marți, 28 martie 2017

vorbesc ca un Pepsi agitat?

Intră în scenă Elihu. Un tânăr deștept, teolog, bănuiesc că bogat și cu funcții, diplomat, atent la detalii și ascultător bun. 

Intrarea e spectaculoasă! E exasperat de faptul că Elifaz, Bildad și Țofar nu mai vorbesc, că nu reușesc să îl convingă pe Iov că a greșit, păcătuit. Dar îl disperă Iov cu încăpățânarea lui de a refuza să mărturisească păcatul care l-a adus în starea în care era.

Vorbește mult și spune puțin. Recunoaște că nu a avut parte de o conversație cu Dumnezeu, că nu e El foarte sigur de ceea ce știe ... dar vrea să vorbească! Găsesc scris in Iov 32:2-22

"2. Atunci s-a aprins de manie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de manie impotriva lui Iov, pentru ca zicea ca este fara vina inaintea lui Dumnezeu. 3. Si s-a aprins de manie impotriva celor trei prieteni ai lui, pentru ca nu gaseau nimic de raspuns si totusi osandeau pe Iov. 4. Fiindca ei erau mai in varsta decat el, Elihu asteptase pana in clipa aceasta, ca sa vorbeasca lui Iov. 5. Dar, vazand ca nu mai era niciun raspuns in gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de manie.
6. Si Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvantul si a zis: "Eu sunt tanar, si voi sunteti batrani: de aceea m-am temut si m-am ferit sa va arat gandul meu. 7. Eu imi ziceam: "Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea." 8. Dar, de fapt, in om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea. 9. Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. 10. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea.
11. Am asteptat sfarsitul cuvantarilor voastre, v-am urmarit dovezile, cercetarea pe care ati facut-o cuvintelor lui Iov. 12. V-am dat toata luarea aminte; si iata ca niciunul din voi nu l-a incredintat, niciunul nu i-a rasturnat cuvintele. 13. Sa nu ziceti insa: "In el, noi am gasit intelepciunea; numai Dumnezeu il poate infunda, nu un om!"
14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu ii voi raspunde cu totul altfel decat voi.
15. Ei se tem, nu mai raspund! Li s-a taiat cuvantul!  16. Am asteptat pana si-au sfarsit cuvantarile, pana s-au oprit si n-au stiut ce sa mai raspunda. 
17. Vreau sa raspund si eu la randul meu, vreau sa spun si eu ce gandesc18. Caci sunt plin de cuvinte, imi da ghes duhul inauntrul meu19. launtrul meu este ca un vin care n-are pe unde sa iasa, ca niste burdufuri noi, gata sa plesneasca.
20. Voi vorbi deci ca sa rasuflu in voie, imi voi deschide buzele si voi raspunde. 21. Nu voi cauta la infatisare, nu voi lingusi pe nimeni;  22. caci nu stiu sa lingusesc: altfel, intr-o clipita m-ar lua Ziditorul meu."
Mă pricep să îl judec pe Elihu, îi găsesc ușor atribute, epitete și figuri de stil. Dar nu cumva și eu acționez ca el?
Ascult, analizez și când vorbesc ... judecată e la ea acasă?
E posibil ca ceea ce spun, să fie bun. Dar ce atitudine am?
Câtă mânie am în discursul meu?
Câtă aroganță?
Elihu a recunoscut că nu știe tot însă tot se credea foarte știutor. Eu fac la fel?
Deschid gura și vorbesc ca un om care știe tot, care are ultimul cuvânt, care nu lasă loc de alte concluzii? Îmi cred cuvântul literă de lege?

Șase capitole turuie iar Iov tace!
Câte capitole = ore, zile turui?
Câte cuvinte folositoare spun?
Vorbesc pentru că îmi dă ghes inima? 
Vorbesc când sunt ca un butoi de vin care e gata de explozie sau ca un Pepsi agitat?

luni, 27 martie 2017

"inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Capitolele 29, 30, 31 si 32 sunt dense. Îl găsesc pe Iov amintindu-și de zilele de odinioară, de statutul pe care îl avea, își amintește cât bine a făcut, cum îi trata pe alții, cum căuta să facă dreptate. Nu își plânge de milă însă ar vrea să își prezinte cazul în fața instanței cerești. Cei mai neînsemnați dintre oameni, cei nevrednici de încredere au compus versuri și muzică pentru a-și bate joc de el.

