajute să iert, să las trecutul să fie trecut pentru că vreau să zidesc şi nu să dărâm.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Femeia inteleapta isi zideste casa!

"Femeia inteleapta isi zideste casa" Proverbe 14:1a
"Domnul sa faca pe femeia care intra in casa ta ca Rahela si ca Lea, care amandoua au zidit casa lui Israel! Arata-ti puterea in Efrata si fa-ti un nume in Betleem!" Rut 4:11b

Am văzut femei construind case, cărând materiale, punând pe temelie ce aveau la îndemână: lut, paie, unele aveau ciment şi cărămizi. Casele din chirpici sau cele din ceamur se numesc astăzi case eco şi din ce am văzut eu ... încă se mai construiesc. Când nu ai bani de ciment, cărămizi, fier de pus în structură şi temelie, apelezi la ce se poate găsi: lut, paie, nuiele ... 

Dar textele de aici nu se referă la aspectul fizic al casei sau nu se referă numai la zidirea fizică a unei case. 

Îmi place binecuvântarea din Rut. Este o provocare pentru mine. Despre Rahela şi Lea credeam că s-au cam războit pentru Israel. Văd însă că ele au zidit casa lui Israel. Deşi nu au fost fericite în contextul în care au ajuns, au zidit casa soţului lor, au zidit cu el casa lor, o casă despre care ni se reaminteşte mereu în Scriptură.

O casă se construieşte dacă sunt dispusă să îmi folosesc discernământul, dacă ştiu ce este bine şi ce este rău şi dacă aleg binele, dacă ştiu ce este bun şi ce nu este folositor. 

Nu sunt căsătorită dar sunt dispusă să construiesc, să fiu o binecuvântare? Trebuie să îmi reamintesc că nu sunt eu fundaţia! Rolul meu este de a construi pe fundaţie. 

Este posibil să fiu nevoită să reconstruiesc, să rezidesc, să refac ceea ce nu a fost zidit corect. Sunt dispusă să văd, realizez, recunosc că am greşit şi să o iau de la capăt? În tot acest timp, să nu uit că nu zidesc de una singură ... ci împreună. Sunt dispusă să lucrez în echipă, să cedez, să mă supun, să mai tac.

Muzica sau sufletul unei case este dat de femeie. Ce fel de muzică va suna în casa mea? Îşi va dori cineva să între în ea? Sau ... va dori să mai revină? Voi lăsa Duhul Domnului să mă ajute ca să cresc şi să mă maturizez? Îl voi lăsa să mă ajute să zidesc?

În casa pe care o voi construi se va auzi Cuvântul Domnului, vor creşte cei din casa mea în El, în cunoaşterea Lui, în asemănarea cu El? Voi vorbi şi trăi cu drag Cuvântul în aşa fel încât cei din casa mea să se molipsească?

joi, 30 noiembrie 2017

Îl las să mă restaureze?

La început, Dumnezeu a creat omul şi omului i-a creat un ajutor potrivit, adică un ezer kenegdo. Am văzut că acest ezer kenegdo are rolul de a-l ajuta, proteja, salva pe zakar adică pe bărbat. Numai că a intervenit căderea şi lucrurile s-au schimbat în ceea ce vedem cu ochiul liber.

În Proverbe 31:11a scrie "inima bărbatului se încrede în ea". Încerc să stau strâmb ca să judec drept. Sunt eu o femeie care ajută, protejează, salvează? Sunt dispusă să îmi împlinesc rolul? Pentru asta am fost creată!

Ieremia 31:22 mi-a dat multe bătăi de cap. "22. Pana cand vei fi pribeaga, fiica ratacita? Caci Domnul face un lucru nou pe pamant: femeia va peti pe barbat."" Versiunea Cornilescu a acestui verset nu mă mulţumeşte. Dar ce scrie în original, alte traduceri cum arată?
How long wilt thou go about, O thou backsliding daughter? for Yähwè hath created a new thing in the earth, A woman shall compass a man. 

"Domnul face un lucru nou pe pământ, o femeie va înconjura un bărbat." 

Dar ce înseamnă face un lucru nou? Să facă ceva nou prin reparare, reînnoire, restaurare sau înlocuire. 


Adică femeia va fi restaurată, va fi ca în Gradina Edenului, ca atunci când a fost creată. Îşi va relua rolul de eze kenegdo. 

Citatul acesta din Ieremeia 31 este citat în cadrul nunţilor evreieşti. V-aş sugera să urmăriţi clipul clipul de mai jos şi veţi vedea că mireasa înconjoară mirele de sapte ori. De ce de şapte ori? Pentru că sunt şapte zile ale creaţiei şi nunta este o ceremonie a creării unei noi case. 
(https://www.youtube.com/watch?v=03rzUoyq9K0)

Mirele, în ziua nunţii este comparat cu un rege.  Şi aşa cum regele este înconjurat de armata lui, tot aşa şi mirele este înconjurat de mireasa lui. Acest lucru simbolizează că mireasa este luptătorul sau protectorul mirelui. Ea este eshet chayil. După ce mireasa înconjoară mirele de şapte ori, se aşează la dreapta mirelui, exact ca în Psamul 45:9. "imparateasa, mireasa ta, sta la dreapta ta, impodobita cu aur de Ofir."

