de la faliment la... Hineni

În ultimele luni ale acestui an, o frântură de verset și-a tot cerut dreptul de a fi analizată, studiată. “Caut printre ei un om”.

Multe din ideile propuse la început de an s-au risipit, mi-am pierdut interesul pentru ele, le-am uitat, le-am amânat. Din nou și din nou, realizez că nu sunt perfectă, că nu am greutatea ideală, nu am cunoștințele ideale, nu gătesc ca nu știu ce master chef, nu cânt ca nu știu ce solistă, nu mă îmbrac ca nu știu ce divă, nu mă comport conform codului nescris dar cunoscut de toți... Nu sunt ce și-ar dori unii sau alții. Nu sunt ce mi-aș dori eu...

Am falimentat, și falimentez cu succes în fiecare zi... Am enervat pe mulți, am dat bătăi de cap unora, am scos din pepeni pe alții. Am dezamăgit prin atitudini, vorbe, priviri.

Și iar revin la acea frântură de verset, “Caut printre ei un om”. Aceste cuvinte sunt spuse de Domnul și sunt curioasă să citesc ce conține fișa postului acestui om pe care Îl caută Domnul. Vreau să văd care sunt calificările pe care El le solicită pentru slujba unde are nevoie de acest om. Și, sunt șocată. Nu scrie nimic dacă trebuie să fie bărbat sau femeie, greutate, culoarea ochilor, nimic despre calificare și acte de studii, nimic despre cursurile de formare, nimic despre limbile străine, despre abilități, talente sau înzestrări.

“Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!”(Ezec.22:30)

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov caută un om dispus să muncească, să stea de pază, să oprească pe cei care ar intra prin spărturi, un om care să Îl arate pe El, sau înspre El. Un om dispus să facă ceea ce cere El. Un om care să stea în spărtură, în Fața Lui. Un om care să-I răspundă, Iată-mă! Trimite-mă! Hineni!

Dar unde să mă duc? Ce să fac? Unde să plec? Unde este zidul Tău? Care zid? Nu știu să construiesc ziduri, nu știu să repar ziduri. Nu am învățat construcții. Dacă văd Fața Ta voi muri! Să stau înaintea Ta? Nu mă simt vrednică… Tocmai eu?

Noe nu a fost architect, constructor, inginer, zoolog, veterinar. A ales să răspundă, Hineni.

Avraam nu era călător, nici nu avea planuri de călătorie, nu mai visa să aibă copii. Dar a ales să răspundă, Hineni.

Moise ajunge în deșert pentru că a ideile lui de conducere nu erau ca cele ale lui Faraon, deși acumulase toată înțelepciunea Egiptului. După ce refuză pe față trimiterea pe care i-o face Domnul, alege să spună, Hineni.

Nu știu de ce mă frământă aceste cuvinte. Nu știu de ce Domnul mi le tot aduce aminte. Nu știu de ce Hineni e cuvântul care se leagă de căutarea Lui.

Eu nu știu! Dar El știe!

Mă numesc Levi

Mă numesc Levi și sunt din semnția lui Levi. Cum adica ce e aceea seminție? Nu știi? Nu ai auzit de Avraam? El este cel dintâi om de care Dumnezeu și-a legat Numele. Acesta a avut un fiu, pe Isaac. Bine, a mai avut copii însă noi suntem urmașii lui Isaac. Iar Isaac a avut pe gemenii Esau și Iacov.

Nu ai auzit până acum că Dumnezeu a ales să-și lege Numele de cei trei strămoși ai noștri?

Și ce treabă am eu cu cei trei? Eu sunt nepotul lui Iacov. El a avut doisprezece băieți și o fată. Dar a avut patru neveste.

Sunt din seminția lui Levi, și când s-au împărțit sarcinile semințiilor, lui Levi i s-a dat să aibă grijă de treburile de la Cortul Întâlnirii, și apoi de la Templu. Noi mai trebuie să știm foarte bine Scripturile și să le explicăm altora.

Da, e o poruncă dată de Dumnezeul nostru de foarte multă vreme. Uneori, noi, poporul am ales să nu ascultăm, și nu ne-a fost bine deloc...

Familia mea, din moși strămoși, trebuie să abă grijă de animalele care sunt aduse jertfe Domnului la Cortul Întâlnirii sau la Templu. Știi că acum Irod a refăcut Templul și este tare frumos. Este mândria noastră.

Iar noi, ca niște buni păstori, am învățat cum să creștem animalele pentru jertfe, cum să avem grijă de ele ca să nu se julească, să nu își rupă oasele, să nu aibă nici un defect.

Hai să îți vând un secret! Le înfășăm! Da, așa ca pe copiii mici. În acest fel, animalele nu se pot zgâria, iar dacă se lovesc, nu li se rupe nimic. Am devenit experți în creșterea animalelor...

Când ne odihnim, ca să nu ne plictisim, facem debate-uri. De ce te uiți așa? Crezi că acestea sunt inventate de voi, oamenii moderni? Discutăm între noi profețiile, căutăm semnele lor. Da, uneori, mă pierd și eu în ele însă mă ajută să înțeleg mai bine Scripturile pe care Dumnezeu ni le-a dat.

În ele, încă de la început, ni se spune că va veni un Mântuitor. Moise ne-a spus să așteptăm un prooroc mai mare decât el, va avea o stea a Lui, va vindeca muții și orbii, va vindeca toate bolile care dau acum de cap preoților și doctorilor, va face minuni.

Nu credeam că tocmai eu voi fi martor la acest eveniment atât de așteptat de noi, poporul Domnului.

Să vezi! Noi locuim în Beit Lechem, sau Bethleem cum îl știti voi. Stăm aici pentru că animalele noastre vor ajunge la Templu ca să fie jertfite. Tranzacțiile financiare se fac de multe ori aici, pe câmp. Suntem aproape de Iersualim și de Templu, dar aproape de pășuni. De aici, de pe locul unde stăm cu oile noastre, se vede foarte bine Iersualimul. Vezi, e acolo, pe înălțime.

Așa, începusem să îți povestesc. Era într-o seară, înfășasem mieii ca să nu sufere de frig, ne asigurasem că toate animalele sunt în siguranță, și ne pregăteam de un alt debate. Tema din seara aceea era din profeția lui Mica legată de Beit Lechem, de Bethleem.

Deodată, cerul parcă a luat foc. Și a apărut în fața noastră un înger. Am simțit cum tot părul mi s-a ridicat pe mine, și după cum vezi, sunt om în toată firea. Ne-a spus, "Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle."

