Ziua de 16 nissan a trecut. Locuiesc în România, și astăzi se sărbătorește învierea Domnului.
M-am trezit cu gândul la Ioan și Petru, și la cele două
Marii. Maria Magdalena și cealaltă Marie nu au putut dormi. Înmormântarea
fusese făcută în viteză, sub privirile multora care încă nu erau acasă ca să-și
pregătească lucrurile cum trebuie pentru Paște. Erau acolo mulți soldați
romani, se simțeau sufocate de plâns, de durere, de frustrare, de șoc.
Acest Paște este unul despre care-și vor aminti. Încă nu
știu ele că acel Paște va intra în istorie. Chiar dacă era Șabat, chiar dacă era
Pesach-Paște, ele își știau casa, știau unde mai au lucruri pregătite pentru înmormântări.
S-au vorbit să se vadă când zorii încă nu s-au ivit, să fie cât mai de dimineață
la mormânt.
Și-au luat cele necesare cu ele și au plecat spre
mormânt. Pe drum au realizat că este posibil să nu poată face mare lucru acolo.
Cine le va da piatra deoparte? Dar sunt femei. Când femeile își pun în cap ceva,
lucrurile se mișcă.
Simt că li se mișcă pământul sub picioare, și se opresc.
Alt cutremur? Unul a fost vineri, unul duminica dimineață... Ceva se întâmplă
în Ierusalim de sunt așa dese cutremure.
Ajung în grădină, între timp se luminase bine. E răcoare,
iar ele sunt grăbite. Până se încălzește ar trebui să termine treaba. Dar se
opresc șocate în fața mormântului. Deși erau îngândurate, observă că soldații
romani erau acolo întinși pe jos. Oare sunt morți, sau dorm? Piatra este dată
la o parte.
Dar cine este tinerelul acesta care stă pe piatră? Ceva
se întâmplă aici.
Cum adică pe cine căutăm? Ce întrebare e asta? Am venit
să facem cum trebuie ritualul de îmbălsămare.
E viu? Cum să fie viu? Ce crede tânărul acesta? Nu am fost
noi martore când L-au bătut, când I-au bătut cuiele în palme și în picioare,
când i-au străpuns coasta? N-am auzit noi acel strigăt de dinaintea
cutremurului și a întunericului aceluia înfricoșător? Își bate joc de noi?
Dintr-odată își amintesc de ceea ce le spusese Rabi
Yeshua. Da, le vorbise de moarte, de înviere. Da, Scriptura spune despre asta.
Da, are sens ce spune acest tinerel. Pare un înger.
Ce a zis? Să mergem înapoi în cetate, la ucenici și să le
spunem vestea?
Parcă au prins aripi, nici nu mai simt drumul sub
picioarele lor. Știu unde sunt adunați toți ucenicii. Le vor crede? Vor spune
că soluțiile folosite pentru îmbălsămare le-au sucit mințile...
El e viu! E viu! Rabi Yeshua e viu!
Alt tânăr umblă prin grădină în răcoarea dimineții. Sunt
două femei în toată firea așa că se opresc din alergare, dar totuși merg
grăbite. Dar El le iese înainte spunându-le “Bucurați-vă”!
Oh! E Rabi
Yeshua! Îl recunosc! E viu cu adevărat! Semnele de la mâini se văd așa de clar
cicatrizate… li se înfioară inima văzând acele semne. E viu! Domnul lor e viu!
Da, da, vor
merge să le spună ucenicilor, Îl vor aștepta acolo în Ierusalim!
E viu!
Natura parcă a explodat și ea, păsările cântă vedele pe crengile copacilor sau
dansând în adierea răcorii dimineții. Inimile și mințile lor bubuie de la efort
și fericire. Vineri, totul părea pierdut. Astăzi, realizează că Rabi Yeshua
este HaMashiach – Mesia. Iar Mesia este Dumnezeu, și Dumnezeu are puterea de a
da viața, are puterea de a învia. El are toată puterea în cer și pe pământ.
Domnul e
viu! A înviat!