Ştiu ce spune Scriptura, studiind descopăr lucruri noi mereu şi mereu. Problema e dacă eu vreau să fiu ezer kenegdo şi eshet chayil. Vreau să Îl las să mă reînnoiască? Vreau să îmi iau rolul pentru care am fost creată sau accept statutul pe care îl dictează societatea?

Dacă nu ştiu cu ce rol am fost creată, dacă nu vreau să îl accept, voi fi şi voi accepta orice mi se pune pe tavă, orice rol vrea societatea să îmi impună. 

Îmi las mintea şi fiinţa restaurate la sau în ceea ce a intenţionat Dumnezeu pentru mine?

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Tamar, Rahav și Ruth scriu istorie

Am înțeles că ce scrie în Proverbe 31 este un model după care să se ghideze Solomon. Dar a existat vreo femeie care să se ridice la acest statut? Sau e doar un standard de neatins și eu mă lupt ca peștele pe uscat.

"11. Acum, fiica, nu te teme, iti voi face tot ce vei zice, caci toata cetatea stie ca esti o femeie cinstita." Rut 3:11

Ruth, cea venită din Moab cu Naomi primește titlul de eshet chayil adică de femeie cinstită.

Dar parcă nu e drept, nu? Rut e din Moab și moabiții erau idolatri, nu erau din Israel. Naomi în loc să stea în Bethleem, în Casa Pâinii, pleacă cu soțul și cei doi fii în Moab ca să nu piară de foame. Numai că în Moab rămâne văduvă și fără cei doi fii. Se întoarce în Israel, în Bethleem și o învață pe Ruth ce să facă ca să fie răscumpărate și cum să își găsească odihna în casa unui bărbat.

Ruth primește titlul de eshet chayil în noaptea în care s-a așezat la picioarele lui Boaz."Eu sunt Rut, slujnica ta; intinde-ti poala hainei peste slujnica ta, caci ai drept de rascumparare." Rut 3:9. Unii cred că ce a învățat-o Naomi pe Ruth nu a fost tocmai frumos și pudic. Cumva l-a pețit pe Boaz și i-a dat de înțeles că ar vrea să îi fie nevastă. 

Dacă ceva nu ar fi fost în regulă în ceea ce a făcut Ruth, Boaz ar fi trimis-o la plimbare. Din text, văd că Boaz era un om credincios, un om care a respectat litera Scripturii și nu s-ar fi compromis cu o femeie ce acționează îndoielnic.

Bătrânii cetății o binecuvântă pe Ruth și aduc în discuție o altă femeie a cărei acțiuni nouă nu ni se par în regulă, Tamar. Noi judecăm lucrurile din punctul de vedere al vremii noastre dar acțiunea se petrece în alt context, în alte vremuri. Tamar naște gemeni iar Pereț, primul ei născut, rămâne în istorie ca un bărbat cu o casă de invidiat. Să ai o casă ca a lui Pereț!

Mama lui Boaz, Rahav, e o altă femeie străină, o amorită din Ierihon. Mai mult de atât, avea un han, sau mai modern un hostel, și ni se spune că era prostituată. Devine soția lui Salmon, mama lui Boaz și bunica lui David. 

Trei femei pe care eu nu le-aș băga în seamă în ziua de astăzi. Dar toate trei fac parte din genealogia care duce la Isus Christos sau în evreiește la Yeshua HaMaschiach.

Ce au în comun cele trei în afară de faptul că apar în genealogie lui Isus? Au luptat pentru dreptul lor, pentru viața lor și a familiei din care fac parte. Au ajuns celebre pentru că s-au agățat cu toată puterea și ființa lor de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Au scris și au rămas în istorie pentru că și-au ieșit din confortul tradiției și au crezut promisiunile Lui Dumnezeu.

vineri, 24 noiembrie 2017

eshet chayil și ezer kenedo

Eshet chayil înseamnă o femeie virtuoasă/cinstită. Mă tot învârt în jurul cuvintelor pentru că simt că acolo e mai mult decât pare la simpla citire. 

Eshet înseamnă femeie. 
Chayil e tradus ca virtuos, excelent, bun, viguros, demn, merituos, lăudabil, capabil sau valoros. Dar Strong's Bible definește cuvântul ca putere adică o armată, putere, forță, oștire, virtute, valoare. 

În concluzie, eshet chayil se poate traduce ca o femeie războinică. 

Dar noi am fost învățate și educate să fim tăcute, drăguțe, la locul nostru, aproape invizibile, să ne facem treaba fără să deranjăm. Așa e în cultura noastră, așa spune tradiția noastră. Așa și? Mie îmi plac tradițiile bune și sănătoase. Învățătura asta tradițională nu mi se potrivește iar ai mei mereu îmi spuneau să mulțumesc Domnului că m-am născut în aceste timpuri ... că altfel era greu și grav cu mine. 

