duminică, 3 septembrie 2017

în vizită la Auschwitz ... unde viaţa a învins!

Trăiesc un an al visurilor împlinite, al minunilor, al călătoriilor ... 

Un alt dar în acest an, o altă rugăciune, pe care, de fapt, nici măcar nu am îndrăznit să o rostesc dar la care am primit răspuns, a fost vizita la Auschwitz. De fapt, am fost la Oswiecim, în Polonia unde am participat la o conferinţă organizată de Shalom Ministry in Oswiecim.  Germanii au schimbat numele localităţii din Oswiecim în Auschwitz. Astăzi, polonezii preferă denumirea de Oswiecim.

Înainte de a pleca, am studiat ce au spus sau scris istoricii şi cercetătorii despre evenimentele petrecute în şi la Oswiecim, am urmărit filme, documentare şi mărturii personale. Devenise un subiect obsesiv ... pînă şi noaptea visam despre ceea ce citeam. 

M-am rugat să văd lucrurile aşa cum le vede Domnul, ce spun oamenii deja ştiam. 

După o călătorie de aproape o zi, am ajuns dis de dimineaţă în Oswiecim. Ca să îmi dezmorţesc trupul am făcut o călătorie pînă la McDonald`s. Cafeaua îşi cerea şi ea tributul. A fost o cafea cu surprize lingvistice şi cu multă veselie ... în final.

Era 5 şi un pic dimineaţă! 
Am încercat să îmi las porii deschişi ca să simt aerul ... Citisem şi auzisem că se mai simte cîte ceva în aer. Vântul aducea un miros vag de lemn ars mai de demult. Nu era un miros pregnant sau deranjant, dar ... se simţea. 


Barăcile cu priciurile şi rămăşiţele nedevastate sunt martori tăcuţi. Ghidul ne conduce în ritmul lui alert şi ne dă multe informaţii, ne arată fotografii ale celor care şi-au găsit sfârşitul acolo însă şi ale supravieţuitorilor. Copii şi bătrâni, intelectuali, oameni de afaceri, artişti, oameni de rând, indiferent de vârstă, poziţie sau avere au fost aduşi acolo, mânaţi spre duşuri, dezbrăcaţi şi umiliţi, gazaţi şi apoi arşi.


Cei care au fost în vizită mi-au atras atenţia asupra camerei cu păr. Toţi oamenii care ajungeau acolo erau tunşi iar părul era folosit pentru saltele sau pentru cabluri de submarine. O camera mare plină cu păr. Pentru că în copilărie am ajutat-o pe mama să facă saltele cu lână, camera asta nu a avut un impact foarte mare asupra mea. 

În schimb camera papucilor m-a făcut să realizez că fiecare papuc de acolo a fost a unei persoane. Şi erau acolo papuci pentru toate vârstele, de toate culorile, mărimile, formele ... 

Mai era o camera a cârjelor, una a ochelarilor, una cu perii, alta cu oale de noapte, alta cu oale de tot felul. Într-o altă cameră erau expuse şaluri mari de rugăciune. 


Hăinuţe de copii!

Aproximativ 1,3 milioane de oameni au pierit în lagărele de la Auschwitz!

La Birkenau, barăcile te aşteaptă chiar de la poartă. La capăt, au fost două crematorii şi lângă ele sunt două bălţi în care se ascunde cenuşa celor dispăruţi aici. 

E un loc trist! Un loc unde moartea a domnit ... pentru o vreme. 

Am vrut să fiu puţin singură acolo şi ... am reuşit. Am vrut să mă rog însă nu am putut şi ceea ce mi-a venit în minte, m-a făcut să mă uit atentă în jur. 



"25. va voi rasplati astfel anii pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare pe care am trimis-o impotriva voastra.
26. Veti manca si va veti satura, si veti lauda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara!
27. Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara." Ioel 2:25-27

Dintr-o dată, versetele acestea au prins viaţă şi sens acolo. Abia atunci am văzut iarba şi florile dintre barăci, dintre linii, de pe lângă crematorii. 
Da, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov are putere să răsplătească, să răscumpere, să aducă viaţă acolo unde s-a vrut ca moartea să domnească. 


Gândurile astea mi-au adus aminte de Hatikvah!

joi, 25 mai 2017

Doamne, sunt gata!

"Doamne, sunt gata

Să primesc ceea ce Tu îmi dai;

Să duc lipsă de ceea ce Tu îmi refuzi;

Să renunț la ceea ce Tu imi iei;

Să îndur ceea ce Tu îmi trimiți;

Să fiu ceea ce Tu îmi ceri."


