miercuri, 16 aprilie 2014

Sounds of the Cross

                

De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu?

Am moştenit un puternic spirit de dreptate. Iau foc când mă simt nedreptăţită şi când simt că cineva profită de mine. Dar, ce e drept? De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu? Mă iau după sentimentele, ideile şi gândurile mele? Dacă da, asta ar însemna că eu sunt propriul reper după care mă ghidez în viaţă şi, asta nu e bine. Am fost creată şi Creatorul e Cel ce îmi este reper. Mai mult de atât, mi-a lăsat scris ce e drept şi ce nu. Unul din atributele lui Dumnezeu este dreptarea. El este Drept. Şi, pe propria piele am învăţat că dreptatea Lui nu bate cu a mea uneori absolut deloc.

Isaia este trimis la popor cu un mesaj. 
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Căutaţi să judecaţi corect şi faceţi ce este drept! Căci, în curând, mântuirea Mea va veni şi dreptatea Mea va fi arătată. 2 Fericit este oricine face lucrul acesta, oricine se ţine strâns de el, oricine păzeşte Sabatul şi nu îl pângăreşte, oricine îşi fereşte mâna să facă vreun rău.»
3 Străinul care se alipeşte de DOMNUL să nu zică: «DOMNUL mă va separa, cu siguranţă, de poporul Său!», iar eunucul să nu se plângă zicând: «Sunt doar un copac uscat!»
4 Căci aşa vorbeşte DOMNUL: «Eunucilor care păzesc Sabatele Mele, care aleg să facă ceea ce Îmi este plăcut şi care se ţin strâns de legământul Meu 5 le voi da în Casa Mea şi între zidurile Mele un loc de cinste şi un nume mai bun decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, nepieritor.
6 Iar pe străinii care se alipesc de DOMNUL pentru a-I sluji, pentru a iubi Numele DOMNULUI şi pentru a-I fi slujitori – pe toţi cei ce păzesc Sabatul şi nu îl pângăresc, pe toţi cei ce se ţin strâns de legământul Meu – 7 pe aceştia îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi îi voi face să fie plini de bucurie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi acceptate pe altarul Meu, căci Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele.»
8 Stăpânul DOMN – Cel Care-i adună pe exilaţii lui Israel – zice: «Voi aduna şi pe alţii alături de ei, pe lângă cei deja adunaţi!»" Isaia 56:1-8

Profeţia s-a împlinit în Isus Christos - Yeshua HaMaschiach. Ştiu asta numai dacă citesc Scriptura, dacă o aprofundez, numai dacă vreau să Îl accept pe El ca Domn, Mântuitor, Creator, Stăpân. Îmi place tandreţea cu care Domnul vorbeşte poporului, văd har, îndurare, dragoste fără măsură. Dar, mai văd claritate în mesaj şi multe promisiuni. 

Străinii, cei consideraţi "goimi", care iubesc Numele Domnului, care Îl acceptă ca Răscumpărător, Mântuitor, Braţ al Domnului, Mesia, au acelaşi drept în Casa Domnului ca şi cei din poporul Israel. Asta spune Domnul prin Isaia aici. Numai că în popor sunt si eunuci, unii au devenit aşa din voia lor, unii au fost făcuţi aşa din voia altora. Ei nu aveau voie sa intre in Templu. Oricât de dedicat ai fi fost Domnului, oricât L-ai fi iubit, accesul îţi era interzis prin Lege. Domnul face o promisiune acestei categorii de oameni, o promisiune care alină, mângâie, dă speranţă. 

Am văzut ce chemare face Domnul, ce promite şi acum Domnul îmi arată, din punctul Lui de vedere, realitatea în care se complăcea poporul. 
"9 Veniţi, voi, toate vieţuitoarele câmpului! Veniţi şi devoraţi, voi, toate vieţuitoarele pădurii!
10 Străjerii lui Israel sunt orbi, sunt toţi fără cunoaştere. Toţi sunt nişte câini de pază muţi, care nu pot să latre, care stau tolăniţi şi visează şi cărora le place să doarmă.
11 Sunt nişte câini lacomi, niciodată sătui. Sunt nişte păstori fără pricepere, fiecare urmându-şi propriul drum, fiecare, fără excepţie, umblând după propriul câştig.
12 «Veniţi! zice fiecare dintre ei. Voi scoate vin şi ne vom îmbăta cu băutură tare! Iar mâine va fi ca azi, ba încă mai bine!»" Isaia 56:9-12

Isaia vorbeşte poetic, elevat, foloseşte un limbaj metaforic. În nici un caz nu vorbeşte de câinii de pe lângă corturile celor din popor şi despre soldaţii ce stau de strajă în jurul taberei. Din punct de vedere spiritual, poporul se îmbăta cu apă rece. În loc să cheme oamenii la pocăinţă, la Domnul, să citească Legea, să se adâncească în înţelegerea ei, liderii religioşi, nu îşi făceau datoria pentru ceea ce erau investiţi. Atât de actual e ceea ce spune Isaia!