Descopăr că nu e nimic greșit cu mine că sunt războinică! Eu vreau să știu mai mult, vreau să înțeleg lucrurile, verific dacă tradiția e bună, corectă, biblică, despic firul până la măduvă cu verificările mele. 

Am fost creată să fiu ezer kenegdo, adică ajutorul potrivit. Iar ajutorul potrivit ajută, protejează, veghează, păzește, apără.

"4. O femeie cinstita (eshet chayil) este cununa barbatului ei, dar cea care-i face rusine este ca putregaiul in oasele lui. -" Proverbe 12:4

"Multe fete au o purtare cinstita (chayil, curajoasă, puternică), dar tu le intreci pe toate." Proverbe 31:29

joi, 23 noiembrie 2017

ajutor potrivit

"Inima barbatului se increde in ea" Proverbe 31:11a

Adam a fost creat și apoi așezat ca să lucreze și să păzească Gradina Edenului. Imediat după așezare vine și prima poruncă. 
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit." Geneza 2:15-17
Care era rolul lui Adam? Să lucreze și să păzească grădina. 
18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el."
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi "femeie", pentru ca a fost luata din om."
Care era rolul femeii? Să fie ajutor potrivit. 
Ce mă îndeamnă media să visez? Să am un soț care să se învârtă în jurul meu, să îmi facă toate mofturile, să îmi citească mintea și să știe toate dorințele și ideile mele, să le împlinească cu vârf și îndesat. Să îl tratez de parcă eu aș fi buricul pământului și totul ar trebui să se învârtă în jurul meu. 
Deși, poți să mă tai că nu aș recunoaște așa ceva dar aș spune că aș vrea să fim egali și parteneri. Dacă m-ai întreba care ar fi partea mea ... aș bâigui infime lucruri pe care eu ar trebui să le fac.  
Îmi înțeleg și accept rolul pentru care am fost creată? Eu am fost creată să fiu un ajutor potrivit. Ajutor să ce? Adică sluga lui? Adică el nu se descurcă singur? Astea sunt întrebările tipice însoțite de o furie mascată. 
Rolul lui e să lucreze și să păzească, rolul meu e să fiu ajutorul potrivit. Am fost creată să îl ajut pe el să își împlinească rolul. Nu am fost creată să fiu o făptură de mâna a doua.  
Dacă nu îmi înțeleg rolul, de ce să mă aștept ca inima lui să se încreadă în mine? De ce să mă aștept la fericire până la adânci bătrâneți? 
Rolul meu nu este unul pasiv. Căderea a adus consecințe majore și unii trăiesc, în căsătoria lor, adevărate tragedii. Nu își știu rolul, nu îl înțeleg și nu îl acceptă. 
Vreau să fiu ca femeia din Proverbe 31!
Dacă nu înțeleg Geneza 1 și 2 ... tragedie va fi și în viața mea. 

miercuri, 22 noiembrie 2017

perle și rubine

"Ea este mai de pret decat margaritarele."
M-am uitat să văd alte traduceri ale cuvântului mărgăritare din versiunea Cornilescu. Poate fi perlă, rubin, bijuterie, piatră prețioasă.

Îmi plac bijuteriile așa că mi-am propus să îmi fac cadou ceva cu perle sau rubine. Vreau să fac asta ca să îmi reamintesc că eu sunt mai valoroasă decât ele. Valoarea nu îmi sporește dacă voi avea cele mai frumoase bijuterii, cele mai prețioase pietre.

M-am distrat recitind pasajul acesta observând că mama regelui Solomon nu ii spune să caute o femeie frumoasă, voluptoasă si mai prostuță ca să o poată dirija după bunul plac sau pe care să o trateze ca pe o slugă, o ființă inferioară lui.

El va trebui să o caute o femeie care este dispusă să îi fie parteneră, care nu se teme de muncă, nu fuge de responsabilități, care știe să facă față situațiilor de criză, întinde masa și mâna celui în nevoie, care vede semenul în nevoie. O femeie care știe valoarea unei proprietăți și potențialul acesteia, are cunoștințe de agricultură pe care le pune în practică. Adica o femeie deșteaptă, harnică, gospodină și credincioasă.

Lista calităților ce întreg rubinele și mărgăritarele e lunguță. Dar finalul este superb!
"dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata."

Pot să fiu cea mai strălucită gospodină, cea mai bună parteneră dar dacă nu mă tem de Domnul ... nu voi fi lăudată.

Dincolo de perle și rubine, vreau să Îl cunosc mai mult pe Domnul și să Îl las să fie Dumnezeul meu! Și mă strădui să îmi îmbogățesc cunoștințele din cât mai multe domenii ... cine știe când îmi vor trebui informațiile 

marți, 21 noiembrie 2017

o femeie vrednică

Un alt verset care îmi arată cum arată un om virtuos îl găsesc în Exod 18:21, "Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece."