S-a născut Mântuitorul, Cel pe care Îl așteptam, Cel promis, Cel despre care tot am dezbătut noi. Wow! S-a născut în timpul meu. E aici lângă noi. Normal că știm cum să recunoaștem pe cineva înfășat. Mielul Lui Dumnezeu este înfășat la fel cum înfășăm noi animalele pentru jertfă.

Pruncul și mieii noștri au acelasi destin. Să fie jertfiți pentru păcatele noastre…

Și apoi, parcă cerul a coborât pe pământ. Avem și noi la Templu corurile noastre, cântăm melodiile scrise de David, de fii lui Core, de Asaf, dar ce au cântat îngerii acolo la noi…

Cântarea lor, vestea adusă, bucuria care s-a instalat în noi, ne-a făcut să lăsăm animalele acolo și să dăm o fugă până în Beith Lechem să-L vedem pe Prunc, pe Mântuitor.

Și L-am găsit! Era așa micuț…

Era înfășat, pus într-o iesele săpată în piatră, așa cum sunt toate din zona noastră. E o piatră mare, special făcută ca să fie iesle. În ea erau puse paie ca să țină de cald Pruncului.

Am găsit totul așa cum ne-a spus îngerul.

Maria și Iosif, inițial, s-au uitat circumspect la noi, dar entuziasmul nostru i-a liniștit.

Am verificat dacă totul era cu mi se spusese, și i-am lăsat să se odihnească. Era noapte. Iar noi eram o trupă de bărbați curioși și entuziasmați…

Cântarea îngerilor s-a impregnat în noi. Ceva s-a declanșat în noi. Eram noi, dar ceva s-a schimbat. Aveam o bucurie inexplicabilă, am cântat melodia îngerilor cum n-am cântat niciodată. Răsunau văile. Nu ne păsa că animalele se vor foi, că poate cei din Beit Lechem vor crede ceva ciudat despre noi.

"Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui."

Acestea erau cuvintele cântării îngerilor și acesta a devenit imnul nostru, al familiilor noastre.

Cum de bucuria mea este încă prezentă?

Pentru că Cel despre care am învățaț, studiat, așteptat, a venit. Pentru că L-am văzut, pentru că Dumnezeu a coborât pe pământ și noi L-am văzut întrupat. Era un Prunc înfășat!

Abia aștept să ajung în cer să mă reîntâlnesc cu îngerii ca să cântăm împreună cântarea pe care ei ne-au învățat să o cântăm..

Dumnezeule! Dumnezeule!

 Călătoria aceasta prin cartea Matei, urmărindu-l cum îmi arată și explică profețiile, m-a ajutat să înțeleg mai bine cine este Isus-Yeshua. Matei mi-a arătat că David a avut și rol de profet, nu doar de rege și cântăreț, de viteaz, de architect al Casei Domnului.

Cuvintele lui, scrise și cântate, sunt o profeție pentru Cel care din punct de vedere uman îi este urmaș. Lui David i s-au descoperit mai multe despre acesta , despre rolul Lui pe pământ, despre cuvintele pe care le va spune. Toate aceste cuvinte erau știute și cântate de poporul Israel, erau arhicunoscute …

“Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?” Psalmul 22:1

“Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: "S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!"” Psalmul 22:7-8

“își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.” Psalmul 22:18

“Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.” Psalmul 69:21

 

Matei și oamenii vremii lui sunt martori ai evenimentelor din viața lui Isus. Îmi reamintesc că Isus-Yeshua înseamnă Salvare. El este Salvatorul așteptat, El este Cel venit din cer, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Despre El au scris profeții că va suferi. David și Isaia ne spun clar și ce cuvinte va rosti Savatorul pe cruce, ce I se va da de băut, cum va acționa.

“I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți."” Matei 27:34-35

“Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap” Matei 27:39

“S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"” Matei 27:43

“Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama sabactani?", adica: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"” Matei 27:46

“Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat sa bea.” Matei 27:48

 

Dar nu s-a sfârșit totul pe cruce, sau în mormânt.

Cel profețit a înviat conform semnului lui Iona. S-a înălțat și este acum la dreapta Tatălui. Acolo, pregătește un loc, o casă, pentru cei care aleg să creadă în El, să accepte că El este Fiului Lui Dumnezeu, că El este Salvarea, doar prin sângele Lui avem/am mântuirea.

Isus-Yeshua nu a rămas la stadiul de Prunc inocent, lipsit de apărare, neputincios, care are nevoie de o mamă să-L hrănească, și un Iosif care să-I protejeze, salveze, apere. Scriptura ne relatează că El a crescut, a ajuns matur, S-a bucurat și S-a veselit cu cei care L-au acceptat, a avut prieteni, a suferit, a murit și a înviat.

Matei m-a ajutat să înțeleg mai bine că totul S-a întâmplat după un plan, cu semne anunțate cu mult înainte, cu proorocii știute, crezute și așteptate de poporul Israel.

Uneori, mă trezesc că vreau ca Mesia al meu să mă izbăvească de tot ce e rău, să-mi dea o viață cu trai îmbelșugat, să se revanșeze față de mine pentru că am ales să cred în El. Sunt exact ca oamenii vremii Lui.

Am niște așteptări care nu sunt conforme profețiilor Scripturii. Nicăieri nu mi se promite așa ceva. Vreau o viață lină și ușoară… Vreau să fug de suferință, nevoi, dureri și de greu. Isus-Yeshua știa că de ele am parte și mi-a promis că va fi cu mine când trec prin ele.

E aici cu mine, indiferent prin ce trec.

ca să se-mplinească Scriptura

Iuda Iscarioteanul, sau Iuda din Kariot, îl aștepta și el pe Mesia. Dar aștepta un Mesia care va scăpa poporul Israel de romani, le va reda pământurile, le va da drepturile înapoi. Isus-Yeshua însă nu se mula pe ideile lui de Mesia.

El voia să fie bogat, să aibă bani, să fie bine văzut prin relațiile pe care i le aduc banii. Își face conexiuni până la cele mai înalte fețe religioase ale vremii. Acestea Îl voiau pe Isus mort pentru că le ataca filosofia, interpreta Scriptura diferit de ei, își pierdeau popularitatea. Mai bine să moară Isus decât să piardă ei ce-și închipuiau că au. Erau bine văzuți, stimați, apreciați, li se făceau plecăciuni...

Din cauza unuia venit din Galileea să piardă din ceea ce aveau?

Cei cu același interes se atrag, fac ei cumva ca să se împrietenească. Sunt prietenii convenționale, doar pe interes, se folosesc unii pe alții pentru a obține ceea ce-și doresc. Și atât.

Înaltele Fețe religioase devin prietene cu Iuda. Habar nu aveau cei implicați în această prietenie că și acest lucru fusese profețit de Zaharia și de Ieremia.

