martorii tăcuți ai legămintelor mele

Împreună cu biserica din care fac parte, ne pregătim să studiem cartea Judecători. Ca să îi înțeleg contextul, am recitit cărțile Iosua și Judecători.

Cartea Iosua mă ajută să văd cum Domnul Își împlinește promisiunile față de Israel și ei cuceresc tot teritoriul promis. În Judecători, am căzut în depresie. Înainte ca Iosua să moară, poporul promite că va sluji Domnului, că va asculta de Legile și poruncile lui.

“Și poporul a zis lui Iosua: "Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru și vom asculta glasul Lui."

Iosua a făcut în ziua aceea un legământ cu poporul și i-a dat legi și porunci, la Sihem.

Iosua a scris aceste lucruri în cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare și a ridicat-o acolo sub stejarul care era în locul închinat Domnului.

Și Iosua a zis întregului popor: "Iată piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul, ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiți necredincioși Dumnezeului vostru."

Apoi Iosua a dat drumul poporului, și s-a dus fiecare în moștenirea lui.” Iosua 24:24-28

Realizez acum că am făcut multe legăminte și promisiuni. Nu le-am făcut în pustiu, în deșert, ci eram înconjurată de lucruri. Bine, mă pot scuza că nu m-am ținut de ceea ce am promis pentru că nu am rostit cuvintele cu voce tare. Nu ține însă scuza asta prea mult. Știu ce am promis! Știu înaintea cui le-am promis!

Câte juruințe nu am făcut de-a lungul vieții și nu m-am ținut de ele... ?

Multe.

Un lucru mă face acum să mă înfior. Realizez că lucrurile de lângă mine sunt martorii tăcuți care mă vor acuza că nu am fost credincioasă Domnului, că nu am ascultat cuvintele Lui.

Rostite sau nerostite, cuvintele legământului, ale promisiunii sau juruinței rămân valabile.

Învăț de la Israel că mă pot întoarce la Domnul de oriunde aș fi, că pot lua alte hotărâri și decizii. Învăț din cărțile Iosua și Judecători că El mă primește înapoi așa cum a făcut-o cu Israel, cu David, cu Petru, cu ucenicii care au fugit și L-au lăsat singur în Grădina Ghetsimani.

Atât cât mai am viață în mine, mă pot întoarce la Domnul, pot face alte promisiuni, alte legăminte.

Atât cât pulsează sângele în vene, cât sufletul este încă în mine, pot lua hotărâri care să mă aducă la Viață, pot lăsa martorii să vadă și audă deciziile mele în legământul cu Domnul.

mulțumesc pentru țara asta

Doamne,

Iartă-mă că am luat atâtea lucruri ca de apucat în ce privește țara asta unde ne-ai așezat pentru o vreme.

Mi se pare normal să am pretenții de la sistemele instituite în această țară (transport, sănătate, educație, cultură și altele). Unii nu au nici măcar sisteme, nici măcar ideea de instituire a lor.

Mi se pare normal să comentez dacă mijloacele de transport în comun întârzie sau se defectează. Unii nu au nici atât.

Mi se pare normal să fiu tratată dacă ajung la spital. Unii nu au nici spitale, nici cadre medicale, nici medicamente.

Mi se pare normal ca un copil să meargă la creșă, grădiniță, școală și facultate. Unii se bucură de luxul de a-și trimite copiii la școală iar în toată perioada școlarizării aceștia să fie cerșetorii de pe străzile orașului, să fie la mila altora mereu cerșindu-și mâncarea.

Mi se pare normal să am acte de identitate. Unii știu că sunt a cuiva și, e posibil a acel cineva să nu îi recunoască.

Mi se pare normal să am haine acasă sau să mi le pot procura. Unii pot cumpăra doar metri de material pe care să și-l înfășoare pe ei. Și pot cumpăra doar dacă își vând animalele. Iar acestea seamănă cu animalele din visul lui Faraon, acelea din ultimii ani de secetă...

Mi se pare normal să am trei mese pe zi. Dacă nu le am, e pentru că încă mă joc cu sănătatea mea. Alții abia au ce mânca o dată-n zi.

Mi se pare normal să dau drumul la robinet și să curgă apă bună de băut, spălat și consumat. Posibil să miroasă a clor, însă e bună! Alții pot muri astâmpărându-și setea.

Mi se pare normal să verific telefonul și starea vremii. Altora le este pusă viața în pericol dacă fac asta.

Mi se pare normal să ...

Cred că mi se cuvine să am, să îmi fie la îndemână să pot face aia sau cealaltă...

Doamne, mulțumesc pentru că principiile Scripturii sunt baza principiilor de bază ale acestei țări în care locuim. Mulțumesc pentru că viața și valoare unei vieți este respectată. Mulțumesc că putem avea parte de educație. Mulțumesc pentru sistemul medical. Mulțumesc pentru țara unde ne-ai așezat, pentru climă și relief, pentru animalele de consum de lângă noi, pentru precipitații, pentru vecinii țării, pentru că ne ești Dumnezeu și ne binecuvintezi. Mulțumesc pentru că suntem atât de binecuvântați!