O femeie virtuoasă este vrednică, pricepută, credincioasă Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, știe Cuvântul  Lui Dumnezeu și îl aplică în toate aspectele vieții ei, este de încredere, te poți baza pe ea, nu e lacomă, nu urmărește câștigul din orice și nu calcă peste mine ca să iasă ea bine, să aibă avantaje de pe urma mea.
Tradiția spune că această descriere a fost făcută Sarei de către Avraam. În fiecarea seară de Shabat (adica în fiecare vineri seară), în casele evreilor care țin tradiția, stăpânul casei citește aceste versete, onorând astfel pe stăpâna casei.
Sunt cunoscută ca o femeie vrednică?

La noi la țară, se spunea despre o femeie că e vrednică când aceasta își ținea casa curată, copii îi erau educați, nu își trimitea soțul rupt și murdar la lucru sau prin curte, știa să dea cu var, vopsea, să țese, toarcă, împletească, coase, croșeteze și nu se uita cruciș când era ceva de lucru.

Înțeleg foarte bine ce înseamnă cuvântul vrednic. Am în istoria familiei mele modele de femei vrednice.
Dar eu cum sunt?

Nu sunt căsătorită și pot să îmi lălăi viața cum vreau eu?
Cuvântul meu dat e de încredere?
Fac ceea ce mi se cere?
Cu ce atitudine?
Vreau să fiu o femeie vrednică?

o femeie virtuoasă

Dimineaţa, mi-am amintit de ce nu mă dau în vânt după cărţile pentru femei . Am citit capitolul II din "Feminitate pusă deoparte" scrisă de Lesliie Ludy însă m-a strârnit altceva, modelul femeii din Proverbe 31.
Cine poate găsi o femeie virtuoasă (cinstită - versiunea Cornilescu)? Virtuoasă îmi place mai mult .
Ce înseamnă virtuoasă?
Dex-ul defineste virtuos şi virtute dupa cum urmează:
Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute.
VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire dominantă a caracterului, care îl face mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate morală.  Înclinație spre un anumit fel de fapte morale; calitate morală.

Numai citind definiţiile astea mă apucă întrebările.
Sunt eu virtuoasă?

Mă preocupă caracterul meu?

Ce trăsături de caracter dominante am?

Femeia din Proverbe 31 ridică standardul şi cumva o urâm. Simţim că nu atingem idealul feminin şi nici nu ne gândim la ea.

Numai că ... eu vreau să fiu o femeie ca ea şi vreau să fac istorie la fel ca ea.
Dar nu vreau să fac asta de una singură .

vineri, 10 noiembrie 2017

Cele cinci fete ale lui Ţelophad puteau sa tacă

Fetele lui Țelophad aveau unchi, adica frați ai tatălui lor. Nu a venit însă nici unul dintre ei să spună că va cere pamânt şi pentru ele.

Moise face numărătoarea poporului şi acţiunea se petrece pe când erau încă în pustiu / deşert. La numărătoare intrau doar barbaţii peste 20 de ani.

Fetele astea ştiau ce se întâmplă. Erau la curent cu numărătoarea asta. Ştiau că vor intra în Canaan. Credeau că ţara va fi cucerită de Israel. Dar ... aveau o problemă. Ele unde vor sta? Pe pământul cui îşi vor pune cortul? Nici un unchi nu va împărţi cu ele pământul.

Tatăl lor nu a fost un recalcitrant din popor! Nu s-a aliat cu Core! Cred că cei mai mulţi din popor habar nu aveau cine a fost Țelophad. Poate dacă ar fi avut băieţi ... l-ar mai fi ştiut cineva!

Fetele astea se ştiau valoroase şi deşi ştiau legile, ele au credinţa şi curajul de a cere moştenire pentru ele, pe numele tatălui lor.

După ce ele apar la uşa Cortului Întâlnirii şi-şi apară pricina, tot poporul ştia cine a fost Țelophad.

În Numeri 31, apar pe scena frații lui Țelophad care se tem că rămân cu pământ puţin în dreptul seminţiei lui Manase dacă fetele lui Țelophad se mărită cu bărbați din alte seminții. Wow! Acum s-au trezit şi ei!

Cele cinci fete ale lui Ţelophad puteau sa tacă. Dar asta înseamna că intrau în statutul femeilor sărace, fără valoare. Iar ele se vedeau valoroase. Aşa au fost educate de tatăl lor! Da. Erau femei şi pe deasupra erau orfane. Dar asta nu înseamna că erau fără valoare.

Au curaj şi credinţă! Nu merg să îşi prezinte cauza cu tupeu şi nesimţire.

Mă văd valoroasă?

Cred că Dumnezeu poate schimba lucrurile pentru mine?

Mă încred în promisiunile Lui? Chiar mă încred?

Cunosc contextul legal şi istoric în care trăiesc?
Cred că în ciuda legilor care se dau, Dumnezeu poate interveni şi poate schimba legile pentru mine? 
Da, pentru mine deşi sunt o femeie iar tatăl meu este la Tata.