“Eu le-am zis: "Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata; dacă nu, nu mi-o dați!" Și mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginti. Dar Domnul mi-a zis: "Aruncă olarului prețul acesta scump cu care m-au prețuit!" Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar.” Zaharia 11:12-13

“Ieremia a zis: "Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: "Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Salum, va veni la tine să-ți spună: "Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumparare ca să-l cumperi." Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: "Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare, cumpără-l!" Am cunoscut că era cuvântul Domnului. Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, și i-am cântărit argintul, șaptesprezece sicli de argint.” Ieremia 32:6-9

Despre împlinirea acestei profeții ne spune Matei,

“Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, pretul Celui prețuit, pe care L-au prețuit unii din fiii lui Israel; și i-au dat pe "Țarina olarului", după cum îmi poruncise Domnul."” Matei 27:9-10

Perioada asta de pregătire și se studiu al profețiilor și al împlinirilor lor, m-a ajutat să văd, să realizez că nimic din ceea ce au făcut, spus, acționat cei despre care scrie Matei nu a fost la întâmplare, așa alandala.

Pavel mă ajută înțeleg și mai bine acest aspect, “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, dupa bogățiile harului Său pe care l-a răspândit din belșug peste noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuși,

ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pamant.

În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Efeseni 1:7-12

“Și tot ce a fost scris mai inainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin rabdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Rom.15:4)”

ca să se-mplineacă Scripturile

Deși am crescut auzind Cuvântul, în capul meu era mare ceață. Biblia este împărțită în Vechiul Testament și Noul Testament. Habar nu am cum și când, în capul meu s-a ciubărit ideea că în Vechiul Testament este vorba despre poporul Israel, și este scrisă această istorie doar pentru poporul Israel. Noul Testament este despre Isus, ucenici și este pentru cei care cred în Isus. Vechiul Testament e folositor doar ca manual de istorie. Oh! Da, mai poți să îți alegi de acolo niște promisiuni și niște versete de mângîiere. Eu trăiesc în vremea Noului Testament și de la Isus începe o nouă eră, un nou fel de viață. Cumva Dumnezeu acționează diferit, se schimbă.

Habar nu am de unde și cum și-au făcut cuib aceste idei total false.

Domnul a văzut ce harababură era în capul meu, și în felul Lui de a lucra cu mine, a aprins în mine mai mult dragul de citit, de studiu. Acolo, la studiu, doar eu cu El, am înțeles că de fapt este o singură carte, cu promisiuni și împliniri, cu un plan care s-a împlinit și se împlinește. În ea găsesc un fir roșu din Eden și până va reveni Isus să ne ia ACASĂ, la casa pe care acum ne-o pregătește sus în cer.

Din Grădina Edenului, Adam și Eva au știut că un Mântuitor va restabili relația omului cu Dumnezeu. Toți eroi credinței de pe paginile Scripturii au știut că va veni un Izbăvitor, au știut unul sau mai multe din Numele și rolurile Lui, au scris și au spus despre El. Poporul a așteptat Profetul despre care a scris Moise, i-au așteptat steaua, L-au așteptat pe Cel Minunat, știau din profeții că El va vindeca bolnavii, va da pâine poporului Său pentru că El este Pâinea.

Matei ajunge în cartea lui la episodul când Isus este în Grădina Ghețimani, când Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, când Isus îi spune lui Petru, “Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că așa trebuie să se întâmple?” Matei 26:54

Ucenicii erau acolo părtași împlinirii Scripturilor, dar mai târziu au înțeles că acțiunile lor erau parte a ceea ce fusese prevestit. Pe Isus, Dumnezeu Întrupat, nu L-a mirat că Petru a scos sabia, că a fost dus și judecat de la Ana la Caiafa, că a fost scuipat, bătut, că ura împletită cu vorbele veneau peste El ca săgețile. Nu L-a surprins nimic. Era totul în planul Lui.

Isus știa ce trebuia să împlinească, și a împlinit fiecare cuvânt, punct și virgulă din profeții.

“Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci." Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.” Matei 26:56

Sărbătoarea Nașterii Donului este tot mai aproape, mă las angrenată în iureșul activităților, Îl tratez pe Isus ca pe un Prunc firav, neputincios, demn de milă, un copil de care eu să am grijă.

Dar El este Dumnezeu.

El este Cel care are milă de mine.

El este Cel care se-ngrijește de mine.

El, Cel coborât din cer, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii are toată puterea în cer și pe pământ.

El este Dumnezeu, iar eu sunt urmașa lui Adam, creată de El, iubită și iertată de El, prin sângele Lui Isus sunt mântuită de păcatele mele.

Vechiul și Noul Testament sunt o singură carte, e o singură poveste, reală, cu extrem de multe dovezi istorice și arheologice.

Este povestea planului de salvare a Lui Dumnezeu pentru mine și pentru tine.

Isus știa ...

Am știut despre Isus din perioada intrauterine, am crescut pe acordurile versurilor despre El, știam poveștile cu și despre El, istoriile despre eroii Scripturii. Dar a fost nevoie de un moment conștient în viața mea când să accept să Îl urmez, să-L las să-mi fie Domn personal. De atunci, aleg să iau această decizie în fiecare zi. Și de fiecare dată când fac acest lucru, înțeleg mai mult și mai adânc ce, pe Cine aleg și de ce Îl aleg.

Îmi curge judecata prin vene. Am judecat poporul Domnului că a făcut și a dres, că a ales aia sau pe cealaltă. Am făcut asta până am fost în peninsula Sinai unde am prins o zi cu vânt. Nu vedeai nisipul prin aer însă îl simțeai în nări și părțile de piele expuse la aer. Eram îmbrăcată, însă subsuoară, în fiecare por al pielii și în fiecare fibră a hainelor aveam nisip.

În capul meu, credeam că exodul poporului din Egipt a fost ca o călătorie în concediu, cu all inclusive, pălării largi de soare, cremă de protecție UV. Tratam exodul ca pe o aventură! Viața în deșert nu este ușoară. Atunci și acolo am înțeles nemulțumirile și plângerile poporului altfel. De atunci, am ales să mai gândesc un pic înainte de a judeca. Însă tot mă mai ia gura pe dinainte.

Îmi este drag Petru. Era un bărbat hotărât, cam impulsiv, bun cunoscător al Scripturilor, bun pescar. Când a venit fratele lui Andrei la el, și i-a spus că L-a găsit pe Domnul, a ales să plece de la muncă, să Îl vadă și el pe Domnul, să Îl găsească și El.