Mulțumesc că ne-ai binecuvântat să locuim aici, în România!

cum să nu mă laud cu El?

Știu mulți oameni însă cunosc mai puțini oameni decât știu. Cunoașterea necesită timp, dorință, voință, curiozitate, nevoia de comunicare și comuniune.

Sunt o fire comunicativă și îmi place să știu și să cunosc oamenii. Îmi place să îi studiez, să le știu ideile, visele sau visurile, gusturile la cărți sau mâncare. Când primesc un cadou știu dacă acea persoană mă cunoaște sau mă știe.

Una dintre persoanele mele favorite este Domnul! Avem o călătorie lungă împreună. L-am negat, L-am ignorat, L-am descoperit, L-am cunoscut, L-am iubit și Îl iubesc, Îl las să mă iubească, să mă “strunească” când ideile mele devin crețe și nu sunt conforme cu planul Lui. L-am acceptat ca Domn și Mântuitor, ca Dumnezeu al meu personal. Am învățat că nu mă pot folosi de El când am eu chef și apoi să Îl abandonez. Am învățat să Îl ascult, să mă supun. Pe propria piele am învățat că neascultarea și nesupunerea au consecințe care mă dor.

Am descoperit că Dumnezeu este o persoană, are sentimente, vorbește, scrie, comunică, se supără, se mânie, pedepsește, dă daruri, face minuni.

Ieri, m-am lăsat uimită de Pavel și de urarea lui. Am descoperit că Petru explică urarea lui Pavel. “Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:2-4

Dacă Îl cunosc pe El, îmi sunt înmulțite pacea și harul. El mi-a dăruit tot ce privește viața și evlavia. Grija zilei de mâine i-o dau Lui, îngrijorările, durerile, poverile, tristețile I le spun Lui. Mi-a dat făgăduințe mari și scumpe. Realizez că mintea mea nu poate cuprinde toate promisiunile Lui. M-a făcut părtașă firii Lui dumnezeiești. Mi-a promis viața veșnică cu El.

Cum să nu vreau să Îl cunosc mai mult?

Cum să nu vreau să Îl descopăr mai mult pe El, dătătorul vieții?

Cum să nu mă laud cu El?

De regulă, ne lăudăm cu prietenii noștri care pentru o vreme ocupă funcții de conducere. Cum să nu mă laud cu Prietenul meu care are cea mai înaltă funcție care a existat, există și va exista vreodată?

Sunt bogată în El și cu El!

har și pace îmi și vă doresc

Ieri, am “furat” o fotografie de pe Facebook în care se spune că în 50 de ore și 56 de minute poți citi întreaga Biblie. M-a surprins că durează atât de puțin așa că dimineață am citit aproape toate epistolele lui Pavel, Petru, Iacov, Ioan. Nu mi-a luat mult. Am făcut și însemnări.

Pavel își începe toate epistolele cu o urare “Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!”. Ne dorim cu toții pacea. O dorim pentru că războiul e la vecini și nu vrem să plecăm din casele noastre sau să suferim ca ei.

Dar ce este harul? Am auzit expresiile “oameni care au har”, “vorbește cu har”, “scrie cu har”, “e hăruit și cântă frumos”. Harul este ceva ce poți admira? Atât?

De ce mereu și mereu Pavel ne vorbește de har?

Harul este al Lui Dumnezeu și se manifestă vizibil. Harul vine de la El. O traducere a harului care îmi place cel mai mult este dragoste în acțiune. Harul mai poate fi tradus ca bunătate iubitoare, devotament, milă, tărie, curăție, loialitate, tandrețe și statornicie. Toate acestea le manifestă Dumnezeu în relația cu mine, cu tine. Harul și pacea vin de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Christos, Fiul Său. Modul de acțiune al harului seamănă izbitor cu roadele Duhului Sfânt.

Începe un an nou, dorințe noi, idei noi. Mi-am dorit multă vreme o grămadă de lucruri. De unele am avut parte, iar unele nu mai sunt relevante. Ce îmi doresc în acest an? Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Christos. Îmi doresc să mă înrădăcinez în Cuvânt ca să știu cine sunt, a cui sunt, de ce sunt aici, pentru ce sunt aici, unde mă duc, la cine mă duc.

Îmi doresc Pacea care vine de la El. Pentru că aceasta va potoli furtunile minții, inimii și a sufletului meu indiferent de contextul prin care voi trece. Pentru că Pacea Lui întrece orice pricepere și explicație. Pacea Lui vine de Sus.

Îmi doresc să înțeleg mai mult harul. Să nu mai trec prin viață ca Vodă prin lobodă.

Îmi doresc să nu mă mai folosesc de Dumnezeu ca Aladin de duhul din lampa lui.

Îmi doresc să cresc în cunoașterea Lui, în Cuvântul Lui.

Îmi doresc să mă țină Domnul lângă El și să nu mă las mânată de orice idei sau filosofii.

Pavel ne dorește “Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!”. Asta vă doresc și eu în acest an să căutați și să aveți.