Îl cunosc pe Dumnezeul în care mă încred?

joi, 9 noiembrie 2017

Domnul dă dreptate fetelor lui Ţelophad

Cinci fete necăsătorite merg înaintea Cortului Întâlnirii şi stau în faţa lui Moise, a preotului Elazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii adunări a lui Israel. Stau la uşa Cortului Întâlnirii pentru că ele cred că legea moştenirii nu este dreaptă!

Atitudinea lor nu denota aroganţă, nesupunere faţă de autoritate şi lipsă de bun simţ.

Clarifică de la bun început că tatăl lor nu a făcut parte din nici o răscoală, nu a fost implicat în ideile şi acţiunile lui Core, nu a pus la îndoială autoritatea lui Moise şi a conducătorilor.
A murit şi nu a avut fii.

Țelophad nu a avut fii iar fetelor lui le pasă că numele tatălui lor piere din Israel. Nu sugerează ce să se facă. Ştiau foarte clar ce vor. Şi o spun frumos. 
Ele cer o moştenire pentru ele între fraţii tatălui lor.

Moise, Preotul Elazar, conducătorii şi întreaga adunare de la Cortul Întâlnirii ascultă ce spun fetele astea.
Nu le acuză nimeni!
Nu le ceartă nimeni!
Nu le trimit acasă aducându-le aminte că-s doar nişte femei.
Nimeni nu spune nimic.

Moise se ridică şi merge în Cortul Întâlnirii să vorbească cu Dumnezeu despre această problemă. Bănuiesc că în fiecare cort se discuta problema fetelor lui Ţelophad.

Domnul dă dreptate fetelor lui Ţelophad şi schimbă legea moştenirii. El ascultă, vede intenţiile fetelor şi răspunde afirmativ cererii lor schimbând pentru totdeauna legea moştenirii în Israel.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Ţelophad un tată model

Unii ar spune că Ţelophad a fost un om nefericit pentru că a avut cinci fete şi nici un băiat. Analizez puţin comportamentul şi atitudinea celor cinci fete şi descopăr că au avut un tată înţelept, iubitor şi credincios Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov.

S-a investit cu toată puterea şi pasiunea în cele cinci fete ale lui. Le-a văzut frumoase, demne, deştepte şi valoroase. Le-a arătat încredere şi le-a învăţat cum să vorbească, cum să îşi rezolve problemele, cum să îşi ceară drepturile.

Dar dincolo de asta, le-a vorbit despre Dumnezeul lui, al părinţilor lui.

Nu a fost un lider ca Moise.
Nu a fost preot ca Aaron.
Nu a stat în Cortul Întâlnirii ca Iosua.
Nu a avut curajul şi tăria lui Iosua şi Caleb.

Însă în casa lui a fost tată şi preot. Şi-a învăţat fetele să Îl iubeascăe pe Dumnezeul în care el s-a încrezut. Şi mai mult de atât, să creadă şi să se încreadă în promisiunile pe care Dumnezeul le-a făcut poporului Israel.

Fetele astea sunt mândre de tatăl lor. Nu vor ca numele lui să piară din Israel. Iau atitudine şi îşi cer drepturile. Ţin la istoria familiei lor.

Mi se spune că îmi place să dezgrop morţii. Însă vreau să ştiu istoria familiei mele. Vreau să ştiu a cui sunt, cu cine semăn şi mă asemăn şi mă distrez când descopăr aceleaşi gusturi şi gesturi la rudele mele, sau aceleaşi semne distinctive.

Ţefophad parcă a fost frate cu tata. Am fost crescută la fel!

Ce moştenire cer de la Domnul?

Am curajul să o cer?

Las amintirea numelui tatălui meu să piară ...?

marți, 7 noiembrie 2017

Cinci fete necăsătorite schimbă istoria!

Printre Numer(i) este ţesută o poveste cu cinci fete necăsătorite care schimbă cursul istoriei şi legile în Israel. Cinci fete necăsătorite, orfane de tată, care îşi cer drepturile între copiii lui Israel.

Tatăl lor se numea Tselopchad, în versiunea Cornilescu îl găsesc ca Țelofhad. Traducerea numelui este primul născut sau protecţie împotriva fricii.

Acest bărbat moare şi lasă în urmă cinci fete.
Machlah/Mahla = boală
Noah/Noa = mişcare
Choglah/Hogla= potârniche
Milkah/Milca = regină
Tirtsah/Tirța = favor, amabil, placut.

Vă rog să citiţi Numeri 25:35, Numeri 27:1-11 şi Numeri 36.

Cinci fete necăsătorite schimbă istoria pentru că îşi ştiau istoria familiei, Îl ştiau pe Dumnezeul în care se încrezuse tatăl lor şi credeau promisiunile pe care le făcuse Domnul poporului Israel.

Cinci fete, ca mine şi ca tine, schimbă legea moştenirii atât pentru ele cât şi pentru femeile care vor fi în situaţia lor. Trăiesc viaţa în prezent dar se gândesc la viitor. Era o situaţie particulară şi ele nu stau cu mâinile în sân.
Eu ce istorie scriu şi fac?