Deși acuzat de păcat, Iov se prezintă:
- nu și-a compromis integritatea în nici un fel, nici față de oameni și nici față de Dumnezeu
- nu a spus minciuni
- nu a comis adulter
- nu s-a folosit de poziție pentru a asupri pe cineva
- a folosit din plin compasiunea
- nu a făcut orice ca să adune comori, materialismul nu intra în discuție.

Tot ceea ce expune în aceste patru capitole este sumarizat într-o jumătate de verset rostit de Iov în capitolul 27:6 "inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Pe Iov nu l-a luat gura pe dinainte, nu a mușcat cu vorbele, nu a ucis folosind cuvântul, nu a fulgerat aruncându-și privirea, nu a avut nici un beneficiu meschin de pe urma nimănui, nu s-a folosit de nimeni pentru a-și spori averea, nu a dat mită ca să ajungă la poarta cetății și să aibă trecere înaintea oamenilor, nu a folosit cuvintele cu măiestrie pentru a da bine în fața oamenilor, nu i-a umilit prin cuvinte, atitudine și poziție. Într-un cuvânt, Iov a fost un om integru. 

Acuzat și blamat, izolat și uitat, bolnav și sărac, Iov face o declarație șocantă pentru prietenii lui:
"Pana la cea din urma suflare imi voi apara nevinovatia. 6. Tin sa-mi scot dreptatea si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele." Iov 27:5-6

duminică, 26 martie 2017

Vine ziua, nu-i departe - Beni Cibu & grup coral

M-am îndrăgostit de o melodie!

1. Vine ziua, nu-i departe, Când un glas din slăvi cerești Va străpunge universul Cu puteri dumnezeiești, Să adune împreună, Într-un loc de pace plin Pe cei ce-au primit iertarea Prin sânge divin. /: Nu va mai fi niciodată despărțire între noi Căci atuncea va începe bucuria; Splendori cerești sunt acolo, pregătite pentru noi, Ne așteaptă-n cer, Să fim cu El, Mesia! :/ 2. Voi, fecioare înțelepte Ce aveți ulei în vas, Pregătiți-vă rezervă În acest timp ce-a rămas. Vin semnale că în ceruri Totul este pregătit, În curând va fi strigarea: Mirele-a sosit! 3. Căci de patria cerească Îmi e dor acum și-aștept, Vreau să mă-ntâlnesc cu-Acela Ce mi-a pus dragostea-n piept. Și cu sfinții împreună, O întreagă veșnicie, Să cântăm cântări divine Plini de bucurie!

in cautarea intelepciunii si priceperii

Iov 27 si 28 mă ajută să văd că cel în suferință își știa prioritățile. Pe Iov nu îl interesa perspectiva umanistă asupra lumii și vieții. Asta predicau prietenii lui. Pe Iov îl interesează ce spune Dumnezeu, cine este Dumnezeu.
În El și-a pus încrederea.
În El și la El a găsit înțelepciune și pricepe.

Învăț că:
- Iov știa că suflarea lui Dumnezeu era în nările lui și de asta era viu!

- Nu îl interesau filosofiile, curentele religioase, umaniste și moderne. El voia să aibe gândurile Lui Dumnezeu.

- Nu s-a lăsat dus de val și împrejurări. E a rămas integru. Nu s-a compromis acceptând ideile prietenilor săi. El știa adevărul și a luptat pentru acesta.

- Durerile vor veni, necazurile sunt inevitabile dar nu sunt permanente, nu vor triumfa. Chiar dacă oare totul pierdut, Dumnezeu este în control, El știe ce se întâmplă și de mi se întâmplă ce El a îngăduit.

- Dumnezeu este sursa înțelepciunii și priceperii. Eforturile mele intelectuale nu mă ajută de devin înțeleaptă. Voi fi tobă de carte, voi ști informații, voi gândi filosofic, teoretic, umanist, realist și cum mai vreau eu. Dar înțelepciunea și priceperea vin de la Dumnezeu, din cunoașterea Lui.

Ce gânduri am?
Ce filosofii colcăie prin mintea mea?
Mă dau după situații și fac compromisuri?
Devin fatalistă când necazurile dau buzna?
Mă cred și dau înțeleaptă și pricepută? Care e sursa acestora?

vineri, 24 martie 2017

Iov a devenit sarcastic și caustic!