Isus știa că bărbatul acesta hotărât, ferm și dornic să-L cunoască, într-un context greu, va decide să spună că nu Îl știe, nu Îl cunoaște. Nu dau cu pietre în Petru pentru că uneori și eu m-am comportat de parcă nu auzisem de El, nu Îl știam și nu Îl cunoscusem.

Matei mă ajută să înțeleg profețiile punându-le în contextul împlinirilor, și în capul meu se face lumina.

“Scoală-te, sabie, asupra pastorului Meu și asupra omului care Îmi este tovarăș! - zice Domnul oștirilor. Lovește pe păstor, și se vor risipi oile! Și Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.” Zaharia 13:7

Uncenicii au fugit să-și scape viața când au venit să Îl aresteze pe Isus. Petru neagă, și se jură că nu Îl cunoaște, deși în aceeași seară, cu toată puterea lui afirmase că Îl va urma pe Isus oriunde. Nu cred că ucenicii și Petru s-au gândit în acele momente că ei împlinesc profeția lui Zaharia.

“Atunci Isus le-a zis: "În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: "Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite."” Matei 26:31

Isus știa profeția, știa ce va urma. Nu l-a ironizat pe Petru, nu l-a ironizat nici pe Iuda. I-a spus lui Petru că S-a rugat pentru credința lui.

Oh! Cred că de multe ori Isus s-a rugat și pentru credința mea…

Isus și Iuda

Știu ce înseamnă gustul amar al trădării, știu cum este când tăvălugul sentimentelor vine ca să mă copleșească și să mă îngroape, spunându-mi că mi-am meritat trădarea. Știu ce înseamnă să fii trădat...

Da, am rămas cu sechele! Suflu și-n înghețată, numai să nu mai trec încă o dată pe aici.

Trădarea m-a schimbat, m-a modelat într-un fel cum nu m-am gândit! Da, am iertat, însă nu am cum să uit așa ceva, nu am cum să tratez pe cei care m-au trădat la fel. E ca și cum m-aș trăda și eu...

Am însă un model la care mă uit, și El este Isus. Deși știa cine este cel pe care și-L alege, deși știa ce Îi va face, deși știa ce va spune, cum va acționa, a ales să Îl facă ucenicul Său, să Îl lase să fie părtaș al învățăturilor și minunilor Lui, al prezenței Sale.

Este vorba de Isus-Yeshua și de Iuda, cel care l-a vândut pentru 30 de arginți.

Isus știa profeția lui Zaharia “Eu le-am zis: "Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata; dacă nu, nu mi-o dați!" Și mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginți.” Zaharia 11:12

Isus știa cine este Iuda, și ce rol va juca. Știa ce gânduri îi vor frământa mintea și că va căuta să se îmbogățească pe spatele Lui. Și cu toate acestea Îl alege, Îl lasă să-i fie părtaș în călătorii, la mesele unde erau invitați, la minuni, la împărțirea pâinii și a peștilor, la calmarea furtunii, la călătoria lui Petru pe ape...

Iuda a ales să-L urmeze pe Isus așteptând beneficiile materiale. Era managerul financiar al Lui Isus și al ucenicilor. El știa câți bani au, cât trebuiau să plătească, ce să cumpere, cum să se târguiască și cum să ceară discount/reducere.

Cu toate acestea, Isus nu Îl tratează diferit! Nu îl trimite doar să facă treburile administrative, să stea cât mai departe de El. Nu, îl lasă să fie parte la tot. El, Dumnezeu Întrupat, alege să Îl iubească pe cel care Îl va trăda și-L va vinde pentru treizeci de arginți. Planul veșnic de salvare a Lui Dumnezeu trebuia să se împlinească. Isus știa că trebuie să treacă pe aici. El nu a fost surprins de acțiunile și reacțiile lui Iuda.

La masa de seder, din seara de Paște, Iuda este acolo. Este parte la povestit povestea primului Paște, la cântarea psalmilor, la întrebările celui mai tânăr, la discuțiile despre semnificația alimentelor de pe masă. Și în tot acest timp, capul lui stă doar la banii pe care-i va câștiga vânzându-și Învățătorul...

Isus-Yeshua, acolo, la masa de seder, le spune ucenicilor ce se va întâmpla cu El. Iuda, nonșalant, “a luat cuvântul și I-a zis: "Nu cumva sunt eu, Învățătorule?" "Da", i-a răspuns Isus, "tu ești!"” Matei 26:15

Ca să se-mplinească Scriptura, Isus alege să îl lase pe Iuda să fie parte la tot ceea ce a făcut și spus. A ales să fie trădat pentru ca Planul Său veșnic de salvare să se împlinească.

În planul Său, El, Isus, Fiul Lui Dumnezeu Întrupat, este Mielul de jertfă pentru păcatul omenirii, oricare ar fi acesta, oricâte ar fi. El a venit și a murit pentru toate păcatele noastre. Prin Sângele Lui am iertarea de păcatele mele. Sunt curățită și sfințită în Sângele Lui.

Iuda a ales să-și trădeze Învățătorul.

Eu aleg să nu mă trădez pe mine și-L las pe Cel trădat să mă curățească prin sângele Lui.

Casa Lui, casa lor...

David vrea să construiască Domnului o casă. Îi lasă fiului său Solomon, schițele, materialele necesare construcției, bani, aur și muncitori iscusiți angajați cu conctracte de muncă pe o lungă perioadă de timp.

Solomon construiește o casă Domnului, casa aceasta era în Ierusalim, și se numea Templul Domnului. Era Casa Domnului. Era o capodoperă artistică. Mai mult de atât, Domnul a ales să asculte rugăciunea lui Solomon, și Și-a pus Numele peste această casă. Domnul vorbește despre Templu ca despre Casa Lui.

Numai că oamenii, la fel ca astăzi, își aleg felul de a-și trăi credința, aleg cum să creadă, ce să creadă, cât din Scriptură să creadă și să aplice, cât să-și însușească de la alții. Robia babiloniană a ajutat la corectarea modului de a-L vedea pe Dumneze, însă a adus și multă strictețe în a trăi credința. O strictețe mai mare decât prevedea Scriptura.

Necredința și amestecul de credințe duc poporul în robie. Sincretismul părea frumos, până au ajuns în robie.

Ieremia, pe vremea robiei babiloniene, spune poporului despre decizia Domnului în ceea ce privește Casa Lui, “Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaților ei.” Ieremia 12:7

Din cauza necredinței, Domnul își părăsește Casa, își abandonează poporul despre care știm că era “iubita Mea”. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov vorbește despre poporul Său ca despre iubita Lui. Poporul Îl părăsise, și El îi abandonează pentru o vreme... urmărind lucrurile din umbră.

