vineri, 29 august 2014
miercuri, 27 august 2014
marți, 26 august 2014
luni, 25 august 2014
duminică, 24 august 2014
am experimentat cum e să fii în mulţime şi totuşi departe de ea
Cu vreo cinci ani urmă, Domnul a început să mă extragă dintre oameni. Am bocit, L-am acuzat, m-am acuzat, am bocit (mă repet, ştiu), m-am jelit însă ... degeaba. Undeva, de-a lungul acestei perioade, am citit că Domnul când are de învăţat pe cineva o lecţie sau mai multe ... extrage acea persoană dintre prieteni şi, în singurătate, I se revelează, iubeşte acea persoană, îi vorbeşte, o mângâie, vindecă. Bine, bine ... frumos că face asta cu alţii. Dar ce are cu mine? Tocmai cu mine?
În perioada asta am studiat, citit, ascultat materiale, mi-am descoperit istoria, mi-am super-stresat mama cu întrebări despre bunici, străbunici, am vizitat Arhivele Naţionale, am notat, pus cap la cap informaţii.
Ciudat! A început să îmi placă singurătatea! Aparent totul era ok însă numai eu ştiu cât efort depuneam ca să port o discuţie, să ies din casă la o poveste! Nu-mi plângeam de milă ... nu aveam de ce. Îmi plăcea şi încă îmi place să citesc, să ascult materiale, să fiu eu cu mine.
Cartea Isaia e un pic în stand by pentru că în perioada asta parcă sunt cam grea de cap. Prin toamna anului trecut am ajuns la nişte capitole în care Isaia provoacă la cercetare, la verificarea temeliilor credinţei. Însă nu te lasă aşa, te provoacă să Îl cunoşti pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, pe Dumnezeul lui Israel, pe Cel ce se descoperă poporului Său.
După ce am cernut fiecare fărâmă de credinţă, a trebuit să desţelenesc ideile ciudate, să le scot din rădăcini şi să înlocuiesc informaţia cu una corectă. Am luat decizia să Îl las să îmi fie Domn indiferent de consecinţe. Am decis să Îl las să îmi fie Stăpân şi să las clonţul mai mic. Ohooooo! Dar asta e grea decizie!
Cam din luna ianuarie, am descoperit că îmi e dor să stau la poveşti şi să las perdelele trase ca să intre lumina în cameră. M-a şocat nevoia mea de lumină. Încet, încet, oamenii au re-început să intre în viaţa mea ... natural şi fără să îi caut eu. E ca şi cum anii aceştia nu au trecut, ca şi cum ieri ne-am despărţit.
Multe lecţii am învăţat în perioada asta! Dar cel mai important dintre toate e că mi-am descoperit Tata, Domnul, Mântuitorul, Răscumpărătorul, Salvatorul, Apărătorul, Cel mai bun Prieten, Mirele! M-am schimbat mai mult decât mi-am imaginat vreodată!
Încă nu am terminat de re-citit cartea David - omul pasiunii şi al destinului. Este în carte un capitol dedicat prieteniei şi prietenilor lui David. L-am citit de vreo două ori şi am descoperit că şi eu, la fel ca şi David, am prieteni care au stat lângă mine în perioada mea lungă de tăcere, de singurătate. În ciuda modului meu aricios de a fi în această perioadă, au continuat să mă iubească, să extragă de la mine câte un răspuns, să mă provoace să ies din bârlog, să răspund la telefon sau la mesaje.
O binecuvântare mare a acestei perioade sunt câţiva prieteni mai maturi ca mine care nu s-au dat în lături de a mă lua sub aripile lor, de a "asculta = citi" cele scrise de mine, de a răspunde scrisorilor = mesajelor în care le ceream ajutorul, sfatul ... în care îmi scriam nelămuririle.
Anul acesta e anul reuniunilor şi al familiei. Mai am încă o reuniune şi cam gata pe anul acesta. Mi-am revăzut colegii din liceu, colegii de la Şcoala Duminicală, familia din partea tatii şi urmează să îmi cunosc şi ceva neamuri de la mamă. Am comunicat şi interacţionat mai mult decât m-am aşteptat şi am crezut.
