Dimineaţă, am citit despre moartea şi învierea lui Lazăr din Ioan 11. Ce a fost în sufletele prietenelor lui Isus? L-au rugat să vină şi El nu a ajuns înainte ca Lazăr să moară. Nu a răspuns prompt la chemarea lor. Maria şi Marta s-au simtit dezamăgite, nebăgate în seamă? ? Ce gândeau despre faptul că Isus a întârziat atât? Nici la înmormâtare nu a ajuns …
Isus vine după
ce Lazăr era în mormânt de patru zile.
Am putea să
spunem că a ajuns prea târziu. Dacă aş fi trăit atunci, aşa aş fi crezut.
L-aş fi
privit pe Isus şi L-aş fi judecat.
Ai făcut
pentru alţii atâtea şi pentru prietenul Tău chiar nu ai putut să vii mai
repede?
Chiar nu ai
vrut să Îl ajuţi?
Ce fel de prieten
eşti?
L-aş fi văzut infiorându-se
şi plângând. Desi începusem să cred că El e Mesia … m-aş fi gândit că până la
urmă e şi El om ca şi noi.
Numai că gândurile
mele aveau să se întoarcă cu susul în jos când aş fi auzit spunându-le oamenilor
să dea piatra de la mormânt deoparte. La ce bun?
Voia să îl
verifice pe Lazăr?
Mirosul
morţii ne-ar fi făcut să ne strângem vălurile peste faţă!
Ce vrea să
facă Isus?
Parcă Îl văd
şi aud rugându-se! Îi mulţumeşte Tatălui că L-a ascultat!
S-a rugat ca
Lazăr să moară? Cu ce L-a ascultat Dumnezeu?
Isus se uită
la mormânt şi Îl cheamă pe Lazăr să vină afară.
Aş simţi că
nu e real ce se întâmplă! M-aş pipăi. Aş realiza că sunt acolo, lângă mormânt.
Mirosul morţii este purtat de vânt şi din mormânt, ca o stafie, ar apărea Lazăr!
Fusese
îmbălsămat cu zeci de litri de balsam. Mirosul ne-ar învălui! Stafia s-ar
misca!
Maria si
Marta aleargă să îl dezlege pe Lazăr! Dintre fâşiile de pânză se aude ceva ca
un mormăit.
Stafiile
vorbesc? Stafiile se mişcă?
Mi-aş
reaminti că l-am văzut pe Lazăr murind şi ce culoare avea trupul lui când am
început să îl îmbălsămăm!
Le văd pe surorile
lui scoţându-i fâşiile de pânză şi văd că Lazăr are aceeaşi culoare ca cei vii.
Mai mult de atât, Lazăr vorbeşte şi cântă!
Mă uit la
Isus şi … înţeleg!
Da, Dumnezeu
Tatăl L-a ascultat! Nu cum am crezut, nu cum am visat sau mi-am imaginat eu.
