Anul acesta, pentru mine, a debutat năvalnic, cu schimbări, vânzări, achiziţionări, notari, bănci, vizionări de case şi apartamente, peripeţii comice ... Mi-a scos Domnul în cale îngeri, oameni bandaje de dragoste, oameni cu idei bune şi demne de luat în seamă, oameni cu inimă mare care vor să mă ajute ...
Doamna de la bancă, o doamnă foarte scumpă şi drăguţă, m-a consiliat, ajutat să înţeleg procesul prin care urma să trecem împreună pentru Prima Casă. Mi-a plăcut de ea că nu a încercat să îmi bage pe gât o altă opţiune de achiziţionare a unei case ...
Când m-am prezentat la bancă cu precontractul, a început să îmi explice ce mă aşteaptă, ce piedici pot apărea, ce s-ar putea ivi şi m-ar putea împiedeca în procesul achiziţionării apartamentului.
Nu m-am recunoscut când m-am auzit spunându-i, „Casa asta e o minune pentru mine. Eu cred că Dumnezeu face minuni. Şi eu le aştept!”. S-a uitat la mine îngăduitor şi ironic încercând să fie înţelegătoare şi zâmbitoare.
A doua zi dimineaţă, m-a sunat şi mi-a spus că nu înţelege ce s-a întâmplat dar banca mi-a acordat împrumutul.
M-a chemat iar la ea şi mi-a spus ce urmează, ce se mai poate ivi. I-am răspuns că ma rog pentru casa asta. La care ea s-a grăbit să spună „Da, rugaţi-vă! Aşa! E bine!”.
Am mai făcut ceva drumuri la bancă după asta şi ieri, m-a chemat iar. Fondul de garantare a aprobat împrumutul. Nu a rezistat şi m-a mângâiat încurajator pe spate ... era bucuroasă pentru mine.
Studiind Scriptura, m-am tot gândit ce fel de oameni erau patriarhii, Moise, David, Iosua şi toată pleiada eroilor care sunt lăudaţi pentru credinţa lor. Ce făceau de aveau aşa credinţă? Cum erau ei de au decis să lase tot şi să plece, să creadă, să spere în ceva nevăzut ...
La notar şi la bancă, au încercat să îmi spună că e posibil ca ceea ce eu încerc, să nu fie posibil. Dar o voce îmi reamintea că ceea ce mi-a promis, se va împlini. Nu era vocea mea. La cât sunt eu de stresată şi plină de îndoieli ... în nici un caz nu era gândul meu. Era şoapta Duhului Sfânt care mă întărea şi mă ajuta să nu intru pe panta îndoielilor.
Cred că apartamentul acesta e o minune pe care Domnul o face cu mine, pentru mine şi pentru toţi îngerii deghizaţi care vor intra în ea.
Cred ca numele de Beith Lechem nu a fost ideea mea. Oridecâte ori mă rugam pentru casă, acest nume îmi venea în minte. Beith Lechem înseamnă Casa Pâinii!
Cred că Domnul mă ajută să experimentez credinţa patriarhilor şi a pleiadei de eroi din Scriptură ca să văd că aceştia erau oameni ... la fel ca mine.
Am promis că voi povesti minunile Lui făcute cu mine, în mine şi pentru mine şi de asta vă şi povestesc toate astea.
Cred că El va lungi şi lăţi banii ca să mobilez şi aranjez casa.
Casa asta e o minune, un răspuns la multe rugăciuni, o promisiune, o binecuvântare!
E o casă cerută cu un scop foarte precis: să mă las folosită de Domnul în lucrarea cu fetele şi femeile pe care Domnul le-a aşezat lângă mine iar ele, să găsească, în Beith Lechem, Pâinea, Pacea, Adevărul, Vindecarea, Eliberarea, Mântuirea, Regenerarea, Răscumpărarea ce doar Isus Christos le poate da.
E casa Lui iar eu sunt doar administratorul! El e Pâinea Vieţii!