Nu port numele nici unuia dintre personajele acestei poveşti însă ... istorie pot scrie şi eu!

vineri, 3 noiembrie 2017

“Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă”!

Eli a jucat mai multe roluri în viaţa lui Samuel. A fost mentor, preot, judecător, lider spiritual şi politic.

Samuel se aude strigat şi merge la Eli. Într-un final, Eli se prinde că Domnul cheamă copilul şi îl învaţă ce să răspundă: “Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă”! 

Copilul încă nu ştia Vocea Domnului şi de asta se tot ducea la Eli. Nu ni se spune că s-ar fi dus plictisit, nervos că e trezit, ireverenţios, nepoliticos. Nu! Nimic din toate astea.

Samuel vedea că Eli e aproape orb iar grăsimea şi bătrânţea nu sunt prietene bune.

N-am auzit nici o predică în care Eli să fie văzut ca şi personaj pozitiv. Dar văd că îl învaţă pe tânărul / copilul Samuel ce să răspundă.

Daca aş avea un copil, ce cărţi i-aş citi înainte de culcare?

Ce poveşti a auzit Samuel?

Despre cine erau acestea?
Orice personaj aş studia, ideea de ascultare îmi iese mereu în faţă. Aşa că m-am apucat de studiat cuvântul ascultare.

Păi ce? Eu nu ascult?

Ascultare nu înseamnă auzire aşa cum aş vrea  şi mi-ar plăcea mie să cred. Înseamnă să auzi ce spune Domnul, să te supui şi să faci ceea ce ţi se cere până la final.

Am curajul, la orice moment al zilei, conştientă de implicaţii, să spun: “Vorbeşte, Doamne, căci Cella ascultă!”?

Cu ce îmi hrănesc / umplu gândurile înainte de culcare?

Dacă mă strigă Domnul ca pe Samuel, ce răspund?

joi, 2 noiembrie 2017

Eli şi Samuel

Tradiţia spune că Samuel avea 12 ani când I s-a arătat Domnul. 

Nu pot să nu mă intreb din ce aluat era făcut Samuel. Primeşte mesajul şi rămâne culcat lângă Chivot, în Cortul Întâlnirii. Sunt foarte curioasă dacă a mai reuşit să adoarmă în acea noapte sau dacă nu cumva şi-a repetat în minte mesajul ...

Eli era în patul lui şi bănuiesc că nu a închis un ochi toată noaptea.

S-au ivit zorile şi Samuel se ridică de la locul lui ca să isi facă treburile ce îi fuseseră încredinţate. Nu lasă totul baltă şi pleacă să povestească, oricui ii iese in cale, ce Îi spusese Domnul despre Eli şi familia lui, nu se crede/vede superior acum pentru îndatoririle care îi fuseseră rânduite.

Este chemat de Eli şi acesta îi cere să îi spună mesajul. Îi cere, nu îi porunceşte. Îl atenţionează să ăi spună tot. Fusese un mesaj scurt şi ferm. Samuel nu îndulceste şi nu înfloreşte nimic din ceea ce i s-a spus.

Iar Eli, după ce ascultă tot ce are de spus Samuel, nu se apucă de bocit, de tânguit şi nici nu pune la îndoială mesajul primit. Recunoaşte Mâna Domnului şi acceptă sentinţa.


Cum aş reacţiona dacă ar veni la mine un copil de 12 ani să îmi spună un mesaj din partea Domnului?

L-aş asculta, crede? 


Aş trimite copilul la plimbare? 


După ce copilul ar pleca, m-aş apuca de bocit şi de căutat justificari?


Mama mia câte justificări mi-aş găsi ...  Chiar aş contesta mesajul ...


Eli însă accepta mesajul Domnului! Îl recunoaşte ca fiind din partea Domnului şi se supune!


Oare ţine de vârstă, de înţelepciune sau de relaţie modul în care acţionează Samuel şi Eli?

miercuri, 1 noiembrie 2017

trăiesc frumos sau dedicat?

Am ajuns cu studiul meu 1 Samuel 3. Realizez că nu am fost, ca şi copil, dedicată Domnului. Pe vremea când eram copil, nu se facea bincuvântare de copii. Aşa erau înţelese atunci lucrurile. 
Nu învinovăţesc pe nimeni!

Am fost crescută / educată să mă încred în Domnul, să trăiesc frumos pentru El, să fiu tobă de carte, să ştiu să fac curat, mâncare, să am o slujbă şi să câştig nişte bani ca să am cu ce trăi. 
Nimic rău în toate astea.

Văd că este o diferenţă între a trăi frumos şi a trăi dedicat.

Samuel a fost împrumutat, dăruit, dedicat Domnului.


Am ajuns la vârsta adultă când pot lua decizii pentru mine şi pot suporta consecinţele alegerilor făcute.


Trăiesc frumos sau trăiesc ca un adult dedicat Domnului?


