Matitia - MasterChef, specialitatea turte

"31. Matitia, unul din leviti, intaiul nascut al lui Salum, coreitul, avea grija de turtele coapte in tigaie." 1 Cronici 9:31

Grija lui Matitia era să facă turtele coapte în tigaie. Adica să facă gogoși? 

"5. Daca darul tau, adus ca jertfa de mancare, va fi o turta coapta in tigaie, sa fie facuta din floarea fainii, nedospita si framantata cu untdelemn." Levitic 2:5

"21. Sa fie pregatita in tigaie cu untdelemn si s-o aduci prajita; s-o aduci coapta si taiata in bucati, ca un dar de mancare de un miros placut Domnului." Levitic 6:21

Cartea Cronicilor e plină de nume, uneori și de slujbe. Ce e atâta de palpitant? De ce ar trebui să știu despre Matitia? Făcea turte coapte în ulei. Atât. Ce mare lucru făcea?

Matitia nu era mare preot, preot, dregător, dirijor, poet, cântăreț, sfetnic al regelui, profet, soldat. Nu era cineva cu vază, cineva bine văzut. Nu, el era cel ce făcea turtele coapte în ulei. 

Așa și?

Matitia știa care lemne sunt cele mai bune pentru foc, care e temperatura perfectă a apei când frământă aluatul, care e cel mai bun ulei din cel mai bun ulei care era adus, știa cât trebuie să lase aluatul să se odihnească, care e tigaia perfectă, care e poziția tigăii pe sobă / plită, cât timp trebuie să stea turta în ulei la prăjit, când trebuie întoarsă ca să fie perfectă.

El era MasterChef, specialitatea turte în ulei. Era singurul din Israel care avea dreptul să le facă atunci când se aduceau jertfele. Și acestea se aduceau în fiecare zi!

Dar până să ajungă în această poziție a făcut multe turte, bănuiesc că mulți leviți și israeliți au mâncat din turtele lui. El s-a perfecționat în această privință, a învățat să simtă textura făinii, umiditatea acesteia, culoarea, mirosul, apoi a studiat despre uleiul de măsline, despre ce culoare, miros, textură trebuie să aibă acesta. Știa cantitățile cu ochii închiși. Știa temperaturile ingredientelor pe care le folosea pe propriile mâini. Știa ce gust va avea acea turtă înainte ca aceasta să fie gata, numai privind ingredientele.

Nu era singurul levit care știa să facă turte dar s-a dovedit cel mai bun din cei mai buni!

De ce?

Pentru că darul sau talentul cu care a fost înzestrat a fost pus la lucru. A muncit mult pentru asta, multă făină a trecut prin mâinile lui. Și a fost așezat într-o poziție cu mare responsabilitate. 

Și mai cred că ceea ce făcea era făcut cu pasiune.

Mă simt provocată de Matitita așa că mi-am propus să fac și eu turte ca acelea pe care le făcea el deși sunt absolut sigură că nu vor avea același gust și aceeași textură ca ale lui. Am învățat să aleg făina, să citesc etichetele ca să știu câte proteine are, să las făina să ajungă la temperatura camerei și care e temperatura apei, unde e locul de pe mână unde trebuie să simt temperatura potrivită. Am învățat că turtele pe care le făcea el nu au drojdie, deci nu cresc. Am mai aflat că se frământă cu ulei și se coc în ulei de măsline. 

amintiri cu sfinți - ediție proprie - tanti Coca

Sfinții despre care scriu eu sunt oameni obișnuiți, oameni pe care cei mai mulți dintre noi poate nici nu îi remarcăm dar care la un moment dat fac niște lucruri care au impact în viața oamenilor de lângă ei .... fără ca ei să știe acest lucru.

Trăim din ce în ce mai individualist, mai pentru noi și ne pasă prea puțin de aproapele nostru. Dar au fost în viața mea oameni de la care am învățat și altceva.

Îmi aduc aminte de tanti Coca Maxim pe vremea când locuiam în Vaslui. Eram în acea perioadă, la biserica pe care o frecventam, peste 40 de tineri. Multe întâlniri se făceau la tanti Coca acasă și nu prea conta numărul celor care îi invadam casa. Ne primea pe toți cu un zâmbet larg și cu bucurie. Stătea cu nenea în bucătărie și cine voia să vorbească cu ei, putea să o facă, cine voia să stea în sufragerie cu ceilalți tineri era bine venit. În nici un caz nu era liniște la întâlnirile acestea.