Bildad e exasperat de Iov, de încăpățânarea cu care acesta persistă în a spune că e nevinovat. Recurge la teologie pentru susținerea ultimului discurs. Găsesc asta în capitolul 25. Îl prezintă pe Dumnezeu dar finalul îi este adresat lui Iov și e cel mai dur dintre toate discursurile pe care le aude Iov de la ei. Din cele șase versete văd că Bildad are o teologie bună și vrea să încheie ce are de spus umilindu-l în față pe Iov, numindu-l vierme.  

Destul e destul! A putut vedea că Bildad vorbește teologic, era chiar unul foarte competent. Numai că vorbea teoretic. Nu Îl cunoștea pe Dumnezeul despre care vorbea. Iov vede asta clar, îi ajunseseră până la limită discursurile lor și mai cu seamă acesta așa că îi răspunde scurt în capitolul 26.

Iov a devenit sarcastic și caustic. 

Îmi reamintesc că Iov pierduse toată averea și să nu uit ... era foarte mare, cei zece copii au murit toți în aceeași zi și cireașa de pe tort era faptul că a contactat o boală ciudată iar viermii nu au întârziat să apară în bubele purulente. Stătea pe cenușă și se scărpina cu cioburi. 

Bildad era tot bogat, copiii îi erau bine mersi acasă, averile îi sporeau, renumele îi creștea. E normal să se apuce să țină discursuri teologice și să înjosească pe Iov. Avea toate atuurile! 

Realizez din ce în ce mai mult că toate istoriile zeilor antici pe care le-am citit, învățat, asimilat și acumulat, le-am proiectat că am vrut sau nu asupra Lui Dumnezeu. Zeii se supărau și oamenii sufereau. Zeii erau fericiți și oamenilor le mergea bine. Care e credința prietenilor lui Iov? În loc de zei spuneau Dumnezeu și era la fel. 

Care e teologia mea? 
Cum e Dumnezeul în care mă încred? 
Cine e El?
Am o relație cu El?
Îl cunosc?
Dumnezeul în care eu mă încred e cumva ca și zeii antici?

Nu cumva mă aștept să Îl manipulez pe Dumnezeu cu ritualurile, teologia și ideile mele?
Tehnologia computerizată mă ajută să aflu informații despre lume și viață, despre imensitatea spațiului cosmic, despre planete, stele și galaxii, despre complexitatea omului, despre ce gândesc unii și alții. Triez informația pe care o aud, văd și citesc? Ce spune Biblia despre informația ce o asimilez? Se confirmă cercetările? E conformă cu Scriptura?

Cred că știu totul despre Dumnezeu? Pavel, Isaia și Iov mă ajută să-mi clarific acest lucru.
"33. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! 
Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui!
34. Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35. Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?" 36. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin." Romani 11:33-36

"8. "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. 
9. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre." Isaia 55:8-9

"5. Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitorii lor; 6. inaintea Lui Locuinta mortilor este goala, adancul n-are acoperis. 7. El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic. 8. Leaga apele in norii Sai, si norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopera fata scaunului Sau de domnie si Isi intinde norul peste el. 10. A tras o bolta pe fata apelor, ca hotar intre lumina si intuneric. 11. Stalpii cerului se clatina si se inspaimanta la amenintarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbura marea, prin priceperea Lui ii sfarama furia. 13. Suflarea Lui insenineaza cerul, mana Lui strapunge sarpele fugar.
14. Si acestea sunt doar marginile cailor Sale, si numai adierea lor usoara ajunge pana la noi! Dar tunetul lucrarilor Lui puternice cine-l va auzi?"" Iov 26:8-14

Dacă cumva credeam că știu totul despre Dumnezeu, Iov mă informeaza că ceea ce văd sunt "doar marginile căilor Sale și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi."

 "Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?"

joi, 23 martie 2017

când viața bate filmul

 Am spus și mă repet: îl admir pe Iov! El nu se înfurie, nu trântește ciobul în fața celui ce îl acuză, nu cheamă slujitorii să îi dea afară musafirii. El tace și ascultă! Răspunde învinuirilor cu calm și înțelepciune.

Elifaz, în Iov 22, își reînnoiește învinovățirile cu aceeași pasiune dar ... inventează păcate pe care le pune în cârca lui Iov! Și nu pune unul sau două. Nu! El are o imaginație debordantă!

Și Iov îl lasă să vorbească, tace, se uită la el cum vorbește, nu scoate nici un sunet ... Bănuiesc că Bildad și Țofar jubilează auzind cum apar păcatele  din gura lui Elifaz. Și Iov tace!

Tace pentru că e îngâmfat, mândru, păcătos și stăruie în starea lui! Asta e ceea ce cred cei ce se cred prietenii lui.