Nu locuiesc în Cortul Întâlnirii lângă Chivotul Domnului! 
Dar fac din casa/camera mea un Cort al Întâlnirii?

Samuel avea grijă să nu se stingă lumina fizică a candelelor din Cortul Întâlnirii.


Lumina din candela mea cum e?


Sunt conştientă că am o candelă?


Sunt conştientă că trebuie să fiu o lumină?


Sunt o lumină?

luni, 30 octombrie 2017

Samuel şi mentorii lui

Dacă aş avea un copil, în nici un caz nu l-aş duce pe mana lui Eli, Hophni şi Fineas. I-aş alege cei mai buni mentori, cei mai bine pregătiţi preoţi, cele mai luminate minţi. 
L-am dedicat Domnului! Deci trebuie să aibă parte de ceea ce e mai bun. 

Ana nu face asa. 

Ea duce copilul la Cortul Întâlnirii şi îl dedică Domnului. 

Eli, mare preot, judecător, bătrân şi gras, ironic şi îngăduitor cu ai lui, mândru ca e a nouăsprezecea generaţie de la Iacov.

Hophni şi Fineas, preoţi, profanatori ai Legii Domnului, implicaţi în orgii sexuale cu femeile care ar fi trebuit să slujească la Cort şi nu dorinţelor aprinse ale celor doi preoţi.

Poporul lui Israel era divizat între idolatrie şi Dumnezeu.


Pot sluji Domnului, pot fi în slujba Lui şi în acelaşi timp să profanez Cuvântul Lui. 


Contextul meu nu e diferit de cel al Anei. 


Suntem creştini de 2000 de ani şi totuşi profanatori.


Îl onorez pe Domnul acolo unde m-a aşezat?


Îl văd oamenii pe Dumnezeu in mine?

Samuel creştea înaintea Domnului!

Eu înaintea cui cresc?

Ana şi Penina

Ana şi Penina, două femei ca mine şi ca tine. Amandouă au avut visuri, dorinţe, idealuri. Amandouă erau femei credincioase, mergeau la cortul întâlnirii şi ţineau ca fiecare lege ritualică să fie respectată.

Penina avea soţ, copii, era bogată, iubită de sotul ei ... cam tot ce işi doreşte o femeie, nu? Dar pentru ea nu era suficient.
Voia sa fie iubită la fel ca Ana! Se vedea mai valoroasă decât Ana!

În fiecare pelerinaj, avea grija să o facă pe Ana să se simtă mizerabil. Plăcerea numărul unu a ei era să o vadă pe Ana că nu manâncă, că nu se bucură, că stă cu ei şi-şi manâncă amarul.

Nu conta că Ana o ajuta în cursul celorlalte zile. 

De sărbatori, Ana nu trebuia să se bucure!

La sărbatori, duminici, nunţi, evenimente, mă întâlnesc cu Penine. Au o mare grijă să îmi spună că se roagă pentru mine ... şi unele chiar par a fi sincere. Mă întreabă dacă nu cumva mi s-a schimbat statutul marital, dacă nu a apărut Fat Frumos ...

Multa vreme m-am amarat. Am devenit sarcastică şi am răspuns caustic.

Dar am decis să mă bucur de sărbători, să răspund frumos la întrebările despre statutul meu marital.
Şi am mai decis să nu fiu o Penina!

Am decis să nu stric sărbătorile nimănui!

Am decis să mă bucur de ceea ce am, de cine sunt, de cum sunt şi să Îl las pe Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ să îmi dea bucurie, pace şi înţelepciune.

Şi le evit pe Penine ... pentru binele lor

Ana - două rugăciuni care au făcut istorie

Ana a rostit / murmurat două rugaciuni care au făcut ... istorie. 

O femeie simplă. 

O nimeni din punct de vedere social, o stearpă, o neîmplinită, nefericită. 

Doar Elkana o vedea valoroasă. Dar ea nu a satisfăcut nevoia lor de a avea copii aşa că el a luat-o pe Penina.

Alta lovitură!


Această neînsemnată femeie face istorie cu rugăciunile ei.


Am experimentat minuni şi nu le-am povestit ... de ruşine.

Am primit răspuns la rugăciuni şi ... am tacut. Nu am scris, am povestit doar puţin ...

Vreau să scriu istorie cu rugăciunile mele, cu viaţa mea!

Ana - juruinţă dusă până la capăt

Ana a făcut o rugăciune juruinţă / legământ şi Domnul a ascultat şi implinit. Ea îşi duce până la capăt ceea ce a promis.
Elkana face şi el o juruinţă / legământ şi se duce să ducă arderi şi jertfe să-şi împlinească ce a promis. Nu ni se spune despre ce a fost vorba.
Mama lui Lemuel il numeşte pe acesta "fiul juruinţelor / legămintelor mele".

Am caţiva ani de când mă preocupă cuvântul jurământ / legământ dar şi implicaţiile lui.