Locuia la bloc, intr-un apartament făcut pe vremea comunismului. Avea în sufragerie o canapea (parcă), două fotolii, câteva scaune și noi ne așezam fiecare pe unde apuca. Nu era o problemă că stăteai pe covor. Important era să fii acolo.

Sorin, unul dintre băieții ei își lua chitara și ne apucam de cântat. Cam fiecare avea caietul lui de cântări și ... luam cântările la rând.

De multe ori, după ce se termina programul la biserică, venea tanti Coca și îmi spunea: "Cella, aduna-i pe tineri și veniți la mine că am frământat de gogoși!"

Și nu era greu deloc de adunat tinerii.

Nu cred că ajungeam la tanti Coca mai puțin de treizeci de persoane. Gogoșile apăreau din bucătărie și dispăreau în cel mai scurt timp. Apoi ne apucam de cântat!

Probabil a fost o vacanță sau ceva că nu am mai fost pe la tanti Coca și a venit într-o seară să îmi spună sa chem tinerii la ea. Frământase. Mi-a spus că au luat-o vecinele la rost. "Coca, nu mai ai făină, zahăr, ulei? Ce nu mai ai? Îți dăm noi numai cheamă tinerii la tine acasă! Ne este dor de melodiile lor, de râsul și gălăgia lor!"

Și noi stăteam cam până la 12 noaptea la cântat și la gogoși!

Abia acum realizez ce consum de energie era la tanti Coca. Dincolo de cantitățile de făină, zahăr, ulei si butelie ... ea stătea în picioare și cocea gogoși pentru noi. În acea vreme era greu să procuri o butelie plină. Spăla farfurii, făcea curat în toată casa și ne aștepta. Era disponibilă pentru noi!

Tanti Coca, pentru acele momente, este un model de slujire, de dedicare, de dragoste necondiționată.

Am adunat amintiri mâncând gogoși, cântând și râzând.

Erau doar gogoși! Adica făină, sare, apă, ulei și zahăr împletite, îmbibate și înțesate cu dragoste de oameni.

Am făină, zahăr, ulei, apă ... Oare am rămas în pană de dragoste?

(Aștept o fotografie mai bună. Asta am "furat-o" de la Sorin)

Am primit și o fotografie "proaspătă" cu tanti Coca.

gânduri pentru Paula

Există în Biblie un judecător care face o juruință ciudată, nu i s-a cerut să facă așa ceva și apoi a regretat amarnic ceea ce a promis. Acest om se numea Iefta și el spune așa Domnului:

 "Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon, 31. oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului si-l voi aduce ca ardere de tot."

32. Iefta a pornit impotriva fiilor lui Amon, si Domnul i-a dat in mainile lui. 33. Le-a pricinuit o foarte mare infrangere, de la Aroer pana spre Minit, loc care cuprindea douazeci de cetati, si pana la Abel-Cheramim. Si fiii lui Amon au fost smeriti inaintea copiilor lui Israel.

34. Iefta s-a intors acasa la Mitpa. Si iata ca fiica sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata. 35. Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele si a zis:

"Ah! fata mea! Adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului si n-o pot intoarce."

36. Ea i-a zis:

"Tata, ai facut o juruinta Domnului, fa-mi potrivit cu ceea ce ti-a iesit din gura, acum cand Domnul te-a razbunat pe vrajmasii tai, pe fiii lui Amon."

37. Si ea a zis tatalui sau:

"Atat ingaduie-mi: lasa-ma sloboda doua luni, ca sa ma duc sa ma cobor in munti si sa-mi plang fecioria cu tovarasele mele."

38. El a raspuns:

"Du-te!"

Si a lasat-o sloboda doua luni. Ea s-a dus cu tovarasele ei si si-a plans fecioria pe munti. 39. Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul 40. ca, in toti anii, fetele lui Israel se duc sa praznuiasca pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.

Judecători 11: 30 - 40

Dincolo de promisiunea lui Iefta, văd că fiica lui avea prietene care sunt dispuse să plece cu ea, să își petreacă ultimele zile povestind, cântând, plângând, dansând. Ultimele zile înseamnă două luni.

Am fost create să nu fim singure, să avem prietene pe care să ne sprijinim, să ne ascultăm, să ne sfătuim, să învățăm una de la alta ... și mai cred că originea ideii de bridal shower pleacă de la textul acesta.

