vineri, 19 septembrie 2014

e nevoie de o rugăciune - Filip Profiri

Ieri, dupa amiază, m-a sunat Carmen - soţia nepotului meu, să îmi spună că s-a internat cu Filip în spital. În iunie 2014, Filip a început să plângă fără motiv şi să nu mai vrea să alerge, să stea în picioare. După ore bune de stat în spital, a fost diagnosticat cu sindromul Perthes. Nu e un sindrom asociat celui Down ci e unul ce îşi alege aleatoriu muşterii.

Pe 28 septembrie, Filip sau Lipit - cum îi spuneam când era mic, va împlini 4 ani. Problema e că din iunie şi până acum a evoluat boala Perthes şi se pune problema imobilizării pe o perioadă lungă ( trei luni).

De trei ani de zile, Cătălin şi Carmen merg cu el la terapie şi a învăţat să meargă, să alerge, să se dea pe tobogan, să se bălăcească în piscina micuţă, să vorbească puţin şi acum ... e nevoie să stea imobilizat pentru ca necrozarea şoldurilor să fie stopată.

Ce e boala asta? Informaţiile le-am luat de pe site-ul http://www.orto-clinic.ro/articol.php?id=66
"Numită pe scurt şi boala Perthes, Maladia Legg-Calvé-Perthes reprezintă o necroză idiopatică juvenilă a capului femural.
Afecţiunea poate să apară între 2 şi 18 ani, dar incidenţa maximă se situează între 4 şi 8 ani. Este de 4 ori mai frecventă la băieţi, iar în 10-15% din cazuri atinge ambele şolduri.

Cauza exactă a bolii este necunoscută, dar s-a constatat că ea apare la copiii care au o înalţime şi o vârstă osoasă mai mici decât normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburări de coagulabilitate, disfuncţii metabolice şi endocrine au fost asociaţi cu boala Perthes.

Durerea localizată la nivelul genunchiului de aceeaşi parte şi şchiopătarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul şoldului afectat se constată limitarea rotaţiei interne şi a abducţiei precum şi hipotrofia musculaturii coapsei.

În stadiile incipiente ale bolii ecografia de şold evidenţiază colecţia lichidiană intraarticulară, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din două incidenţe este de cele mai multe ori singura investigaţie necesară pentru a pune diagnosticul şi a stabili conduita terapeutică.

Clasificarea stadială radiologică include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare şi stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.

Prognosticul afecţiunii depinde de o serie de factori. Dintre aceştia, vârsta este cel mai important şi primul de luat în calcul în stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cât debutul bolii se face la o vârsta mai mica, cu atât prognosticul va fi mai bun. Printre ceilalţi factori se numără: extinderea leziunii cefalice, subluxaţia laterală a capului femural, tulburările cartilajului de creştere, modificările metafizare, scăderea persistentă a mobilităţii şoldului, obezitatea, formele bilaterale de boală.

Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obţinerea unui şold cu o morfologie cât mai apropiată de normal, congruent şi cu o mobilitate integrală, prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu menţinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.

Posibilităţile terapeutice în boala Perthes sunt variate şi suscită în continuare controverse, mai ales în ceea ce priveşte stabilirea unei limite de demarcaţie între tratamentul conservator şi cel chirurgical.

Tratamentul conservator are drept scop descărcarea şoldului bolnav menţinând în acelaşi timp o cât mai bună centrare a capului femural pe toată perioada de evoluţie a bolii până la sfârşitul perioadei de reconstrucţie. Se folosesc variate procedee: repaosul simplu la pat, tracţiunea continuă, imobilizările în aparat gipsat, ortezele de descărcare şi/sau de recentrare.

Tratamentul chirurgical este reprezentat de operaţiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde în acetabul zona necrozată şi zona hipertrofiată pentru a obţine o cicatrizare corectă a capului femural. Ele realizează o reorientare a extremităţii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor."

Te invit să înalţi o rugăciune pentru familia lor, pentru Filip, pentru boala asta ce ii macină şoldurile.
Fotografia imi aparţine.

joi, 18 septembrie 2014

Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur!