Dar, decizia de a-L căuta pe Domnul îmi aparţine. Eu decid dacă merg cu turma, dacă las pe alţii să gândească pentru mine, dacă accept ideile lor ca fiind ale mele, dacă cred fără să citesc şi să studiez. Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, fiecare dă socoteala pentru credinţa, faptele şi viaţa lui. 
Decizia de a accepta ce spune Domnul îmi aparţine. 
Decizia de a-L urma e a mea. 
Decizia de a nu merge cu turma o iau numai eu.
E greu de mers contra curentului însă Domnul e Cel ce dă putere, Cel ce sprijină. Cel ce vine în ajutor. 

marți, 15 aprilie 2014

Domnul are nevoie de el!

Încă frământ implicaţiile cuvântului Stăpân şi rob. Nu sunt doar nişte cuvinte cărora să le găsesc explicaţiile în DEX online. Găsesc în Scriptură că Dumnezeu I se arată lui Avraam cu Numele de Stăpânul. Adica e unul Singur.

De Florii, adica duminică, am citit relatarea evangheliştilor despre intrarea lui Isus in Ierusalim. Matei si Luca relatează despre acest eveniment.
"28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: 
„Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: 
«De ce-l dezlegaţi?», 
să-i spuneţi: 
«Domnul are nevoie de el!»“
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus.
33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat: 
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns: 
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui.
36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!“
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis: 
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns: 
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“" Luca 19:28-44

Încerc să îmi închipui că sunt în mijlocul evenimentelor, că sunt unul dintre ucenicii trimişi să aducă măgarul. Clar că ştiau de încăpăţânarea acestor aninale. Dar, mai mult de atât, mânzul unei măgăriţe e şi mai încăpăţânat. Ce torent de întrebări era în capul lor .... Numai că ei fac ceva diferit de mine. Ascultă şi se duc, adica acţionează. 

Stăpânii animalelor erau evrei, ştiau Legea, mergeau la Templu de trei ori pe an cel puţin, nu era unii care nu aveau habar de Domnul. Întreabă ucenicii de ce vor să ia animalul şi răspunsul acestora nu îi şochează. "Domnul are nevoie de el! " Ei ştiau cine e Domnul. Ştiau că El e Stăpânul şi imediat dau voie ucenicilor să ia măgăruşul. 

Oamenii ca oamenii, dar animalul cum de ascultă? Cum de merge după doi străini? Cum de Îl lasă pe Isus să urce pe el? Nu fusese încă dresat şi încălecat. Dar când aude vocea Stăpânului, a Creatorului, acest animal ascultă şi se spunune. 

Uimirea mea merge mai departe o dată cu textul. Isus intră în Ierusalim în urale, în cântece de laudă, oamenii îşi aruncă hainele ca El să treacă peste ele. Fariseii au ceva de comentat însă Isus le aminteşte profeţiile. Cetatea era în freamăt şi Isus uitându-se la ea, plânge. 

Există o vreme a cercetării, o vreme când Domnul vorbeşte, când Duhul Domnului mă cercetează. Aleg să îmi pun dopuri în urechi, să mă aşez în fund şi să dau din picioare urlând că nu vreau să fac ce spune El sau să Îl ignor. Dar pot alege să ascult şi să acţionez conform cu ceea ce spune El. 

Aseară a început Paştele la evrei. Joi, începe Paştele la creştini şi duminică e învierea. Ce îmi spune mie Domnul zilele astea? La ce mă cheamă şi îndeamnă? Domnul n-a trimis ucenicii să aducă toţi măgarii din lume la el ci la un măgar anume şi acesta auzind chemarea, vine la El supus. Animalul se supune Creatorului, Stăpânului. Dar eu ce fac? N-am nici măcar ambiţia de a nu mă lasa mai prejos decât acest măgăruş? 
E vremea cercetării ... 

duminică, 13 aprilie 2014

e nevoie de o rugaciune - Matei Zablau

Pe Elena, mama lui Matei, o ştiu de vreo 17 ani. Bridal shower-ul s-a facut la mine acasă şi imediat înainte de nuntă s-a mutat în cealaltă parte de ţară. Am mai văzut-o pe Elena când venea să îşi viziteze părinţii. Auzisem că are probleme cu Matei însă prea multe nu ştiam.