Autor necunoscut

duminică, 14 mai 2017

Sam Nadler found answers about God and the Holocaust in the most surprising place!

Cine este Mesia pentru mine?

Poporul evreu aștepta venirea Lui Mesia. Voiau ca ceea ce a fost sub domnia lui David să trăiască și ei. Voiau eliberarea de sub robia romană! Voiau înflorire materială. Trăiau religios și se așteptau ca ritualul religiei și venirea unui Mesia să îi elibereze de romani, să aducă prosperitate și siguranță.

Isus vine și nu realizează nici unul dintre aceste vise sau nu împlinește dorințele poporului.

Îmi e ușor să judec poporul vremii pentru că timpul și istoria mă ajută să o fac.

Eu ce așteptări am de la Mesia?
Ce pricep eu din ceea ce spune El?
Cât sunt dispusă să cred ceea ce spune El?
Cât vreau să primesc din ceea ce El vrea să îmi dea?
Cred ceea ce spune?
Cred ceea ce a făcut?

Cine este Mesia pentru mine?


miercuri, 10 mai 2017

un scop, o menire

Pruncul Isus se naște. Citesc evangheliile și găsesc pe Maria uimită, Iosif face tot ce trebuie, păstorii uimiți și dornici să vadă pe prunc, deranjează oaspeții din cetate și întreabă despre Cel născut de curând. Îl găsesc și ... se închină.

Irod, un rege nebun, află de la magi vestea că există un copil rege. Află că profețiile spun despre un Copil ce se va naște și va fi rege în Israel. Pentru el, Copilul acesta este o amenințare!

Simeon, bătrânul profet, umblă zilnic prin curtea Templului și admiră pruncii din brațele mamelor. La prima vedere, ai spune că-i senil. Dar el caută un Prunc! Și când Acesta apare, el Îl binecuvântă și le spune părinților ce va fi cu acest Prunc. 

Irod, ros de gelozie, dă ordin ca toți copiii până în doi ani să moară. Credea că așa va fi rege pe vecie. 

Iosif, Maria și Isus fug în Egipt! Stau acolo până moare Irod. Pe tron urcă Arhelau, un alt despot. 

Familia își găsește locul în Nazareth, o localitate muntoasă și frumoasă! Iosif se ocupă de tâmplărie, Maria de treburile casei iar Isus își vede de copilărie. Evangheliștii nu ne spun nimic despre perioada copilăriei, un scurt episod însă este descris când are loc pelerinajul anual la Templu și Isus are 12 ani.  Maria și Iosif nu conexează ceea ce știau cu acțiunile Fiului. Dar Isus își știa scopul și menirea pe acest pământ

La 30 de ani, Ioan Botezătorul se întâlnește cu Isus iar Isus Îi cere să Îl boteze. Ce nevoie avea Isus de botez? La botez, cerurile s-au deschis și Dumnezeu Tatăl declară cine este Cel botezat "Tu esti Fiul Meu preaiubit: in Tine Imi gasesc toata placerea Mea!" Poporul avea nevoie să audă cine este El.

Ioan și Andrei, pescari de meserie, aud glasul din cer și merg după Isus. Îl recunosc ca Mesia și vor să Îl urmeze. Andrei îl caută pe Petru și îi spune ce a găsit, îl aduce la Isus, să vadă și el. Erau pescari, știau meserie, dar aveau un dor ce se voia împlinit, o menire care își  căuta împlinirea ...

Citesc Luca și îl găsesc că Petru era acasă, pe Marea Galileei, la pescuit. Își găsise un mentor, un rabbi, dar ... era acasă, la pescuit. Vine Isus și învață oamenii pe malul mării, îi vede pe pescari, rupți de oboseală, spălându-și mrejele și trimite să aruncă mrejele în adânc. Ce urmează? Corăbiile aproape se afundă de mulțimea peștilor! Iar Simon primește numele de Petru și acolo, pe malul mării, printre pești, Îl recunoaște pe Isus ca Domn. 

Acolo, își găsește menirea și împlinirea!

Psalmul 139:13-16 spune:
"13. Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: 14. Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. 16. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele."
Am un scop, o menire! De una singură nu o pot descoperi. Dar Cel ce m-a întocmit știe care e scopul și menirea mea. El mă poate ajuta să îmi urmez chemarea! Sa devin cine a intenționat El să fiu!
E comod să mă las dusă de val. Dar e în mine un foc ce mă mistuie. E o chemare ce se vrea ascultată, împlinită!

vineri, 5 mai 2017

El poate face imposibilul posibil!