Iniţial nu am vrut să scriu despre asta, e prea personal, e prea despre mine ... dar am înţeles că nescriind, nu aş asculta, nu aş povesti despre ce schimbări face Tata în mine şi cu mine, nu L-aş lăsa pe Christos = Mesia să strălucească în mine, nu aş asculta de Duhul Domnului.
Perioada asta de cinci ani, nu o pot numi depresie pentru că nu a fost depresie. Acum am învăţat să iubesc, să mă las iubită de către Creatorul, Salvatorul şi Mântuitorul meu, de Tata, de Cel care e Domnul Oştirilor!
Am descoperit că am un Tată dincolo de teoriile mele creţe.
Am descoperit că valoarea e dată de Cel ce trăieşte în mine!
Am descoperit că am un Creator care m-a creat cu un scop, un ţel!
Am descoperit că nici o miliardime de secundă din viaţa mea nu e la întâmplare, că nici o celulă din corpul meu nu face ce vrea ea fără ca Creatorul Meu să nu ştie!
Am descoperit că îmi place de El şi cu cât Îl cunosc mai mult, cu atât îmi place mai mult de El.
Îmi place să îi spun Aba = Tată! Şi din Cuvântul Său ştiu că Îi place să îi spun aşa.
Ca şi David, am experimentat cum e să fii în mulţime şi totuşi departe de ea.
În vara anului 2009, am ascultat în disperare melodia "I than shall live". Astăzi, am dat play la o listă cu Gaither Vocal Band şi de la primele acorduri ale acestei melodii, inima mea a început să palpite.
I then shall live as one who's been forgiven.
I'll walk with joy to know my debts are paid.
I know my name is clear before my Father;
I am His child and I am not afraid.
So, greatly pardoned, I'll forgive my brother;
The law of love I gladly will obey.
I then shall live as one who's learned compassion.
I've been so loved, that I'll risk loving too.
I know how fear builds walls instead of bridges;
I'll dare to see another's point of view.
And when relationships demand commitment,
Then I'll be there to care and follow through.
Your Kingdom come around and through and in me;
Your power and glory, let them shine through me.
Your Hallowed Name, O may I bear with honor,
And may Your living Kingdom come in me.
The Bread of Life, O may I share with honor,
And may You feed a hungry world through me.
Amen, Amen, Amen
În perioada asta am studiat, citit, ascultat materiale, mi-am descoperit istoria, mi-am super-stresat mama cu întrebări despre bunici, străbunici, am vizitat Arhivele Naţionale, am notat, pus cap la cap informaţii.
Ciudat! A început să îmi placă singurătatea! Aparent totul era ok însă numai eu ştiu cât efort depuneam ca să port o discuţie, să ies din casă la o poveste! Nu-mi plângeam de milă ... nu aveam de ce. Îmi plăcea şi încă îmi place să citesc, să ascult materiale, să fiu eu cu mine.
Cartea Isaia e un pic în stand by pentru că în perioada asta parcă sunt cam grea de cap. Prin toamna anului trecut am ajuns la nişte capitole în care Isaia provoacă la cercetare, la verificarea temeliilor credinţei. Însă nu te lasă aşa, te provoacă să Îl cunoşti pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, pe Dumnezeul lui Israel, pe Cel ce se descoperă poporului Său.
După ce am cernut fiecare fărâmă de credinţă, a trebuit să desţelenesc ideile ciudate, să le scot din rădăcini şi să înlocuiesc informaţia cu una corectă. Am luat decizia să Îl las să îmi fie Domn indiferent de consecinţe. Am decis să Îl las să îmi fie Stăpân şi să las clonţul mai mic. Ohooooo! Dar asta e grea decizie!
Cam din luna ianuarie, am descoperit că îmi e dor să stau la poveşti şi să las perdelele trase ca să intre lumina în cameră. M-a şocat nevoia mea de lumină. Încet, încet, oamenii au re-început să intre în viaţa mea ... natural şi fără să îi caut eu. E ca şi cum anii aceştia nu au trecut, ca şi cum ieri ne-am despărţit.