Din toamnă, s-au mutat în Iaşi şi mai mult în spital stau. Matei, care acum ar trebui să fie în clasa pregătitoare, e mai mult în spital. Ce probleme are Matei? O las pe Elena să spună.
"Avem probleme cu aminoacizii, gastrita purpurica, hipotrofie ponderala, duodenita atrofica, reflux duodeno gastric, esofagita gr.1, hipocalcemie, deficit imun IgA si IgG, varsaturi ciclice acetonemice; esofag congestia mucoasei in 1\3 inferioara cu desen vascular acentuat, stomac lichid de staza sero mucos cu bila, congestia mucoasei cu aspect purpuric in regiunea antrala duoden mucoasa palida, duodenita cronica moderat activa. Regim fara gluten, nutrienti, aminoacizi, beuri, enzime, gaviscon si altele"

Elena pune o întrebare la care aşteaptă răspuns: "cunoaste cineva o fundatie care se ocupa cu cei care au nevoie de mancare fara gluten si nutrienti?"

Pentru mine ce a scris Elena mai sus e SF curat. Nu înţeleg nimic. Dar l-am văzut pe Matei la biserică şi la biserica de casă. E un copil cuminte şi tăcut, stă mai mult în braţe la Elena şi la Marius - tatăl său. Ceilalţi de vârsta lui au alte preocupări.

Vă provoc să rugaţi pentru Matei şi dacă ştiti pe cineva care i-ar putea ajuta să scrieţi. Mi se rupe inima uitându-mă la câtă suferinţă îndură copilul acesta ... care, culmea, nici nu se vaită şi nu scânceşte mereu.

Fotografiile sunt de pe pagina de Facebook a Elenei

duminica floriilor

După calendarul creştin, am intrat in Duminica Floriilor şi azi se celebrează intrarea Domnului Isus Christos în Ierusalim. Intră călare pe un măgăruş împlinind profeţiile până la punct şi virgulă.
"11 Iată că DOMNUL a vestit până la capătul pământului: «Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Mântuitorul tău vine la tine! Iată, plata Lui este cu El şi răsplata Lui merge înaintea Lui!’» " Isaia 62:11

"9 „Saltă de veselie, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe! " Zaharia 9:9

"20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi intră pe ea.

21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns şi mi-ai dat izbăvire. 

22 Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit piatra din capul unghiului. 

23 Domnul a făcut acest lucru. El este o minune în ochii noştri. 

24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea. 

25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne! Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă! 

26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului ! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. 

27 Domnul este Dumnezeu şi El ne luminează. Legaţi cu funii jertfa şi aduceţi-o până la coarnele altarului!

28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda! Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa! 

29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!" Psalmul 118:20-29

Îmi place să văd cum proorociile şi profeţiile s-au împlinit în Cel Promis, Cel Aşteptat, în Mesia, Robul Domnului, Slujitorul, Domnul Oştirilor, Lumina, Calea, Adevărul, Viaţa, Viţa, Cuvântul. În acelaţi timp sunt în Geneza şi Isaia. O bucată de verset s-a agăţat de mine "14 Este ceva prea greu pentru Domnul?" Geneza 18:14

Nu. Nu este nimic prea greu pentru El. 

El merită lauda, inchinarea, adorarea, cinstea! El, Cel Minunat este Domnul ce schimba viaţa mea, o transformă, mă creşte, cizelează, modelează. 

Nu intru în Ierusalim azi, deşi mi-aş dori, dar vreau să Îi cânt, să Îl laud!

sâmbătă, 12 aprilie 2014

De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!

Aş putea spune că iubesc independenţa, libertatea, tot atât de mult precum iubesc dreptatea. Multe mai am de tras din cauza acestor "iubiri" şi, ... parcă nu-mi învăţ niciodată lecţia. De câteva zile frământ cuvintele Stăpân şi rob. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi cuvintele astea două, mă conduc la alte aspecte ale vieţii mele ce trebuiesc descoperite, analizate şi trecute la ascultare şi supunere.

Marţi, 14 nisan, adica 16 aprilie, începe Paştele pentru evrei. Dar ieri, 10 nisan, fiecare familie trebuia să îşi cumpere mielul sau iedul, un miel fără defect, de un an. Ca să trăieşti şi să prinzi ziua de 15 nisan, trebuie să faci ce ţi se spune.