Am rămas cu câteva întrebări provocatoare!

Ești disponibilă pentru prietenele tale?

Ești disponibilă să te sacrifici pentru prietenii tăi?

Trăim într-un context în care individualismul este ridicat în slăvi însă ca și creștini suntem chemați să ne iubim aproapele, să ne cheltuim și sacrificăm pentru ceilalți.

E mai comod să nu mă intereseze de soarta celuilalt însă dacă acționez așa, mai pot spune că Îl urmez pe Christos? Mai văd ceilalți dragostea Lui în mine?

Pavel îi scrie lui Timotei:

“3. Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine,

4. ca sa invete pe femeile mai tinere sa-si iubeasca barbatii si copiii;

5. sa fie cumpatate, cu viata curata, sa-si vada de treburile casei, sa fie bune, supuse barbatilor lor, pentru ca sa nu se vorbeasca de rau Cuvantul lui Dumnezeu.” Tit 2:3-5

Nu intru încă în categoria femeilor în vârstă însă aș vrea să știi că ești iubită și prețuită, ai fost răscumpărată cu un preț și Domnul a ales să te așeze printre noi cu un motiv.

Citeam ce îi scria Pavel lui Tit să spună femeilor și văd că uneori parcă se repetă. Pavel cred că a fost un bun psiholog și psihoterapeut și de asta dă aceste sfaturi care rămân valabile și astăzi.

El știe că noi avem tendința de a vedea mai multe treburi deodată și … vrem să știm și de treburile altora. Și suntem îndemnate să ne vedem de trebuile noastre. Ne e suficient!

Avem tendința de a acumula multe lucruri materiale, haine, papuci, genți, oale și ulecele. Sunt frumoase! Nimic de spus! Dar asta e tot ce contează?

Nu știu ce se întâmplă cu noi însă uneori ne apucăm să muncim fără măsură, trecem și de epuizare …. Apoi ne apucăm să luăm pastile, ceaiuri, uleiuri toate însoțite și asezonate cu văicăreli pe diverse tonuri.

Ne place și e in firea noastră să schimbăm informații cu alte femei, despre alte femei și neapărat să fim la curent cu noutățile. Uneori realizăm că am pierdut vremea degeaba …

Ne este de folos consumul acesta de energie?

Îți doresc să înveți de la:

Sara și Rebeca – să îți urmezi soțul chiar dacă nu înțelegi toate lucrurile;

Leah si Rahela – care au zidit casa lui Israel;

Tamar – care și-a crescut copiii atât de frumos și de bine încât casa lui Pereț a ajuns ca un standard. Chiar sunt curioasă ce le-a spus ….

Iochebed – care și-a riscat viața și familia ca să protejeze și păstreze viața micului Moise;

Maria – sora lui Moise care nu și-a ascuns sau îngropat talentul muzical și artistic și acolo, pe malul Mării Roșii a unit femeile, le-a învățat un cântec și le-a ajutat să îți exprime bucuria;

Naomi – care a lasat-o pe Rut să se lipească de inima ei și a ales să o mentoreze;

Rahav – care a ales să scrie istorie salvând vieți;

Dorca – care și-a exprimat practic dragostea față de Dumnezeu și de oameni. Le făcea haine. Când Dorca a murit, toata cetatea a venit la Pavel și l-au rugat să o învie.

Unii musafiri sunt îngeri deghizați așa că te provoc să îți deschizi casa ca să Îl lași pe Domnul să te binecuvânteze.

A găti nu e un mister și te provoc să faci întâlniri cu prietenii chiar dacă ai doar gogoși și ceai pe masă. Cu aceste două alimente pe masă și cu prietenii langă voi, aduni amintiri și legi relații.

Iubește-ți socrii și rudele soțului! Cucerește-ți rudele!

Respectă-ți soțul! Nu-l umili și ironiza în fața nimănui! Tu l-ai ales!

Uneori va trebui să înghiți în sec, să taci și nu va fi ușor. Însă ca să ai pace în casă … cere Domnului înțelepciune!

Există o pleiada întreagă de femei care au scris istorie. Citim despre faptele judecătorilor și împăraților și vedem influența mamelor în viața lor. De aceea, îți doresc să îți crești copiii în așa fel încât aceștia să deosebească binele de rău, să fie niște oameni care să scrie istorie printre oamenii pe care îi va așeza Dumnezeu lângă ei.