joi, 23 octombrie 2014

Im HaShem Lo Yivneh Bayit

"Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul." Psalmul 127:1

"Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel."  Psalmul 211:4

Im HaShem Lo Yivneh Bayit
Shav Amlu Bonav Bo
Im HaShem Lo Yishmor Ir
Shav Shakad Somer
Hinei Hinei Lo Yanum
Lo Yanum v'Lo Yishan
Lo Yanum v'Lo Yishan
Somer Yisrael

David Davis "Shofars in the Night"

DOMNUL dă înţelepciune!

"1 Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine îndrumările mele, 2 dacă-ţi vei apleca urechea spre înţelepciune şi inima spre pricepere, 3 dacă vei cere înţelepciune şi te vei ruga pentru pricepere, 4 dacă o vei dori ca pe argint şi o vei căuta ca pe o comoară ascunsă, 5 atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6 Căci DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. 7 El păstrează izbânda pentru cel drept şi este scut pentru cei ce umblă în integritate. 8 El păzeşte căile judecăţii şi protejează calea credincioşilor Lui. 

9 Atunci vei înţelege ce este drept, corect şi integru; vei înţelege orice cale bună. 

10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoaşterea va fi plăcerea sufletului tău. 11 Chibzuinţa te va proteja şi priceperea te va păzi. 12 Înţelepciunea te va îndepărta de la calea celui rău, de lângă omul care spune lucruri stricate, 13 de cel ce părăseşte cărările dreptăţii, ca să meargă pe drumurile întunericului, 14 căruia îi place să facă rău şi se bucură de perversitatea răului, 15 ale cărui cărări sunt întortocheate şi ale cărui drumuri sunt lăturalnice. 

16 Ea te va îndepărta de femeia desfrânată, de străina care rosteşte cuvinte ademenitoare, 17 de cea care îşi părăseşte partenerul tinereţii ei şi uită legământul făcut înaintea Dumnezeului ei. 18 Casa ei conduce spre moarte şi urmele ei duc la cei ce au murit. 19 Nimeni, din cei ce merg la ea, nu se mai întoarce, nici nu mai găseşte cărările vieţii. 

20 De aceea tu să mergi pe căile oamenilor buni şi să păstrezi cărările celor drepţi. 21 Căci cei drepţi vor locui ţara şi cei integri vor rămâne în ea, 22 dar cei răi vor fi îndepărtaţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea." Proverbele 2

marți, 21 octombrie 2014

a căutat binele şi a vorbit pentru pacea întregului său neam!

M-aş aştepta ca Estera să devină eroul principal, să iasă în evidenţă, să numească sărbătoarea asta Esteriada sau Hadassiada şi în nici un caz Purim - adica zaruri. Ce nume păgân a putut şi ea să aleagă! Ce a fost în capul ei? Doar şi-a riscat prorpia piele, nu? A încălcat legea mezilor şi perşilor şi a intrat neinvitată în biroul împăratului. Apoi a muncit de i-au sărit capacele organizând două banchete pentru împărat şi Haman. A trebuit să găsească cei mai buni muzicienii, cele mai alese mâncăruri, cei mai drăguţi şi îndemânatici chelneri şi bucătari.

Cartea Estera este despre ea, nu? Dacă da, atunci de ce ea e mai mereu în spate? De ce ni se vorbeşte mai mereu despre împărat, Haman, Mardoheu si despre comploturile de la palat? Nu ar trebui sa fie vorba despre Estera!

Povestea începe prin a ni se vorbi despre împărat şi se termină tot cu el şi mai apare şi Mardoheu. Ceva nu e în regula! Estera nu e o femeie modernă? Nu e o femeie implicată politic? Nu e o femeie de societate?

Estera sparge toate tiparele la care m-aş aştepta eu. Nu se dă în stambă când e luată la palat. Nici nu avea ce să spună sau ce să facă. Îşi acceptă rolul de rob într-o ţară străină şi păgână. Fusese instruită să nu îşi descopere identitatea şi de la verişorul ei primeşte numele persan, Estera. În realitate, ea se numea Hadassa.

Ajunsă la palat, vede Mâna Domnului lucrând pentru ea atunci cînd Hegai îi dă cea mai bună cameră, în cea mai bună parte a palatului, îi dă cele mai bune slujnice şi îi arată bunătate. Ea ştia cine este şi cărui Dumnezeu Îi slujeşte!