De ani de zile citesc Scripturile. O vreme am făcut-o din obligaţie, apoi din obişnuinţă, o vreme din dorinţa de cunoaştere iar acum citesc pentru că vreau să Îi cunosc Autorul. Acum însă descopăr că oamenii despre care scrie în Biblie făceau ceva ce eu nu am fost învăţată sau nu mi s-a explicat să fac. Să cred în Cel ce face promisiuni, minuni, în Cel venit de Sus!

Săptămâna trecută şi asta, am citit Ezra, Neemia şi Iov. Trei personaje din Vechiul Testament, trei personaje celebre, trei oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, şi-au pus inima să cerceteze şi să cunoască Voia Lui.

Citind istoria lor am descoperit ceva frapant. Ei credeau sută la sută că Dumnezeul în care şi-au pus încrederea va lucra, e cu ei, de partea lor, va face minuni, va deschide uşi, porţi, va muta hotare pentru ei. Şi de ce va face asta? Pentru că ei se vor dedica Lui total, vor studia Legea Lui şi vor trăi după ea.

Aşa şi? Eu nu fac tot aşa?

În mod deosebit mi-a plăcut de Ezra "10 Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, să o împlinească şi să înveţe pe Israel poruncile şi hotărârile ei." Ezra 7:10

Ce hotărâri am luat? De ce le-am luat? Ca să devin tobă de carte? Ezra învăţase un principiu simplu: binecuvântările le primeşti ca să le dai.

Ezra e cel care va învăţa poporul venit din robie Legea Domnului, e cel care învaţă pe alţii, îi mentorează şi apoi când apare Neemia, vor citi Legea Domnului în auzul poporului, vor explica poporului Legea, se vor sfinţi şi apoi vor celebra sărbătorile Domnului.

Mi-am pus inima să cerceteze, să înveţe, să caute aplicaţii practice. Am descoperit însă că tot în îndoială trăiam, tot în necredinţă. Şocată descoperire! Dar, am hotărât să îmi pun inima să cerceteze Legea Domnului, să o împlinesc şi să învăţ pe alţii poruncile şi hotărârile ei!

Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur de promisiunile Domnului ca şi cum ar fi deja împlinite!

miercuri, 10 septembrie 2014

Cum vrea Dumnezeu! - Julius Sturm

Căldura cuptorului durerii din mine mă face să tremur,
Dumnezeu suflă în foc cu suflarea Lui;
Şi toată inima mi se înfioară de suferinţă
Şi tremură de dogoarea focului;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în focul cel mai fierbinte rămân liniştit.

El vine şi pune inima mea, bine încălzită,
Pe nicovala tare, pregătit astfel
S-o bată ca să-i dea forma chipului Său minunat
Cu ciocanul Lui mare, lovitură după lovitură;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi la cele mai grele lovituri ale Lui rămân liniştit.

El ia inima mea înmuiată şi o bate;
Scânteiele zboară la fiecare lovitură;
El o întoarce şi pe o parte şi pe alta şi o încălzeşte,
Şi o lasă să se răcească, şi o face să strălucească;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în mâna Lui puternică rămân liniştit.
De ce m-aş plânge? Pentru că atunci
Necazul va fi simţit şi mai mult;
Sfârşitul poate veni, şi va veni mâine,
Când Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea în mine;
Aşa că spun cu încredere: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi, încrezându-mă până la capăt, rămân liniştit.

Julius Sturm
http://www.peginduri.com/2011/07/biroul-binecuvintarilor-intirziate.html?spref=fb

marți, 9 septembrie 2014

binecuvântare pentru Beniamin Leahu!

Ziua de 5 iulie 2014, m-a prins la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi. Eram acolo pentru că prietena mea, Damaris, venise să nască. Beniamin a refuzat să se nască de ziua Americii şi a vrut să îşi celebreze ziua de naştere pe 5 iulie.

Damaris m-a rugat să spun sau scriu câteva gânduri pentru Beniamin la binecuvântare. Nu am reuşit să fac asta pentru duminică, 07.09.2014, însă o fac acum.

Am studiat puţin numele Beniamin (Geneza 35:16-18) şi lexicon-ul îl traduce ca "fiul mâinii drepte" sau cum se mai spune la noi, e "dreapta mea". Primul Beniamin e născut şi mama lui moare. Rămas orfan, creşte în umbra fratelui său Iosif, a preaiubitului Iosif. Devine protejatul lui Iacov când Iosif este vândut în Egipt.