Domnul alege să trimită pe Ieremia ca să spună poporului Său “Dar dacă nu veți asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!"” Ieremia 22:5

Istoria ne dovedește că cuvintele Domnului s-au împlinit. Templul a fost dărâmat în timpul robiei babiloniene, a fost reconstruit de Ezra și Neemia. Irod îl renovează și îi dă o nouă strălucire, iar în anul 70, după Christos, templul este dărâmat. Rămâne în picioare doar o porțiune de zid, reconstruit și reamenajat, cunoscut ca Western Wall – loc sacru pentru poporul Israel.

Domnul le reamintește cum trebuie întâmpinat Cel ce vine la Casa Domnului “Binecuvantat să fie cel cel vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.” Psalmul 118:26

Isus-Yeshua vorbește poporului despre Casa Lui, “Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: "Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!"” Matei 23:38-39

Isus, Dumnezeu Întrupat, vorbește despre templu ca despre casa lor, a poporului Israel... nu mai era Casa Lui.

Va fi numită din nou Casa Lui atunci când poporul Îl va alege pe Isus-Yeshua ca Domn și Dumnezeu, când I se va spune "Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!"

Isus era fiul lui David

Îmi place să descopăr detalii și informații despre familia mea, despre înaintașii mei, să știu cine sunt, a cui sunt, ce făceau, ce meserii și afaceri învârteau, ce vicii aveau, de unde am moștenit darurile și abilitățile pe care le am.

Matei mă ajută să înțeleg mai bine Scriptura, să pun evenimentele în ordine, să realizez o dată în plus că nu există o ruptură între Scriptura de care ne pomenește el și de ceea ce cunosc astăzi ca Noul Testament. Scrierile apostolilor sunt o continuarea firească a scrierilor Scripturii, arătând împlinirea profețiilor, descoperindu-mi planul Domnului.

Genealogia lui Matei despre Isus mă duce până la Avraam, însă Matei face o referire interesantă, Îl numește pe Isus fiul lui David. Recitind genealogia văd că Solomon este fiul lui David.

Eu sunt fiica lui Andrei, însă cu două generații mai în urmă, există un alt Andrei care are tot dreptul să spună că sunt fiica lui, sunt urmașa lui. Bunicul matern spunea mereu că sunt a lui, iar asta mă enerva tare. La acea vreme, nu înțelegeam că ceea ce spunea era adevărat. Eram a lui deși eram fiica fiicei lui.

“Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” Matei 1:1

Isus Hristos – Yeshua HaMashiach este fiul lui David, fiul lui Avraam. Maria-Miriam, mama Lui Isus, cât și Iosif – tatăl adoptiv sunt urmașii lui David, ai lui Avraam. Îmi reamintesc că Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, că Iosif a avut rolul de tată adoptiv.

David, omul după înima Lui Dumnezeu, în psalmul lui scrie, “Domnul a zis Domnului meu: "Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale."” Psalmul 110:1

Pe baza promisiunii lui Dumnezeu, David a știut că un urmaș al lui va fi veșnic pe tron. Nu știu cât a înțeles din acea promisiune. Poate că a înțeles mai mult decât cred și pot pricepe eu. Dar indiferent de cât a înțeles, David a crezut promisiunile Domnului, și a trăit crezîndu-L pe Domnul pe cuvânt.

Cuvintele lui David sunt o profeție care se împlinește în urmașul său, Isus Christos.

Matei ne descrie cum Isus stătea de vorbă cu fariseii – învățații și liderii religioși ai vremii. Aceștia se întrebau cine este El, de ce afirmă anumite lucruri despre El, deși știau Scriptura la literă, se pare că la fel ca mine, nu puteau pune informațiile cap la cap.

“Și Isus le-a zis: "Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:

"Domnul a zis Domnului Meu: "Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale"?

Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?"” Matei 22:43-45

Duhul Sfânt sau Duhul Domnului îl însuflă/inspiră pe David să scrie cuvintele din Psalm, îl ajută să scrie această profeție.

Din punct de vedere uman, Isus este fiul/urmașul lui David.

Din punct de vedere divin, Isus este Dumnezeu întrupat, Fiul Lui Dumnezeu, este Domnul și Dumnezeul lui David.

o peșteră de tâlhari?

David discută cu Natan despre planurile și ideile lui. Îl iubea pe Domnul, vedea că Domnul îi poartă de grijă, îl binecuvântă, îl înalță, îi dă trecere, îl scapă de la moarte, îi dă bucuria mântuirii. Era împărat, architect, se ocupase de logistica casei sale. Mergea și se închina Domnului, aducea jertfe la Cortul întâlnirii. Se trezește în el dorința de a face ceva pentru Domnul, de a-I face o casă aici, pe pământ. Voia să facă ceva măreț, un loc unde să vină Domnul cu plăcere.

Știu că acea casă va fi zidită de Solomon, și reconstruită de Irod.

Despre casa aceasta numită Templu, localizată în Ierusalim ne vorbesc Isaia și Ieremia. Cuvintele lor sunt cu bătaie lungă, cu împliniri peste sute de ani. Acolo, era Templul Domnului. Iar Domnul în Cuvântul Său vorbește despre casa aceasta ca despre Casa Sa.

“Si pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toti cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele."” Isaia 56:6-7

Solomon se roagă, și cheamă Numele Domnului peste casa pe care o construiește Domnului, iar cuvintele acestea sunt mai apoi rostite de Domnul către profeții Isaia și Ieremia. Văd că nici un cuvânt din rugăciunea rostită de Solomon atunci la inaugurarea Templului nu a rămas aruncat în vânt. Domnul a luat seama la ele.

“Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peșteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!” Ieremia 7:11

Casa Domnul să devină o peșteră de tâlhari? Cum se poate așa ceva? În Templu nu intrai oricum, iar acum Isus face așa acuzații?

“Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: "Este scris: "Casa Mea se va chema o casa de rugăciune." Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari."” Matei 21:12-13

A cui era Casa aceasta? Era a Domnului.

Cine este Cel ce dă afară vânzătorii, cumpărătorii, valutiștii, și pe cei ce vindeau porumbei?

Isus Christos-Yeshua HaMashiach, Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu Întrupat.

A venit acasă la El ca să facă curățenie.

Era Casa Lui, era o casă de rugăciune!

așez piesele de puzzle

Am o imaginație bogată, iar Matei mă provoacă să o las să se manifeste. Citesc cartea imaginându-mi evenimentele, mergând cu Isus și ucenicii prin cetăți, pe mare, luând parte la discuțiile lor. Încerc, din firul narațiunii, să văd dacă oamenii cu care vorbește Isus se prind cine este El, Scripturile le știau – asta era clar.