Este aleasă împărăteasă! Nu iese la rampă, nu apare în orice show, nu face spectacole pentru a-şi etala frumuseţea. Nu ni se spune despre CV-ul ei prea mult. Dar, unchiul său era scrib şi era imposibil ca Estera să nu ştie să scrie şi să citească. Evreii sunt oamenii cărţii şi indiferent de context, ei şi-au pus copiii să înveţe şi să scrie.

Haman dă edictul funebru iar Estera habar nu a avut de acesta până ce verişorul ei nu a apărut la poarta palatului îmbrăcat în sac şi cenuşă. Nu s-a prefăcut că nu îl recunoaşte. Nu şi-a renegat identitatea. Nu s-a lepădat de neamul ei. Nu se arată nepăsătoare de veştile aduse de slujitori. Nu crede că are imunitate parlamentară sau imperială.

Era căsătorită cu un împărat păgân. Putea foarte uşor şă îi trimită vorbă lui Mardoheu şi să se eschiveze. Putea să nu facă nimic. Dar ea nu a uitat că Dumnezeul ei face minuni. Dumnezeul de care i-au povestit părinţii şi verişorul ei este Cel Minunat, Cel ce face minuni, Cel ce aude, vede, intervine pe căi nebănuite!

Îşi descoperă identitatea în faţa celor mici şi umili, a slujitorilor ei - o mixtură de neamuri. Aceştia, împreună cu Estera postesc, se roagă şi lucrează.

Apoi ... uşile încep să se deschidă! Are loc primul banchet, al doilea, Haman este descoperit, apoi spânzurat, Mardoheu este înălţat în rang. Urmează zilele când evreii şi-au salvat viaţa din mâna celor care au ridicat-o împotriva lor. Vag mai apare pe scenă Estera ... cumva voalat. Apare ba lângă împărat, ba lângă Mardoheu.
"3 Toţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult. " Estera 9:3-4

"1 Împăratul Ahaşveroş a rânduit un tribut asupra ţării şi asupra ostroavelor mării.
2 Toate faptele privitoare la puterea şi isprăvile lui, precum şi amănunte despre măreţia lui Mardoheu, cel promovat de împărat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor împăraţilor Mediei şi Persiei“?
3 Iudeul Mardoheu era al doilea în rang după împăratul Ahaşveroş şi era renumit printre iudei, fiind preţuit de mulţimea fraţilor săi, pentru că a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru pacea întregului său neam." Estera 10

Smerenie, modestie, credinţă văd la Estera. Dar ştiu că ea a fost crescută şi educată de Mardoheu. 

De ce l-a ridicat Domnul în poziţia în care a ajuns? De ce a ajuns prim ministrul Persiei? "pentru că a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru pacea întregului său neam." 

Despre mine ce se poate spune? Ce caut? Despre ce vorbesc? Caut eu pacea şi binele celor de lângă mine? Îmi pasă sau mă eschivez?

luni, 20 octombrie 2014

Peter Tsukahira - "Don't Argue With God"

întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire

Trăiesc într-un context ... stresat. Termene, situaţii, probleme ce îşi cer drepturile, nervi, dureri, tragedii, decese, boli ... sunt realităţi despre care aud, citesc şi cărora le simt efectele zilnic. Parcă m-am născut într-o lume îmbibată şi înţesată în nemulţumire, durere şi nefericire.

Am decis să scurtez discuţiile cu oamenii ce au talentul de a-şi varsă năduful pe mine, să termin convorbirile în care nemulţumirile vin ca un tsunami de la persoanele cu care vorbesc. Am şi eu nemulţumirile mele şi ... mi-i de ajuns cu ele. Nu mai vreau să le car şi pe ale altora ...

Mă uit la Iacov, la călătoria lui spre Canaan şi nu pot să nu observ cum se transformă. După 20 de ani în care stă sub papucul lui Laban, pleacă spre acasă. Îl văd cum se lasă schimbat de Domnul, cum ridică altare şi şi-a luat familia lângă el ca să se sfinţească, curăţească.

Estera, merge pe acelaşi sistem, al ridicării de altare, a sărbătorilor, a bucuriilor. Ieremia spune poporului: "Pune-ţi semne pe drum, pune-ţi stâlpi şi ia seama la calea, la drumul pe care-l urmezi." (Ieremia 31:21).

Îmi place să observ oamenii. Şocant a fost să descopăr că semenii mei nu ştiu să se bucure. La agape, la Ziua Mulţumirii, la nunţi, oamenii se adună şi încep să se plângă.