Tatăl lui Beniamin, Iacov = Israel, a furat binecuvântările, s-a luptat pentru ele însă la bătrâneţe, începe să binecuvânte şi el oamenii pe care îi întâlneşte. Văd că îl binecuvântă pe Faraon - Geneza 47:7-10 dar îşi binecuvântă şi copiii. În Geneza 48, binecuvântă pe Iosif în mod special împreună cu copii lui: "El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
 „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi. Ei să fie numiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“" şi apoi, înainte de a muri, îşi binecuvântă cei doisprezece fii (Geneza 49:1-27).

Iacov a dat fiecăruia dintre fii un nume la naştere dar la finalul vieţii, îşi cheamă băieţii la ascultare şi îi binecuvântă. În binecuvântările lor văd credinţa lui Iacov, citesc profeţiile ce le rosteşte, citesc cât de frumos vede el esenţa fiecăruia dintre fii.

Pentru micul Beniamin am ales binecuvântarea ce îi este dată lui Iosif. Am ales binecuvântarea asta pentru că Iacov vede că Iosif Îl cunoaşte pe Dumnezeu, se încrede în Dumnezeul lui, în Cel ce este Stânca lui Israel, în Cel Atotputernic, în Cel ce binecuvântă cu binecuvântările cerului de sus şi adâncului de jos, în Cel care poate vindeca sterilitatea şi face ca în pântecele unei femei să crească viaţa iar sânii ei să alăpteze.

Îmi doresc ca despre Beniamin să se spună aceleaşi cuvinte ca şi despre Iosif.
"Iosif este o viţă roditoare, o viţă roditoare lângă un izvor, ale cărei ramuri se înalţă peste zid.
23 Arcaşii l-au atacat fioros, au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare, iar braţele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel, 25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta, de Cel Atotputernic, Care te va binecuvânta cu binecuvântările cerului de sus, cu binecuvântările adâncului de jos, cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari decât binecuvântările munţilor veşnici, decât darurile dealurilor veşnice; acestea să fie peste capul lui Iosif, pe creştetul capului său, a celui deosebit de fraţii săi." Geneza 49:23-26

Beniamin, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Cel care te-a ţesut în pântecele mamei tale să te binecuvânte, să te încrezi în El ca şi Iosif, să faci din El Dumnezeul Tău, să Îl laşi să fie Dumnezeu şi să crezi promisiunile Lui. Să Îl alegi să îţi fie Stânca în care te ascunzi, Mântuitor, Salvator, Păstor. Să fii o binecuvântare pentru părinţii tăi, pentru bunicii tăi însă şi pentru casele din care vin părinţii tăi. Să fii un Iosif pentru familia în care te-a aşezat Dumnezeu iar binecuvântările ce le primeşti, să le dai mai departe celor de lângă tine.

Ruslan şi Damaris, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov să vă călăuzească, întărească, crească în El şi să vă dea înţelepciune să îl creşteţi pe micul Beniamin în cunoaşterea Lui, să trăiţi în aşa fel încât copilul vostru să Îl vadă viu în viaţa voastră pe Dumnezeul căruia aţi ales să îi slujiţi.

"22 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
23 „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi: «Aşa să binecuvântaţi pe israeliţi. Să le spuneţi:
24 ‘Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! 25 Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine! 26 Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!’»
27 Aşa să pună Numele Meu peste israeliţi şi Eu îi voi binecuvânta.“" Numeri 6:22-27

duminică, 7 septembrie 2014

DOMNUL este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!

„DOMNUL este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!

DOMNUL se răzbună şi este plin de mânie; DOMNUL se răzbună pe duşmanii Săi şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.

3 DOMNUL este încet la mânie şi mare în putere! 

DOMNUL nu va lăsa nepedepsit pe cel rău. 

Îşi are calea în vârtej şi în furtună, iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.

4 El mustră marea şi o usucă şi seacă toate râurile; Başanul şi Carmelul se veştejesc, iar floarea Libanului se ofileşte.

5 Munţii se cutremură înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se clatină pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.