Dar nu se poate altă soluţie? Nu.
Adica dacă nu ascult, mor? Da. Şi nu numai eu ci şi cei din casa mea.

Leg ce spune Isaia, cu povestea lui Avraam şi cu paştele. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi Îl descopăr pe Dumnezeu ca Stăpân. Sincer, îmi place mai mult ca Tată. Dar Dumnezeu Tatăl este Sfânt, Sfânt, Sfânt, drept, credincios, personal, Cel ce aude, Cel Preaînalt, Creatorul cerului şi pământului, Cel Atotputernic, Omnisicient, Omnipotent, Omniprezent.

Am crescut şi trăit într-o ideologie ce încurajează independenţa, realizarea profesională, libertatea, dreptul la opinie, la trăirea momentului, la sfidare a regulilo şi a consecinţelor.

Vreau să ascult ce spune Domnul! Am decis să ascult şi să fac ce spune El. Dar văd că trebuie să smulg toţi lăstarii independenţei mele, să scormonesc după rădăcinile libertăţii şi să I le dau Domnului. Descopăr că înţelepciunea mea nu are nici o legătură cu a Lui. A mea e umană, finită, mărginită. Mai citesc că gîndurile Lui nu au nici o legătură cu ale mele, că El are alte idei decât ale mele. Realizez că nu pot şti ideile, visele, gândurile celor de lângă mine, ale oamenilor finiţi şi mărginiţi ca mine. D`apoi să le ştiu pe ale Domnului ...

Numai că Domnul nu mă lasă aşa. Mi-a lăsat Cuvântul Scris, scrisoarea Lui de dragoste pentru mine şi din Scripuri învăţ despre El, despre faptul că dacă ascult, fac ce îmi spune şi mă supun, voi trăi chiar dacă fizic voi muri la un moment dat.

Dacă El îmi e Stăpân şi eu Îl recunosc ca Stăpân, atunci eu trebuie să ascult cu punct şi virgulă. Robii sunt de mai multe feluri, unii au fost învredniciţi pentru funcţii mai înalte, unii pentru munci mai grele, unii pentru munci intelectuale dar fiecare are o slujbă. Mai mult de atât, Creatorul, care este şi Stăpânul, a dat talente şi abilităţi fiecăruia dintre robi. Degeaba râvnesc eu slujba altuia. Eu am fost înzestrată pentru ceea ce fac şi nu pentru altceva.

Mi-a fost greu să realizez care îmi sunt talentele, darurile, abilităţile. Am crezut că mi le-am cultivat eu prin practică şi studiu însă aveam să descopăr că de fapt îmi sunt date de Domnul. Şi nu îmi sunt date ca să le pun în vitrină şi să mă dau măreaţă cu ele ci ca să le folosesc pentru Slava Lui şi nu pentru orgoliul şi mândria mea.

Cu ceva ani în urmă, eram într-o furtună şi o tiradă de întrebări la adresa Domnului. Atunci mi-a spus de darurile şi talentele mele, de faptul că vrea să le folosesc. Şi mi-a mai spus ceva ce m-a forţat să realizez că El e Stăpânul: "dacă nu le foloseşti, ţi le iau înapoi." Mai am pusee de lene îmbibate cu gânduri de renunţări, cu întrebări fără număr dar imediat îmi amintesc cu Cine am vorbit, Cine mi-a vorbit. Realizez că eu de El trebuie să ascult indiferent de mofturi, pretenţii, idei, acuze şi scuze.

Abia acum realizez că am făcut schimbări majore în viaţa mea pentru că am înţeles că El e Stăpânul. Nu m-am gîndit că eu sunt roaba ci am făcut-o de dragul Domnului, am ales să ascult de dragul Lui. De fapt, eu nu îmi aşezasem piesele de puzzle la locul lor ... erau încă împrăştiate pe tabla vieţii mele.

De ce ascult?
De dragul Lui!

De dragul Lui voi celebra cum spune El, voi face ce spune El, voi renunţa la independenţă, libertate şi propria dreptate.
De dragul Lui voi auzi, asculta, acţiona!
De dragul Lui ma voi supune!
De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!

joi, 10 aprilie 2014

studiez robia

În Geneza 18, Avraam se întâlneşte cu Domnul şi I se descoperă cu numele de Adonai = Stăpânul. Imediat m-am gândit la Romani 1. Pavel se numeşte rob al Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.