Ştiu! Nu fă juruinţe / legăminte dacă nu le poţi ţine. 
Aşa şi? 
Nu fac nimic, nu risc nimic pentru că mi-i teamă?

La botez, am intrat într-un legământ cu Isus Christos prin Duhul Sfant. Care e partea mea în acest legământ?


Elkana era in legământul avraamic, mozaic şi ... nu a fost de ajuns. A făcut personal legământ cu Domnul.


Ceea ce a facut Christos e perfect. 


Dar în relaţia cu El, dacă vreau să fiu mai aproape, dacă vreau mai mult de la El, dacă nu mă mulţumesc cu a fi căldicică ... ce trebuie sa fac?
Cer, aştept şi atât?

Ce sacrificiu sunt dispusă să fac?

Ce jerfte aduc?

Am curajul să fac juruinţe / legăminte?


duminică, 3 septembrie 2017

în vizită la Auschwitz ... unde viaţa a învins!

Trăiesc un an al visurilor împlinite, al minunilor, al călătoriilor ... 

Un alt dar în acest an, o altă rugăciune, pe care, de fapt, nici măcar nu am îndrăznit să o rostesc dar la care am primit răspuns, a fost vizita la Auschwitz. De fapt, am fost la Oswiecim, în Polonia unde am participat la o conferinţă organizată de Shalom Ministry in Oswiecim.  Germanii au schimbat numele localităţii din Oswiecim în Auschwitz. Astăzi, polonezii preferă denumirea de Oswiecim.

Înainte de a pleca, am studiat ce au spus sau scris istoricii şi cercetătorii despre evenimentele petrecute în şi la Oswiecim, am urmărit filme, documentare şi mărturii personale. Devenise un subiect obsesiv ... pînă şi noaptea visam despre ceea ce citeam. 

M-am rugat să văd lucrurile aşa cum le vede Domnul, ce spun oamenii deja ştiam. 

După o călătorie de aproape o zi, am ajuns dis de dimineaţă în Oswiecim. Ca să îmi dezmorţesc trupul am făcut o călătorie pînă la McDonald`s. Cafeaua îşi cerea şi ea tributul. A fost o cafea cu surprize lingvistice şi cu multă veselie ... în final.

Era 5 şi un pic dimineaţă! 
Am încercat să îmi las porii deschişi ca să simt aerul ... Citisem şi auzisem că se mai simte cîte ceva în aer. Vântul aducea un miros vag de lemn ars mai de demult. Nu era un miros pregnant sau deranjant, dar ... se simţea. 


Barăcile cu priciurile şi rămăşiţele nedevastate sunt martori tăcuţi. Ghidul ne conduce în ritmul lui alert şi ne dă multe informaţii, ne arată fotografii ale celor care şi-au găsit sfârşitul acolo însă şi ale supravieţuitorilor. Copii şi bătrâni, intelectuali, oameni de afaceri, artişti, oameni de rând, indiferent de vârstă, poziţie sau avere au fost aduşi acolo, mânaţi spre duşuri, dezbrăcaţi şi umiliţi, gazaţi şi apoi arşi.


Cei care au fost în vizită mi-au atras atenţia asupra camerei cu păr. Toţi oamenii care ajungeau acolo erau tunşi iar părul era folosit pentru saltele sau pentru cabluri de submarine. O camera mare plină cu păr. Pentru că în copilărie am ajutat-o pe mama să facă saltele cu lână, camera asta nu a avut un impact foarte mare asupra mea. 

În schimb camera papucilor m-a făcut să realizez că fiecare papuc de acolo a fost a unei persoane. Şi erau acolo papuci pentru toate vârstele, de toate culorile, mărimile, formele ... 

Mai era o camera a cârjelor, una a ochelarilor, una cu perii, alta cu oale de noapte, alta cu oale de tot felul. Într-o altă cameră erau expuse şaluri mari de rugăciune. 


Hăinuţe de copii!

Aproximativ 1,3 milioane de oameni au pierit în lagărele de la Auschwitz!

La Birkenau, barăcile te aşteaptă chiar de la poartă. La capăt, au fost două crematorii şi lângă ele sunt două bălţi în care se ascunde cenuşa celor dispăruţi aici. 

E un loc trist! Un loc unde moartea a domnit ... pentru o vreme. 

Am vrut să fiu puţin singură acolo şi ... am reuşit. Am vrut să mă rog însă nu am putut şi ceea ce mi-a venit în minte, m-a făcut să mă uit atentă în jur. 



"25. va voi rasplati astfel anii pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare pe care am trimis-o impotriva voastra.
26. Veti manca si va veti satura, si veti lauda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara!
27. Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara." Ioel 2:25-27

Dintr-o dată, versetele acestea au prins viaţă şi sens acolo. Abia atunci am văzut iarba şi florile dintre barăci, dintre linii, de pe lângă crematorii. 
Da, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov are putere să răsplătească, să răscumpere, să aducă viaţă acolo unde s-a vrut ca moartea să domnească. 


Gândurile astea mi-au adus aminte de Hatikvah!