Iov ia cuvântul și nu îi dă nici o explicație lui Elifaz. Nu-și răcește gura pentru el. Discursul lui e adresat Lui Dumnezeu ... și are un discurs genial în capitolele 23 și 24.

Dumnezeu e în control. El îngăduie dureri, necazuri, probleme, grozăvii în viața mea. Nu îmi dă nici o explicație ... deși o cer insistent. Nu voi primi nici una. El știe de ce le îngăduie și face asta spre binele meu. Problema e că .... gândurile mele nu sunt gândurile Lui.

Nu înțeleg de ce trebuie să trec prin ce trec dar mă încred în El.
Tânjesc după explicații și mă încred în El.
Mă refugiez în El când cerul tace și imaginația prietenilor mei este în clocot.
Îl las pe El să fie în control,

Mi-am luat aplicații practice din aceste trei capitolele.
Să nu las imaginația să inventeze păcate pentru cei de lângă mine.
Să nu cred că știu tot!
Să îmi țin gura și să nu judec ceea ce nu știu și nu înțeleg.
Nu sunt în papucii altuia așa că nu trebuie să fiu aspru judecător. Habar nu am de nevoile persoanei care trece prin anumite dureri, necazuri sau căderi. Eu trebuie să îi fiu alături, să sprijin acea persoană, să o ajut să se ridice și să meargă mai departe. Nu trebuie să îi sporesc durerea!

Când sunt acuzată, să tac, să ascult și să vorbesc cu Domnul. Nu e neapărată nevoie să răspund acuzațiilor. Chiar dacă mi se vor inventa alte păcate, chiar dacă voi fi acuzată de mândrie debordantă!

Cât din Dumnezeu se vede în mine când sufăr?
Cât din Dumnezeu se vede în mine când alții suferă?

miercuri, 22 martie 2017

sunt la fel ca Elifaz, Bildad și Țofar

Țofar vrea să îi demonstreze lui Iov că cel rău nu trăiește mult (Iov 20:4-11), plăcerile celui rău sunt temporare (Iov 20:12-19) și că judecata Lui Dumnezeu vine peste cei răi (Iov 20:20-29). Îl judecă pe Iov crezându-l vinovat de păcat. 

Văd că Iov ascultă cu atenție ce spune Țofar și își pregătește răspunsul pe aceeași schemă, demontându-i fiecare argument: 
- cine spune că cel rău moare în tinerețe? (Iov 21:6-16), 
- unde este dovada că pe cel nelegiuit îl lovește nenorocirea? (Iov 21:17-22)
- cum poți spune că moartea vine peste cel rău? (Iov 21:23-26).

Își începe discursul excepțional:
"1. Iov a luat cuvantul si a zis:
2. "Ascultati, ascultati cuvintele mele, 
dati-mi macar aceasta mangaiere.
3. Lasati-ma sa vorbesc, va rog; 
si, dupa ce voi vorbi, veti putea sa va bateti joc.
....
5. Priviti-ma, mirati-va si puneti mana la gura." Iov 21:1-5

Învăț de la Iov:
- să ascult acuzațiile și să nu uit să le ascult în lumina caracterului celui ce mă învinuiește;
- să răspund cu adevărul faptic, fără să adaug sau să omit ceva. Numai adevărul.
- să folosesc în argumentația mea exemple reale și să nu exagerez nimic. Să nu uit să mă încred în Dumnezeu chiar și când acuzațiile curg gârlă. 
- să nu mă las descurajată, distrusă, dezorientată, debusolată de acuzațiile care mi se aduc. Să rămân fermă!

Îmi este ușor să îi critic pe prietenii lui Iov. Cuvintele acuzatoare vin de la sine. Dar ... mi-i jenă să recunosc că și eu am gafat în stil mare. Am dezamăgit. Am acuzat pe nedrept, am judecat prin prisma tradițiilor, a istoriei, a ceea ce știu biologic. Nu am arătat compasiune și parcă am uitat să analizez că nu stau în papucii celui pe care îl judec atât de minuțios. 

Îl las pe cel acuzat să vorbească sau turui întruna?
Ascult ce spune?
Ascult sau aud?
Îi dau șansa să se apere?
Îmi bat joc de ceea ce spune? Pot face asta subtil sau fățis ...
Îl privesc în ochi? Am curajul și îndrăzneala?
La compasiunea și mila să pătrundă dincolo de cuvinte și atitudini?
Mai tac?