"1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care Dumnezeu o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi 3 şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, 5 prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe oamenii din toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos." Romani 1:1-6

Habar nu am ce înseamnă să fii rob. Ieri am postat un film despre sclavie. Acum dimineaţă, youtbe, pe baza căutărilor mele, m-a anunţat despre un documentar din Koreea de Nord. L-am văzut şi m-a şocat faptul că ei habar nu au că sunt sclavi. Descoperirea asta m-a şocat şi mai tare.
Ce robii am şi eu nu ştiu?
Ce înseamnă să fii rob?
Dar să fii robul Lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach?
Cum arată un rob al Stăpânului = Adonai?
Dacă îmi e Tată, atunci îmi e şi Stăpân, nu?
Care e relaţia mea cu El?

marți, 8 aprilie 2014

La 17 ani ...

Azi a fost ziua nepotului meu şi i-am scris o urare ... aşa ca pentru 17 ani.

Edmon – un nume destinat protectorilor prosperi sau luptătorilor bogaţi. Un nume frumos, cu rezonanţe anglo-saxone. Nume purtat de regi, sfinţi, poeţi şi filosofi.

Dincolo de numele Edmon şi de istoria acestuia, am căutat un personaj din Biblie, unul de vârsta ta. Tânărul acesta, la fel ca tine, era bun de gură – adica vorbea mult. Pe lângă faptul că era bun de gură, era protejatul tatii, mereu era corcolit pe lângă părinţi şi cumva ... era trimis să îşi verifice fraţii dacă aceştia îşi fac treaba. Asta însă îi dispera pe fraţii săi care i-au găsit ac de cojoc.

Fraţii şi-au făcut treaba cu vârf şi îndesat! La 17 ani, l-au vândut rob în Egipt (Geneza 37).

Visătorul, alintatul, protejatul, bogatul Iosif ajunge rob. Este aruncat în temniţă pentru că refuză avansurile soţiei şefului lui.

Acasă, Iacov îi povestise despre Dumnezeul lui, despre faptul că la opt zile fusese circumcis ca să intre în binecuvântarea şi în legământul părinţilor şi bunicilor lui. Dumnezeul tatălui său era unul drept, sfânt, personal, era Creatorul cerului şi al pământului, Dumnezeul care aude, Cel Atotputernic, Stăpânul, Cel Preaînalt.

În robie, valorile cu care Iacov l-a „secat” la cap se văd trăite, aplicate în realitate. Tot acolo a învăţat să tacă, să chibzuiască, să aştepte, să aibă răbdare, să Îl descopere pe Dumnezeul părinţilor săi, să intre în legătură cu El, să asculte de El, să înţeleagă că visele lui sunt, de fapt, vedenii ce prevestesc viitorul ţării.

Acolo, în robie, cei din jurul lui văd că „Domnul era cu el şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui”.

La început de an, ţi-am făcut o urare - binecuvântare, şi anume: „Fie ca anul acesta să te întâlneşti cu Dumnezeu şi, dacă nu vei vrea să faci asta, atunci să îţi taie El calea ca să te întâlneşti cu El.” Urarea – binecuvântare a rămas valabilă.

Domnul te iubeşte prea mult ca să te lase să fugi din legământul şi binecuvântarea părinţilor tăi. E posibil să folosească robia pentru a salva familia şi casa tatălui tău sau ... numai pe a ta. Va face orice posibil ca să te crească frumos, să îţi dea înţelepciune, bogăţiile altora pe mână ca să salvezi soarta poporului unde trăieşti.

La 17 ani, lumea pare că îţi stă la degetul mic, însă robia e la o miliardime de secundă distanţă.

Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov să te binecuvânte şi să te facă un Iosif pentru familia şi casa ta!

un rob

" … sa-I gauresti urechea de usa si sa iti fie rob pentru totdeauna" Deut 15:17

Sa rastignesti urechea mea
Pe lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intrega-a vietii cale

Aleg de-acum robia Ta
Cu fringerea de sine.
Si sa raman asa as vrea
Nevrednic rob in casa Ta
Sa nu ies de la Tine.

Sa fiu cu umerii in jug
Sub sarcina Ta buna.
Sa strang cu miinile de plug
S-ascult la glasul Tau din rug,
Cu dorul la cununa.

Prin arsita si ploi arand.
In Tarina Ta sfanta.
Cu Harul ne-nteles in gand
Sa pun saminta Ta plangand
Cand inima mea canta!

Si-apoi cand seara pe colini,
E ziua la sfarsit ajunsa.
De am sa vin cu snopi putini,
Sa vada ochii Tai divini,
Urechea mea strapunsa.
Versurile sunt scrise de Florian Guler