Matei mă surprinde cu cât de puține detalii ne lasă despre el. E clar că nu voia ca ceva din el să iasă în evidență. Cartea lui este despre Isus-Yeshua, despre Salvatorul și Mântuitorul lui Israel și al tuturor ce aleg să creadă în El, despre Dumnezul Întrupat care a ales să vină pe pământ ca să-i învețe pe oameni despre El, despre Tatăl, să ne povestească de ACASĂ, despre planul Lui.

Isaia este denumit al cincilea evanghelist al Bibliei. David a fost rege, compozitor, cantautor și profet. În cuvintele scrise de ei, găsesc detalii precise și specifice despre Cel pe care îl aștepta poporul Domnului.

Nu pot să nu realizez, o dată în plus, că nimic din ce a trăit Isus-Yeshua pe pământ, nu este la întâmplare. Profeții au lăsat scris despre El, despre unde se va naște, când se va naște, ce roluri va avea, că va trăi acolo sau dincolo, că va vindeca, va elibera, va face minuni, va intra pe cântări de bucurie în Iersualim, va suferi, va muri și va învia.

Oare ce a fost în mintea celor care cu ramuri de finic au alergat să-L întâmpine pe Isus când a intrat în Ierusalim? Oare seara, înainte de culcare au meditat și realizat că ei au fost parte la împlinirea Scripturii?

“Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: "Spuneți fiicei Sionului: "Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El, și răsplatirile merg înaintea Lui."” Isaia 62:11

“Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.” Psalmul 118:26

Aceste cuvinte scrise de David în Psalmul 118:26 și de Isaia în cartea sa, se împlinesc sub ochii ucenicilor, a celor care au ales să se bucure și să-L ovaționeze pe Isus, în drumul Lui spre Ierusalim.

"Spuneți fiicei Sionului: "Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe." Matei 21:9

Isus intră în Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe în timp ce mulțimea Îl ovaționa.

“Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă, strigau: "Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!"” Matei 21:9

Matei mă ajută să pun cuvintele Scripturii ca pe piesele dintr-un puzzle, și să văd că toate profețiile despre Mântuitorul așteptat se împlinesc în Isus, în Yeshua care înseamnă Salvare. Mă ajută să realizez că Dumneze nu Își lasă nici un cuvânt neîmplinit.

uneori sunt grea de cap

 Încep să mă îndrăgostesc de Matei. Descopăr că știa Scriptura bine, știa profețiile, avea darul de a scrie și de a-și testa audiența provocându-I să-și amintească Scriptura și cuvintele ei.

Matei este scriitorul care în evanghelia sa folosește cele mai multe citate ale Scripturii, și-și ajută audiența/cititorii să vadă împlinirea cuvintelor în Isus-Yeshua, în Cel așteptat.

Am crescut auzind și citind Scriptura. Chiar aveam impresia că o știu, până când m-am apucat de studiat, de aprofundat Cuvântul. Atunci, am realizat că habar nu am cât de puține știu și pricep din ceea ce citesc.

Uneori nu înțeleg un text anume, nu pot să fac legătura cu alte texte din Scriptură, nu corelez evenimentele cu profețiile. Și nu-mi place să mi se spună că sunt grea de cap. Cred că nici oamenilor cărora li se adresa Isus nu le plăcea asta, cel puțin învățații își manifestau vocal nemulțumirea când El li se adresa cu vorbe tăioase citându-le din Scripturi.

Nu vreau să-I judec pe oamenii vremii lui Matei, cei cărora le vorbea Isus. Mă regăsesc uneori în acea stare de neînțelegere, de nepricepere. Dar sunt unii care nu vor să audă, să vadă, să știe și să cunoască. Cred că lor le sunt adresate cuvintele acestea:

“Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: "Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec."” Matei 13:14-15

“Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. I-a săpat pământul, l-a curățat de pietre și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.” Isaia 5:1-2

“El a zis atunci: "Du-te și spune poporului acestuia: "Întruna veți auzi, și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!" Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-auda cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, și să nu fie tămăduit."” Isaia 6:9-10

“Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești."” Matei 15:7-9

“Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară.” Matei 21:33

“Isus le-a zis: "N-ați citit niciodată în Scripturi că: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri"?” Matei 21:42

“Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta și este o minunăție înaintea ochilor noștri.” Psalmul 118:22-23

Cine vorbește în text? Ce vorbește? A cui este via? Cine este vierul? Cui i-a dat-o în arendă? Cine este piatra lepădată de zidari? 

Sărbătoarea Nașterii Domnului se apropie. Știu mai multe despre El acum față de cât știam ieri? Am mai descoperit ceva nou? Pe cine sărbătoresc? Despre cine este vorba în sărbătoarea asta?

cu Isus la povești

 Îmi plac poveştile. Le iubesc mai ales pe cele care au un tâlc, o învăţătură. Când aud de poveşti, mă duc cu gândul la casa bunicilor materni, unde după soba enormă trona un soi de pat. Acolo dormeam eu. Problema era că până adormeam, bunicul trebuia să îmi spună poveşti. Iar el le spunea aşa de fain, cu intonaţie, cu modulaţii ale vocii. Lampa îşi arunca lumina blândă pe lucrul bunicii, focul trosnea în sobă, iar bunicul spunea o poveste.

A povesti, a citi sau spune poveşti nu este ceva nou, ceva inventat de noi oamenii moderni şi civilizaţi. Mă uit în Scriptură şi văd că poveştile erau prezente în viaţa de zi cu zi încă din Grădina Edenului. În fiecare zi, în răcoarea zile, Dumnezeu stătea de vorbă cu Adam şi Eva. Apoi văd că Dumnezeu porunceşte poporului să povestească copiilor minunile Lui şi istoria lor cu El.

Mi se bucură inima şi fiinţa citind sau auzind minunile pe care le face Domnul printre noi în aceste zile. Mă rog să mă ajute să aud poveştile, să mă bucur de ele.

Isus foloseşte povestea şi pilda ca metodă de a-şi învăţa ucenicii, sau când voia să transmită un mesaj poporului. Matei a consemnat poveştile şi pildele lui Isus, dar ne şi ajută să înţelegem cum se împlinesc profeţiile Scripturii în Isus-Yeshua.

“Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,

ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii."” Matei 13:34-35

Despre care prooroc este vorba?

Asaf, unul dintre autorii şi compozitorii psalmilor, a cântărilor care vor intra în folclorul poporului Israel, era şi prooroc. Iar el scrie:

“Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.” Psalmul 78:1-2

Cărţile Scripturii nu sunt texte de poveşti pentru evrei, este cartea lor de istorie. În ea îşi găsesc trecutul, prezentul şi viitorul.

