Îmi place să învăț deși uneori sunt cam grea de cap și anumite lucruri le învăț doar dacă trec prin suferință sau necazuri. Perioada aceasta L-am experimentat pe Dumnezeu altfel. L-am simțit alături de mine în durere și în boală. Înainte de a contacta boala citisem într-o carte că de foarte multe ori nu primesc răspunsuri la întrebările mele pentru că nu pun întrebările corecte.
Așa că toată perioada
aceasta L-am rugat pe Domnul să mă ajute să înțeleg ce vrea să mă învețe prin
aceste dureri și prin această boală. Nu am întrebat “de
ce?” sau “de ce eu?”. L-am rugat doar să mă ajute să învăț ce vrea El să mă învețe.
Clar că ceea ce mă învață El este
din Scriptură. “Binecuvântat
să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și
Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre,
pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să
putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” 2 Corinteni 1:3-4
Îmi place că Dumnezeu își rezervă exclusivitatea! El este Părintele
îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri. Oh! am avut și am nevoie de
mângâiere. L-am rugat să se îndure de mine ca să își facă efectul medicamentele,
să treacă durerile, să vină vindecarea. Unde pot găsi mângâierea și îndurarea?
Doar la Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri!
M-au ajutat foarte mult apelurile telefonice, mesajele de încurajare,
sfaturile medicului, însă când era cel mai greu, am apelat la Cel care are
toată puterea în cer și pe pământ iar El și-a arătat îndurarea și m-a mângâiat.
Am ieșit din boală și am îndrăznit să întreb “de ce s-a întâmplat asta?”. Știam că primesc binecuvântările ca să le
dau mai departe, că nu primesc mai mult pentru că nu dau mai mult. Dar nu m-am
gândit că și mângâierile pe care le-am primit de la El sunt pentru a fi date
mai departe.
Am fost mângâiată ca să mângâi pe
cei de lângă mine. Am fost încurajată ca să încurajez!
Am știut că mulți se roagă pentru
mine, dar de ce au făcut asta? Au fost obligați? Mă iubesc? Pentru că le pasă?
De ce m-am rugat și mă rog pentru semenii mei care trec prin suferințe fel de
fel? Ca să îi facă Domnul bine și apoi eu să trăiesc liniștită pe norul meu
pufos si plutitor?
De la Pavel am mai învățat ceva “Voi înșivă ne veți ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca
binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej
de mulțumiri lui Dumnezeu pentru noi.” 1 Corinteni 1:11
Cum? Rugăciunea mea îl ajută pe semenul meu? E un bine pe care îl fac? Iar
la final devine motiv de mulțumire? Rostind sau înălțând o rugăciune pentru semenul
meu, fac un bine, e un ajutor. Răspunsul și rezolvarea vor deveni motiv de
mulțumire la adresa Părintelui îndurărilor și Dumnezeului oricărei mângâieri.
Mulțumesc celor care s-au rugat pentru mine, celor care m-au ajutat și mi-au
făcut un bine înălțând rugăciuni pentru mine. Părintele îndurărilor și
Dumnezeul oricărei mângâieri v-a ascultat și acum putem mulțumi împreună.