Problema bucuriei e una ce mă frământă. Ades mi se spune: "ce-ţi pasă ţie? Eşti mereu veselă, voioasă. Asta înseamnă că nu ai probleme, necazuri, boala nu se prinde de tine ..." La început mă enervam. Acum însă întreb doar atât: "vrei să facem schimb de papuci?"

Nu se predau la şcoală sau universitate lecţii de cum să ne bucurăm, cum să ne manifestăm bucuria, cum să reacţionăm în mijlocul unei sărbători. Dar, nici cum să facem faţă durerii şi necazului nu ni s-au dat lecţii.

Estera şi Mardoheu poruncesc iudeilor să ţină două zile se sărbătoare. Genocidul fusese la un pas distanţă dar situaţia se schimbă. Rezultă un decret imperial şi două zile de sărbătoare. Cum s-a manifestat bucuria lor în aceste zile? S-au odihnit, au mâncat, au cântat, L-au lăudat pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov pentru minunea ce a făcut-o în viaţa lor, au mulţumit Domnului, au trimis daruri prietenilor lor, s-au bucurat să primească daruri.

"18 Iudeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.

20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe, 21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.

23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24 Căci agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, 25 însă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

28 Zilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.

29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere, 31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.
32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte." Estera 9:18-32

Dincolo de sărbătorile date prin Lege, văd că Biblia nu interzice sărbătorile, celebrările, bucuriile. Spun despre mine că-s creştină şi parcă beau doar oţet şi fiere? Nu cumva ceva nu e în regulă cu mine? Nu cumva îmi merge doar numele că-s creştină şi trăiesc într-o duplicitate crasă?

Dacă iertarea păcatelor nu îmi aduce bucuria eliberării însemană că nu Îl cred pe Christos.
Dacă faptul că Dumnezeu e cu mine mereu nu îmi aduce pace şi linişte înseamnă că Dumnezeul în care mă încred e minuscul.
Dacă nemulţumirea musteşte în mine înseamnă că în nici un caz Biblia nu e cartea mea de căpătâi şi Christos nu îmi e Domn, Stăpân şi Mântuitor.
Dacă în mijlocul bucuriei sunt nemulţumită, morocănoasă, veninoasă, problema e la mine, nu la ceilalţi.
Dacă nimic nu e frumos, plăcut, nimic, nimeni nu mă mulţumeşte, atunci e timpul să cer Domnului să intervină, să Îl las să fie Dumnezeu, să Îl las să mă atingă ca pe Iacov.

E posibil să plec de la Penielul meu, ca şi Iacov, şchiopătând.
E posibil să primesc, ca şi Saul, un ţepuş.

Vreau să mă bucur!
Vreau să ridic altare!
Vreau să îmi pun pietre pe drum!
Vreau să îmi fac şi alte zile de sărbătoare decât cele stabilite de Lege şi să mă bucur!
Vreau să ma bucur dăruind şi primind cadouri!
Vreau să cânt şi să mă las încântată!
Vreau să Îl las pe Domnul să schimbe întristarea mea în bucurie şi bocetul în fericire!

duminică, 19 octombrie 2014

Where are you from? - PM Benjamin Netanyahu

Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte

"1 Proverbele lui Solomon: Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său, dar un fiu prost îşi întristează mama. 

2 Comorile obţinute prin înşelăciune nu folosesc la nimic, dar dreptatea salvează de la moarte. 

3 DOMNUL nu va lăsa pe cel drept să sufere de foame, dar El îndepărtează dorinţa celor răi. 

4 Mâinile leneşe aduc sărăcie unui om, dar mâinile harnice îl îmbogăţesc. 

5 Cine strânge vara este un fiu înţelept, dar cine doarme în timpul secerişului este un fiu care aduce ruşine. 

6 Pe capul celui drept sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde violenţă. 

7 Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi va putrezi. 

8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile, dar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină. 

9 Cine umblă în integritate merge în siguranţă, dar cine apucă pe căi stricate va fi descoperit. 

10 Cine clipeşte răutăcios provoacă întristare, iar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină. 

11 Gura celui drept este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde violenţă. 

12 Ura provoacă certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. 

13 Pe buzele omului priceput se găseşte înţelepciune, dar nuiaua este pentru spinarea celui fără minte.
 
14 Înţelepţii păstrează cunoştinţa, dar gura nebunilor atrage ruina. 