Dar pentru cei care nu sunt evrei, are Isus-Yeshua o veste bună. El s-a întrupat, a trăit pe pământ, a murit pentru păcatul fiecărui om, indiferent de etnie, culoare, statut social sau cultural, etnic sau religios, a înviat şi S-a înălţat la dreapta Tatălui. Acolo, ne pregăteşte un loc. Dar va reveni ca să ne ia cu El în ceruri.

Oh! Vestea asta aduce atâta bucurie şi speranţă!

Iona și Isus

De mic copil am știut povestea lui Iona, de încăpățânarea lui, de refuzul lui de a asculta și de a spune unei cetăți că Dumnezeu o cheamă să se pocăiască, adica să se întoarcă la El. Dar Iona voia ca ei să moară. Credea că dacă nu ascultă și fuge de Domnul, toți cei din Ninive vor muri. Iona credea că așa e corect și drept.

Își cumpără bilet scump și pleacă departe de Ninive, cât mai departe credea el că va ajunge. Domnul Îl lasă să-și cumpere bilet, să-și mănânce frustrarea și neascultarea în suc propriu, îl lasă să plece pe mare așa cum și-a dorit Iona.

Numai că Dumnezeu stârnește o furtună cumplită. Căpitanul și marinarii nu mai văzuseră așa dezlănțuire a naturii. Au realizat că e ceva mai mult decât o simplă furtună. Fiecare au început să strige către dumnezeul lui.

Iona dormea dus. Era obosit de insitențele Lui Dumnezeu de a merge la Ninive, de dragostea Lui plină de compasiune pentru oamenii care nu Îl ascultau, de mesajul acesta pe care trebuia să îl ducă...

Marinarii îl găsesc dormind buștean.

Iona nu se sperie de furtună, realizează că furtuna este din cauza lui și roagă marinarii să îl arunce în mare. Știa că furtuna se va potoli pentru corabie și marinari, dar nu și pentru el. Și era adevărat.

Ajunge în mare și este înghițit de un pește mare. Stă în stomacul peștelui trei zile. Între timp, se roagă Domnului, și Domnul face peștele să îl ducă cât mai aproape de Ninive. Ajunge în cetate, spune mesajul, iese din cetate și se așează pe un deal așteptând să vadă cum va fi distrusă cetatea cu tot cu oamenii ei.

Numai că în așteptarea asta, vede că oamenii se îmbracă în sac și cenușă, se pocăiesc de păcatele lor și se întorc la Domnul. Iona crapă de ciudă... Asta nu era drept...

Cu toate acestea, Iona este considerat un profet al Domnului. Iona a fost un om pe care Domnul L-a folosit pentru salvarea unei cetăți.

Știam povestea. Făcea parte din istoria poporului evreu. Dar ce caută în Noul Testament? De ce o aduce Matei în același context cu al Lui Isus-Yeshua? Ce legătură este între cei doi? Ce îi leagă?

“Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopti în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.” Matei 12:40

“Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.” Iona 1:17

Isus Însuși face conexiunea aceasta în fața poporului, a învățaților și a oamenilor religioși. Iona a fost un semn, un om trimis cu un mesaj, trei zile și trei nopți a stat în burta peștelui.

Isus a stat trei zile și trei nopți în inima pământului, a murit, a înviat și S-a înălțat la cer.

Isus are un stil smerit de a lucra

Am auzit de când eram copil că dacă nu sunt cuminte, Isus nu mă va mai iubi. Mai târziu, mi s-a implatat ideea că trebuie să mă port așa, să vorbesc așa, să mă îmbrac într-un anume fel, să… Lista era lungă, extrem de obositoare și împovorâtoare. Toate aceste idei mă făceau să Îl simt pe Dumnezeu respirându-mi în ceafă, așteptând să mă pocnească dacă ceva nu era bifat în lista prezentată de către alții.

Numai că Dumnezeu a intervenit în viața mea cum numai El știe să o facă. M-a scos din mulțime în repetate rânduri, și a stat cu mine ca să îmi arate cine și cum este Dumnezeul Scripturii. El este mereu cu mine, însă acele perioade sunt speciale pentru mine.

Nu am avut de ales, și L-am lăsat să mă învețe, să mă mentoreze. Am învățat să Îi ascult glasul sau șoapta, să Îl văd cum plin de răbdare îmi potolește temerile, furtunile inimii și ale minții, cum îmi arată că identitatea mea este dată de El și nu de vorbele sau părerile altora. M-a îngrijit când alții și-au permis să mă desființeze, m-a adunat ca pe-un vas spart și m-a lipit cu Mâinile Lui străpunse de cuie pe cruce.

Am învățat să Îl las să mă iubească, repare, vindece, aline. Și El face asta fără tam-tam, fără live-uri și spectatori. Așa a făcut tot timpul. Discret, în tăcere, în umbra, fără spectacol și-a făcut lucrarea pe pământ.

Matei ne prezintă viața Lui Isus-Yeshua, ne descrie cum I-a vindecat pe oameni, cum apoi i-a rugat să nu spună nimănui, să se ducă doar la preot, să dea Slavă Domnului.

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

"Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui."” Matei 12:17-21

Robul, Alesul, Cel în care Dumnezeu își găsește toată plăcerea nu zdrobește pe cel căzut, spart sau frânt. Da, El va judeca pe fiecare după adevăr. Iar El este Adevărul. El, Cel venit de Sus, vine cu vestea că și neevreii pot fi mântuiți dacă cred în El, dacă Îl acceptă ca fiind Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul și Salvatorul.

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui." Isaia 42:1-4

ce aduce Isus?

O dilemă mare m-a urmărit multă vreme în copilărie și adolescență. Sunt câteva versete care mi-au dat de furcă, nu le înțelegeam, și nu știam cum să mă raportez la ele.

“Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.” Matei 10:35-38

Isus-Yeshua spune cuvintele astea. Cum să mă raportez la ele? Ce fel de despărțire va face? De ce ne vom despărți? Nu le va fi dor părinților mei de mine? Mie nu îmi va fi dor?

Totuși, ce fel de despărțire va fi?

Unii Îl consideră pe Isus un om bun care a rămas în istorie, unii cred că a fost un profet, unii cred că Isus este Dumnezeul creștinilor așa cum Allah este dumnezeul musulmanilor. Unii nu pot accepta faptul că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh, toți trei în aceeași Persoană. Ideea este inacceptabilă.

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov este cunoscut ca Dumnezeul evreilor, al poporului Israel. Despre asta citesc în Scripturi. El este Singurul Dumnezeu.

“Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” Deuteronom 6:4

Asta rostește fiecare evreu dimineața și seara, la venire și la plecare, în călătorie sau acasă. Faptul că Dumnezeu are un Fiu, că El se întrupează și trăiește o vreme pe pământ a rămas pentru unii… de neacceptat. Faptul că Dumnezeu, în planul Lui, alege să Îi primească și pe neevrei, să le ofere mântuirea prin Isus Christos este ne neimaginat. Era o distincție clară între evrei și celelalte popoare. Puteai să te convertești, să Îl accepți pe Dumnezeu lui Avraam, Isaac și Iacov ca Dumnezeu, să practici legea, să te integrezi în popor. Biblia ne confirm astfel de cazuri.

Acesta era contextul în care Isus-Yeshua spune cuvintele acestea.

Astăzi contextual este cam același.

Să spui că eşti Fiul Lui Dumnezeu, că Dumnezeu a fost văzut de către Fiul Său, să vorbești despre Dumnezeu ca Tată și să afirmi că Tu și El sunteți una era considerată blasfemie, trebuia să fii ucis.

Cuvintele Lui Isus sunt rostite într-un astfel de cadru. Cine alegea să creadă că Isus-Yeshua este Fiul Lui Dumnezeu era renegat de familie. Această hotărâre îi făcea pe ai săi din casă să îl considere vrăjmaș al ideilor și concepțiilor lor. Dar astfel de rupturi se întâmplă și în zilele noastre.

Acceptând că Isus-Yeshua este Fiul Lui Dumnezeu, crezând că El este jertfa pentru păcatul omenirii și în sângele Lui am iertarea, mântuirea și eliberarea, îi va face pe cei din casa mea, cunoscuții mei să-mi devină vrăjmași. Dacă ei nu cred ca mine, relațiile în familie se vor schimba.

În unele cazuri, oamenii aleg să se dezică de cei care aleg să Îl urmeze pe Isus. În altele, se păstrează relația.

Mărturisind-mi credința în Isus Christos-Yeshua HaMaschiach în fața celor care nu cred în El, mă așează pe poziție opusă, diferită. Uneori voi fi tratată diferențiat din cauza credinței mele. Uneori voi suferi batjocori și umilințe din această cauză. Cunosc povești ale martirilor, ale oamenilor care au îndurat persecuțiile pentru că au crezut în Isus Christos.

Levi sau Matei – Matityahu mă ajută să realizez că și acest aspect despre Isus-Yeshua fusese prevestit. Învățăturile Lui vor da peste cap familii întregi, se vor porni lupte în familii.

Profetul Mica profețise despre asta, “Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! -” Mica 7:6

Cine este El?

Cartea Matei nu este scrisă oricum, văd că este foarte bine documentată, fiecare eveniment este atestat cu cel puțin trei martori – așa cum cerea Legea. Matei a consultat genealogiile din arhivele Naționale care se găseau în Ierusalim, a căutat genealogia lui Isus-Yeshua și ne-a lăsat-o scrisă. Apoi realizez cât de bine știa Scriptura, cât de bine știa în Cine crede, pe Cine urmează, pe Cine a lăsat să îi fie Domn și Învățător.

Pentru Matei nu exista nici un dubiu că Învățătorul lui Isus-Yeshua este Christos-Mesia. Consemnează vorbele și faptele Lui Isus și le așează cronologic demonstrându-le cu pasaje din profeții Scripturii. Isus-Yeshua, Salvatorul, este Cel care vindecă bolile fizice, psihice și emoționale. El este Cel care ne îndeamnă să îi dăm poverile și durerile noastre. Este dornic să le poarte, să ne elibereze.

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui nepuțintele noastre și a purtat bolile noastre."” Matei 8:17

“Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit”. Isaia 53:4

Ioan Botezătorul este închis și vrea o confirmare că ceea ce a făcut și spus era bine, că Cel căruia I-a pregătit Calea este Isus-Yeshua. Își trimite ucenicii la Isus să Îl întrebe dacă El este Mesia, Cel Așteptat.

“Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.” Matei 11:4-5

Ioan știa profețiile, când a auzit ce i s-a spus despre cuvintele rostite și de faptele făcute de Isus, a știut că misiunea lui a fost îndeplinită.

“Spuneți celor slabi de inimă: "Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni și vă va mântui."

Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb, și limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor țâșni ape, și în pustietate, pâraie;” Isaia 35:4-6

"Ascultați, surzilor; priviți și vedeți, orbilor!” Isaia 42:18

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui."” Matei 12:17-21

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea;” Isaia 61:1 

îl las pe Matei să mă învețe despre Yeshua

În ultima vreme “stau” mai mult la povești cu Matei, evanghelistul Matei. Îl descos și îl las să mă învețe și mentoreze. Cu cât stau mai mult cu el, cu atât realizez cât de puține știu.

Era evreu, numele lui era Levi, a avut o funcție publică și anume aceea de colector de taxe, era un om învățat, un om care-și consemna lucrurile, un om bun la hârtii și documente, avea avere, casă, prieteni, îi plăcea să aibe casa plină cu oameni. Era un bun cunoscător al Scripturilor, era dornic de cunoaștere, era dispus să învețe.

Știa profețiile și Îl aștepta pe Mesia. Când Mesia S-a întrupat, veștile despre tulburarea publică a lui Irod, ordinul de a fi uciși toți pruncii băieți sub vârsta de doi ani, poveștile păstorilor cărora li s-au arătat îngerii au ajuns și la Matei. Auzise poveștile celor care fuseseră prezenți la botezul Lui Isus-Yeshua. Știa ce înseamnă Numele Yeshua atât de vehiculat pe buzele celor care treceau pe la el ca să-și plătească dările.

A pus cap la cap poveștile cu profețiile și când Isus-Yeshua a venit la el, și l-a chemat să Îl urmeze, Matei știa cine îl cheamă și pe cine urmează, știa că Dumnezeu întrupat era în fața lui. Și-a dat demisia și L-a urmat pe Isus.

Într-un fel, Matei a fost secretarul lui Isus-Yeshua. El este cel care menționează în cartea sa 61 de profeții demonstrând că toate acestea sunt împlinite în Isus-Yeshua.

Pentru Matei, plimbările prin cetăți și localități nu sunt simple și pure întâmplări. El le conexează cu profețiile din Scripturi. El vede cum acestea se împlinesc sub ochii lui, el este martor la ele.

“A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon si Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții a răsărit lumina."” Matei 4:13-16

Isaia este cel care scrie această profeție cu cel puțin 600 de ani înainte ca evenimentele să se întâmple.

“Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.” Isaia 9:1-2