Îmi imaginez o femeie trecută de prima tinerețe, soție de preot, ținta batjocurilor celor din sat și din împrejurimi, ajunsă la menopauză, obosită de atâtea întrebări stupide și de replici cu subânțeles dar conștientă că nici un păcat nu a adus sterilitatea în viața ei. 

Vine rândul lui Zaharia să slujească la Templu. O săptămână întreagă va fi în Ierusalim și cu cât dura drumul, cam două sau trei săptămâni, Zaharia nu va fi acasă. Îi pregătește tot ce trebuie pentru drum și pentru perioada de slujire, îi așează hainele cu grijă și ca de obicei, îl lasă să plece. Habar nu avea ea că după această călătorie, viața lor se va schimba. 

Luca 1 descrie ce se întâmplă în Templu. 

Bănuiesc că Elisabeta își aștepta soțul cu mâncarea caldă iar aluatul aștepta să fie copt. Cam știa vremea pe când trebuia să sosească. Poate că aveau rude la Ierusalim, aștepta ca el să îi aducă vești de la ele, să îi spună ce se mai discuta printre preoți, ce vești mai erau prin Israel, ce profeții au mai fost, ce profeții s-au mai împlinit.

Zaharia apare în raza ei de vedere și nimic nu pare în neregulă până când realizează că soțul ei muțise. 

Erau înaintați în vârstă, fără copii și acum ... soțul devenise mut. 

Dar Zaharia nu părea trist. Ceva s-a întâmplat. Sigur ceva s-a întâmplat. Și Zaharia i-a povestit. 

Din punct de vedere medical, Elisabeta era stearpă, sterilă. 
Din punct de vedere fizic, menopauza era la ea acasă, sterilitate totală și ireversibilă.
Dar Dumnezeul Cel viu al lui Israel intervine în viața lor și face imposibilul posibil. Elisabeta rămâne însărcinată!

După șase luni, îngerul Gavril este trimis în Nazareth, la o fecioară. Fata asta era deja logodită și aștepta ziua nunții. Intervine Dumnezeu în viața ei și îngerul ii ducea o veste neobișnuită. Va avea un copil ... dar nu cu Iosif și fără nici un act sexual. 

"26. In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, 27. la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Ingerul a intrat la ea si a zis: "Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!"
29. Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta.
30. Ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. 31. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. 32. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. 33. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit."
34. Maria a zis ingerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?"
35. Ingerul i-a raspuns: "Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36. Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. 37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38. Maria a zis: "Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!" Si ingerul a plecat de la ea." Luca 1:26-38

Copilul va fi Mesia Cel așteptat. Ea, Maria, din Nazareth, va naște pe Mesia? 

Am un soi de invidie pe Maria. Ea a acceptat imediat și i-a spus îngerului să se faca după cuvintele lui. Eu aș fi negociat, aș fi pus întrebări, m-aș fi temut pentru reputația mea, pentru viața mea, pentru ce va zice Iosif, ce va avea de suferit copilul și alte multe întrebări. 

Maria însă acceptă planul Lui Dumnezeu pentru ea indiferent de cost și consecințe. 

Iosif, iubea fata asta și nu înțelegea o iotă din ceea ce îi spunea. Cumva, o credea că nu îl minte și cumva ... mândria lui de bărbat îi cerea să o lase. Dar un anunț public ar fi adus moartea fetei pe care el o iubea, își legase inima de a ei, în adâncul inimii lui știa că nu îl minte. Un înger, o veste ... și cursul poveștii ce o țesuse el pentru ei s-a schimbat. Viața nu mai era cum o visase el. Un copil de la Dumnezeu, de la Duhul Domnului creștea în pântecele fetei de care el se îndrăgostise. 

Apare îngerul și confirmă spusele Mariei.  Matei scrie în câteva cuvinte lupta lui Iosif (Matei 1:19-21) Deci ... e adevărat! Maria nu l-a mințit!

Acceptă ca vorbele ce i se vor adresa Mariei să fie purtate și de el. 
Acceptă să ducă împreună privirile pline de reproș deși știau că nimic neplăcut înaintea Domnului nu s-a întâmplat între ei. 
Acceptă să facă nunta cu o fata căreia îi creștea burta și care purta un copil ce nu era al lui.
Acceptă să fie tatăl unui copil care era Fiul Lui Dumnezeu. 
Era doar un tâmplar! Dar avea o inima dedicată Domnului și a ales să crească pe Fiul Lui Dumnezeu în casa lui și va face tot ce îi stă în putință să dea ce e mai bun pentru El. 

Citesc despre oameni ca mine care acceptă ca Dumnezeu să schimbe mersul poveștilor lor, să intervină în viața lor și să facă schimbări majore, drastice. 
El poate face imposibilul posibil!
El poate!