15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat, iar lipsa este ruina celui sărac. 

16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă, dar venitul celui rău este folosit pentru păcat. 

17 Cine ţine seama de disciplină este pe calea vieţii, dar cine ignoră corectarea se rătăceşte. 

18 Cine ascunde ura are buze mincinoase, şi oricine răspândeşte bârfa este un prost. 

19 În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte, dar cel înţelept îşi ţine gura. 

20 Limba celui înţelept este ca argintul ales, dar inima celui rău este de mică valoare. 

21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi, dar proştii mor din lipsă de chibzuinţă. 

22 Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu adaugă nici un necaz la ea.
 
23 Pentru cel prost este o plăcere să facă răul, dar omul priceput îşi găseşte plăcerea în înţelepciune.
 
24 Celui rău, de ceea ce se teme, aceea i se va întâmpla, dar celor drepţi li se va împlini dorinţa. 

25 Când trece furtuna, cel rău este măturat, dar cel drept rămâne în picioare pentru totdeauna. 

26 Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cei ce-l trimit. 

27 Frica de DOMNUL prelungeşte zilele, dar anii celui rău vor fi scurtaţi. 

28 Nădejdea celor drepţi este bucurie, dar aşteptările celor răi sunt zadarnice. 

29 Calea DOMNULUI este un refugiu pentru cel integru, dar este o ruină pentru cei ce fac răul. 

30 Cel drept nu va fi dezrădăcinat niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. 

31 Gura celui drept aduce înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. 

32 Buzele celui drept ştiu ce este potrivit, dar gura celor răi spune numai lucruri stricate." Proverbele 10

sâmbătă, 18 octombrie 2014

A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!

Ieri, am văzut că bucuria, veselia şi onoarea apar la aflarea unei veşti ce aduce speranţă, viaţă. Îmi reamintesc că edictul lui Haman era valabil, data stabilită eradicării evreilor nu se schimbase. Aceştia însă aveau dreptul să se apere. Te poti apăra şi te poţi răzbuna. Trecuseră deja trei luni de la primirea primului edict până ce a ajuns ordonanţa de guvern dată de Ahaşveroş prin care li se comunica tuturor că iudeii se pot apăra. Şi, în cele trei luni înţesate de antisemitism, ura crescuse ca prin farmec.

Nu mă pot lăuda cu o personalitate calmă, blândă şi iertătoare. Dimpotrivă, sunt vulcanică, dură şi iert greu. Îmi este greu să întorc celălalt obraz, să tac, să nu răspund înapoi, să nu plătesc cu aceeaşi monedă. Cartea Estera atinge puncte sensibile din viaţa mea ... Iudeii vremii Esterei sunt oameni reali, oameni la fel ca mine. Dar sunt oameni care au lăsat ca Cuvântul Domnului să trăiască în ei şi ei să trăiască conform cu ceea ce poruncise Domnul.

"În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca şi decretul împăratului, chiar în ziua în care duşmanii iudeilor se aşteptau să pună stăpânire peste ei, situaţia s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.
2 Iudeii s-au adunat în cetăţile lor, în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.
3 Toţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.
5 Iudeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit şi au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut.
6 În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau şi 7 Parşandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata.
10 I-au ucis şi pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor,

dar nu s-au atins de averile lor.

11 În ziua aceea, numărul celor ucişi în citadela Susei a ajuns la cunoştinţa împăratului. "

Iudeii ucid pe cei ce le voiau răul. Nu îşi ucid toţi vecinii, nu ucid totţi oamenii din satul sau cetatea unde locuiau. Îi ucid numai pe cei despre care ştiau că i-ar fi vrut dispăruţi. Nu pot să nu văd autocontrolul de care dau dovadă. Mai văd ceva ce îmi fac ochii să iasă din orbite: "dar nu s-au atins de averile lor". Edictul lui Haman spunea că iudeii trebuie să moară şi averile să fie confiscate. Iudeii primesc dreptul să se apere şi nu se apără la extrem, răzbunându-se. Nu duc lucrurile la extrem, nu devin extremişti. Nu omoară femeile şi copiii. Nu îşi însuşesc averile celor omorâţi!

Nu pot să nu văd credinţa iudeilor vremii Esterei, nu pot să nu conştinetizez efectele învăţării Legii şi a aplicării acesteia în viaţa lor dincolo de teorie.