De ce mă cred mai bună cei trei?

marți, 21 martie 2017

Elifaz, Bildad și Țofar au o teologie greșită!

"Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie.
12. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor. 13. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea." Iov 2:11-13

Așa a început! 
S-au sfatuit 
si au plecat de acasa 
sa se duca 
sa-i planga de mila 
si sa-l mangaie.

Am ajuns la Iov 18 și Bildad e acum ofensat că Iov nu își recunoaște păcatul. El chiar crede că Iov are un păcat ascuns nemărturisit. 

Teologia celor trei este ca dacă crezi în Dumnezeu totul îți merge bine, că afacerile îți prosperă, familie îți e binecuvântată, nimic rău nu te atinge, boala fuge de tine mâncând pământul, iar banii vin de pe oriunde la tine în buzunar sau cont. Numai ca asta nu e o teologie biblică.

Dumnezeu îngăduie boala, necazul, durerea, depresia. De ce? Răspuns la întrebarea asta primesc doar de la El. Dar știu că mă iubește atât de mult încât a dat pe Singurul Său Fiu ca să moară pentru mine, ca să fiu iertată și să fiu o veșnicie cu El, a Lui! Sunt fiica Lui!

Toate acuzele acestea aduse de cei trei încep să îl scoată din pepeni pe Iov. Îl enervează perseverența lor de a-l face să mărturisească ce nu a făcut, ce nu a păcătuit. 
"2. "Pana cand imi veti intrista sufletul 
si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre?
3. Iata ca de zece ori m-ati batjocorit; 
nu va este rusine sa va purtati asa?
4. Daca am pacatuit cu adevarat, numai eu sunt raspunzator de aceasta." Iov 19: 2-4

Își descrie starea:
"7. Iata, tip de silnicie, si nimeni nu raspunde; cer dreptate, si dreptate nu este!
8. Mi-a taiat orice iesire, si nu pot trece; a raspandit intuneric pe cararile mele.
9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, 10. m-a zdrobit din toate partile, si pier; mi-a smuls nadejdea ca pe un copac.
11. S-a aprins de manie impotriva mea, S-a purtat cu mine ca si cu un vrajmas.
12. Ostile Lui au pornit deodata inainte, si-au croit drum pana la mine si au tabarat in jurul cortului meu.
13. A departat pe fratii mei de la mine, si prietenii mei s-au instrainat de mine.
14. Rudele mele m-au parasit, si cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15. Casnicii mei si slugile mele ma privesc ca pe un strain, in ochii lor sunt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, si nu raspunde; il rog cu gura mea, si degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferita nevestei mele, si duhoarea mea a ajuns nesuferita fiilor mamei mele.
18. Pana si copiii ma dispretuiesc: daca ma scol, ei ma ocarasc.
19. Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea.
20. Oasele mi se tin de piele si de carne; nu mi-a mai ramas decat pielea de pe dinti.
21. Fie-va mila, fie-va mila de mine, prietenii mei! Caci mana lui Dumnezeu m-a lovit.
22. De ce ma urmariti ca Dumnezeu? Si nu va mai saturati de carnea mea?"
Da, am ajuns aici. Arăt atât de rău că nu mă mai recunoaște nimeni. Put atât de greu încât oamenii mă evită. Gura îmi emite un miros atât de urât încât nici soția nu îmi mai stă alături. Frații mei, rudele mele și toți cei ce mă cunoșteau s-au înstrăinat, nu mă vor în compania lor. Nu mai am nimic! Pielea îmi mai ține oasele .... simt că mă dezmembrez! Chiar nu aveți milă?
Iov habar nu avea că ceea ce spunea el în acele momente avea să fie scris și în cuvintele lui vor mulți își vor găsi mângâierea. 
"23. Oh! As vrea ca vorbele mele sa fie scrise, sa fie scrise intr-o carte; 24. as vrea sa fie sapate cu un priboi de fier si cu plumb in stanca pe vecie…"
Dar chiar dacă starea lui e una grea, chiar dacă prietenii lui parcă vor să îl desființeze, chiar dacă totul e împotriva lui, Iov se ancorează și mai mult de Domnul! și are și un avertisment pentru prietenii lui acuzatori!
"25. Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu.
28. Atunci veti zice: "Pentru ce-l urmaream noi?" Caci dreptatea pricinii mele va fi cunoscuta.
29. Temeti-va de sabie: caci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Si sa stiti ca este o judecata."