6 Cine poate sta în faţa indignării Sale? 

Cine poate îndura apriga Lui mânie? 

Furia Lui se revarsă ca focul; stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.

7 DOMNUL este bun! 

El este un loc de scăpare în ziua necazului; El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El." Naum 1:2-7

vineri, 5 septembrie 2014

visez, uit, Alzheimer, realizez, mulţumesc, vreau ...

Visez o altă viaţă!
Visez să călătoresc, să văd lumea în realitate şi nu numai din fotografii sau filmuleţe.
Visez să am bani şi să nu mă mai îngrijorez!
Visez că am casa mea şi, ca stăpână a casei, voi avea invitaţi şi voi fi darnică, ospitalieră, zâmbitoare, fără griji!
Visez!

Descopăr că visele astea produc sau se nasc din necredinţă!
Sunt aici pentru că Tatăl ceresc a decis pentru mine să fie aşa!
Sunt aici, în circumstanţele în care sunt, pentru că El ştie că e cel mai bine pentru mine.
Visele mi-L ascund pe Dumnezeu şi mi-L ascund ... pentru că le las!
Necredinţa îşi face vad printre dorinţe neîmplinite şi-mi face viaţa amară!

Necredinţa produce Alzheimer spiritual.
Necredinţa produce orbire spirituală.
Neîncrederea aduce amărăciune, furie, îngrijorare, alungă mulţumirea şi bucuria.

Trăiesc din plin criza!
Însă e criza de necredinţă, neîncredere, îngrijorare, stres, lipsă de bucurie, de viaţă.

Faliment, divorţ, abandon, cancer, foame, război, apatie, criză, trădare, lepădare, ... sunt cuvinte cu care m-am obisnuit, dar care taie în carne vie lăsând răni adânci şi amare. Cuvintele astea nu sunt numai cuvinte ci sunt realităţi ce spulberă visele.

Realitatea în care trăiesc are termene, situaţii de terminat, convorbiri în care mama calmului îţi este pusă la încercare, rate la bancă, examene de trecut, boli, dureri, suferinţe ...

Realizez că am devenit amnezică în a mulţumi.
N-am învăţaţ asta mai demult?
Nu mi-am reamintit cu două zile înainte?

Noapte are efect amnezic asupra minţii, sufletului şi inimii mele?
Am mâncat astăzi nişte pâine şi am uitat că în rugăciunea Tatăl Nostru cer: "Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!" (Matei 6:11), pâinea îmi e de-ajuns pentru a trăi. Nu am mâncat numai pâine goală însă am uitat să mulţumesc pentru pâine.
Am uitat că Pâinea s-a coborât din cer si S-a întrupat!
Am uitat că Pâinea s-a frânt ca eu să am Viaţă!
Am uitat că Pâinea e Viaţă, Lumină, Adevăr, Apă şi e Christos = Mesia.
Am uitat că Pâinea e Dumnezeu întrupat, Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat!
Am uitat că Pâinea e Cuvântul şi " Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. " Ioan 1:14
Am uitat să mulţumesc pentru pâine şi pentru Pâine!

Dar ... am luat-o înainte zorilor şi mi-am amintit!
Am mulţumit pentru pâine şi Pâine!
Am mulţumit pentru viaţă şi Viaţă!
Am mulţumit pentru că sunt unde sunt, pentru că fac ceea ce trebuie să fac, fiind încredinţată că Tatăl meu ştie mai bine decât mine unde sunt, ce am de făcut şi ce e cel mai bine pentru mine!
Am mulţumit!
Mulţumirea deschide uşa bucuriei!
Mulţumirea mă ajută să îmi reamintesc constant cine sunt, cine îmi e Tată şi mă ajută să cresc în credinţă, încredere în Cel ce ma iubeşte nespus de mult ... mai mult decât poate mintea mea limitată să înţeleagă!

Vreau să las Lumina să crească în mine şi să strălucească!
Vreau să las Adevărul să trăiască în mine!
Vreau să mă hrănesc doar cu Pâinea Vieţii!
Vreau să beau din Izvorul ce dă Viaţă!
Vreau să las Pacea să potolească furtunile din viaţa mea!
Vreau să fiu ceea ce Creatorul = Mesia a intenţionat cu mine!