Împăratului i se spune care e numărul morţilor din capitala Susa şi de data asta, o cheamă el pe Estera:
"12 Împăratul i-a zis împărătesei Estera:
– În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ţi se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va răspunde.
13 – Dacă împăratul găseşte că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor să facă şi mâine cum au făcut astăzi. Să se dea un decret la Susa prin care cei zece fii ai lui Haman să fie spânzuraţi pe lemn.
14 – Aşa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman. "

Văd că Ahaşveroş începe să aibe încredere în Estera, Nu se înfurie când aude câţi oameni au murit ci o întreabă dacă mai are vreo cerere, dacă mai poate face ceva pentru ea. Şi mai dă un decret.

"15 Iudeii s-au strâns în Susa şi, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni.

De averile lor însă nu s-au atins.

16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns şi ei ca să-şi apere vieţile şi şi-au dobândit odihna, scăpând de duşmanii lor. Au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce îi urau,

dar de averile lor nu s-au atins.

17 Aşa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie." Estera 9

Obsesiv şi osedant, se reaminteşte că de averile celor ucişi nu s-au atins. Nu au lăsat ca pasiunea răzbunării să pună stăpânire pe ei. Nu au ras totul de pe faţa pământului. Nu au dus edictul la extrem.

Văd din cartea Esterei că Domnul intervine, lucrează, salvează şi aduce bucurie, veselie şi onoare.
Dar văd cuvântul Domnului trăit şi aplicat în vieţile iudeilor.
Văd că răzbunarea poate fi pusă sub autocontrol, văd că pasiunea victimelor poate fi stăpânită.

Ce aleg eu? Iudeii sunt cunoscuţi ca oameni si Scripturii, ai cărţii.
Creştinii cum sunt cunoscuţi? Ca urmaşi ai Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.
Se văd în viaţa mea învăţăturile Celui pe care Îl urmez?
Se vede Cuvântul trăind în viaţa mea?
"13 Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire, ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul.
14 Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“
15 Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!" Galateni 5:13-15

Slujesc şi iubesc? Sau fac rău şi mănânc tot ce prind?

La ce sunt îndemnată?
"1 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!

2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie,
5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora." Romani 12:1-5

Mă conformez trendului, filosofiei lumii în care trăiesc?
E ceva diferit în mine?

Pavel continuă îndemnul:
"9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine!

10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.

11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!

12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii!

13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri!

14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi!

15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng!

16 Trăiţi în armonie unii cu alţii! Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi!

17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii!

19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“

20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“.
 
21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!" Romani 12:9-21

vineri, 17 octombrie 2014

Când totul părea pierdut ... apare bucuria, veselia şi onoarea!

Povestea Esterei nu este un basm ci o poveste reală, una ce s-a întâmplat acum cateva mii de ani în urmă (486–465 BCE). Imperiul persan a existat, împăratul Ahaşveroş a existat, Estera (sau Hadassa) este un personaj despre care istoria ne spune că a existat. Dacă văd istoria ei ca pe o simplă poveste ... nu-mi foloseşte la nimic. Dacă însă văd principiile de viaţă, valorile după care se ghidează Estera şi Mardoheu şi le aplic vieţii mele ... atunci am numai de câştigat. Dar dacă fac din Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, al Esterei şi al lui Mardoheu, Dumnezeul meu, atunci viaţa mea se schimbă radical.

Haman a sfârşit în spânzurătoarea sau ţeapa ce o ridicase pentru Mardoheu. Proverbul românesc se aplică aici ca uns: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Totul părea pierdut! Viaţa poporului părea pecetluită. Edictul fusese semnat şi trimis în orice cătun al Persiei aducând jale. Poporul jeleşte dar intră în post şi rugăciune.

Totul părea pierdut! Legea mezilor şi perşilor era diferită de legile noastre. Odată dată, nu mai putea fi anulată! Nu existau pe atunci Ordonanaţe de urgenţă, Hotărâri de Guvern, amendamente ... . Legea era lege!

Din punct de vedere uman ... totul părea pierdut! Dumnezeu părea absent. Dar Îl văd în spatele scenei lucrând cum numai El ştie să o facă.

Haman moare dar edictul dat de el a rămas valabil. Împăratul a dat Esterei tot ce avea Haman iar aceasta la rândul ei, după ce i-a arătat împăratului legăturile de rudenie cu Mardoheu, i-a dat verişorului ei toată averea lui Haman. Averea însă nu le salva viaţa. Edictul era valabil şi le reamintea că ultima lună din an se apropia.

Nu prea îmi place de împăratul Ahaşveroş însă are şi el părţi bune. Când soţia lui vine a doua oară nechemată la el, o acceptă, o ascultă şi inima lui se înmoaie găsind soluţii şi făcând ca şi legea mezilor şi perşilor să primească Ordonanţe de urgenţă.
"3 Apoi Estera s-a dus din nou înaintea împăratului şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, pentru a opri răul adus de agaghitul Haman şi planul acestuia cu privire la iudei.
4 Împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur. Estera s-a ridicat şi a stat înaintea împăratului.
5 Ea a zis atunci:
– Dacă împăratul găseşte că este bine şi dacă am găsit bunăvoinţă înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută înaintea lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de agaghitul Haman, fiul lui Hamedata, pe care le-a scris ca să-i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. 

6 Cum aş putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu? 

7 Împăratul Ahaşveroş i-a zis atunci împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu:
 – Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoare, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. 8 Scrieţi-le acum iudeilor după placul vostru, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată. " Estera 8:3-8

Legea nu putea fi anulată, asta e clar! Dar printr-un edict imperial, evreii = iudeii, primesc dreptul de a se apăra. 
"9 Scribii împăratului au fost chemaţi atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan, în a douăzeci şi treia zi, şi s-a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât şi pentru satrapi, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care se întindeau din India până în Cuş. S-a scris fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea şi limba lor. 10 El a scris în numele împăratului Ahaşveroş, a pecetluit cu inelul împăratului şi a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuţi în herghelia imperială.

11 Potrivit acestui decret, împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra vieţile, de a nimici, de a ucide şi de a stârpi orice oştire, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor şi a femeilor lor, ca să le prade averile. 12 Lucrul acesta trebuia să aibă loc în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. 

13 O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându-se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca în acea zi să se răzbune împotriva duşmanilor lor. 14 Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. "

"Nissan/30 de zile/Martie-aprilieIyar/29/de zile/Aprilie-mai
Sivan/30 de zile/Mai-iunie
Tammuz/29 de zile/Iunie-iulie
Av/30 de zile/Iulie-august
Elul/29 de zile/August-septembrie
Tishri/30 de zile/Septembrie-octombrie
Cheshvan/29 sau 30de zile/Octombrie-noiembrie
Kislev/30 sau 29 de zile/Noiembrie-decembrie
Tevet/29 de zile/Decembrie-ianuarie
Shevat/30 de zile/Ianuarie-februarie
Adar/29 sau 30 de zile/Februarie-martie

Adar II/29 de zile/Martie-aprilie"(http://www.jen.ro/sarbatori_files_2.html)

Iudeii mai aveau opt luni în care să se organizeze şi să se apere împotriva celor care vor veni să îi stârpească. Vestea adusă de curieri aducea viaţă, bucurie, speranţă. Ei ştiau că rugăciunile le-au fost ascultate, că împotriva a tot şi toate, Dumnezeul în care ei se încredeau. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ascultă, intervine, salvează, schimbă oameni, inimi, legi şi decrete. 

Citesc şi recitesc ultimele versete din capitolul 8: "16 Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare. 17 În fiecare provincie şi în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie şi veselie printre iudei, erau ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni din popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei."

Bucurie, veselie şi onoare! Este viaţa mea caracterizată de cele trei cuvinte? Dincolo de viaţa fizică, am viaţa veşnică prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, prin Cel venit de Sus, Cel Minunat, Sfetnic, Rege al Veşniciilor. Acceptându-L pe Yeshua HaMaschiach ca Domn şi Mântuitor, Duhul Domnului = Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh e în mine schimbându-mă, mustrându-mă, învăţându-mă. Dincolo de teorie ... ce se vede în viaţa mea?

Bucuria iudeilor este molipsitoare. O altă întrebare însă se iveşte acum: câţi se molipsesc de bucuria, veselia şi onoarea mea? 

Peste tot în Persia era bucurie, veselie, se dădeau ospeţe şi erau zile de sărbătoare. Altele decât cele date de Lege. Las bucuria, veselia şi onoarea să se vadă? Şi ei erau oameni, şi ei greşeau, şi ei făceau prostii .... Nu am scuze oricât le-aş căuta. E o alegere ce trebuie să o fac. Ce se vede în viaţa mea dincolo de teorie?