Multe lecţii am învăţat în perioada asta! Dar cel mai important dintre toate e că mi-am descoperit Tata, Domnul, Mântuitorul, Răscumpărătorul, Salvatorul, Apărătorul, Cel mai bun Prieten, Mirele! M-am schimbat mai mult decât mi-am imaginat vreodată!
Încă nu am terminat de re-citit cartea David - omul pasiunii şi al destinului. Este în carte un capitol dedicat prieteniei şi prietenilor lui David. L-am citit de vreo două ori şi am descoperit că şi eu, la fel ca şi David, am prieteni care au stat lângă mine în perioada mea lungă de tăcere, de singurătate. În ciuda modului meu aricios de a fi în această perioadă, au continuat să mă iubească, să extragă de la mine câte un răspuns, să mă provoace să ies din bârlog, să răspund la telefon sau la mesaje.
O binecuvântare mare a acestei perioade sunt câţiva prieteni mai maturi ca mine care nu s-au dat în lături de a mă lua sub aripile lor, de a "asculta = citi" cele scrise de mine, de a răspunde scrisorilor = mesajelor în care le ceream ajutorul, sfatul ... în care îmi scriam nelămuririle.
Anul acesta e anul reuniunilor şi al familiei. Mai am încă o reuniune şi cam gata pe anul acesta. Mi-am revăzut colegii din liceu, colegii de la Şcoala Duminicală, familia din partea tatii şi urmează să îmi cunosc şi ceva neamuri de la mamă. Am comunicat şi interacţionat mai mult decât m-am aşteptat şi am crezut.
Iniţial nu am vrut să scriu despre asta, e prea personal, e prea despre mine ... dar am înţeles că nescriind, nu aş asculta, nu aş povesti despre ce schimbări face Tata în mine şi cu mine, nu L-aş lăsa pe Christos = Mesia să strălucească în mine, nu aş asculta de Duhul Domnului.
Perioada asta de cinci ani, nu o pot numi depresie pentru că nu a fost depresie. Acum am învăţat să iubesc, să mă las iubită de către Creatorul, Salvatorul şi Mântuitorul meu, de Tata, de Cel care e Domnul Oştirilor!
Am descoperit că am un Tată dincolo de teoriile mele creţe.
Am descoperit că valoarea e dată de Cel ce trăieşte în mine!
Am descoperit că am un Creator care m-a creat cu un scop, un ţel!
Am descoperit că nici o miliardime de secundă din viaţa mea nu e la întâmplare, că nici o celulă din corpul meu nu face ce vrea ea fără ca Creatorul Meu să nu ştie!
Am descoperit că îmi place de El şi cu cât Îl cunosc mai mult, cu atât îmi place mai mult de El.
Îmi place să îi spun Aba = Tată! Şi din Cuvântul Său ştiu că Îi place să îi spun aşa.
Ca şi David, am experimentat cum e să fii în mulţime şi totuşi departe de ea.
În vara anului 2009, am ascultat în disperare melodia "I than shall live". Astăzi, am dat play la o listă cu Gaither Vocal Band şi de la primele acorduri ale acestei melodii, inima mea a început să palpite.
I then shall live as one who's been forgiven.
I'll walk with joy to know my debts are paid.
I know my name is clear before my Father;
I am His child and I am not afraid.
So, greatly pardoned, I'll forgive my brother;
The law of love I gladly will obey.
I then shall live as one who's learned compassion.
I've been so loved, that I'll risk loving too.
I know how fear builds walls instead of bridges;
I'll dare to see another's point of view.
And when relationships demand commitment,
Then I'll be there to care and follow through.
Your Kingdom come around and through and in me;
Your power and glory, let them shine through me.
Your Hallowed Name, O may I bear with honor,
And may Your living Kingdom come in me.
The Bread of Life, O may I share with honor,
And may You feed a hungry world through me.
Amen, Amen, Amen
vineri, 22 august 2014
miercuri, 20 august 2014
marți, 19 august 2014
Profiriada
Din aprilie anul trecut, adica din 2013, împreună cu una dintre verişoarele mele, am avut ideea de a strânge familia de la bunici încoace (bunicii mei de pe tată) iar fratele meu cel mai mare şi încă un verişor au lăudat iniţiativa noastră. Ideea era bună însă cine strânge oamenii şi organizează evenimentul? Clar ... mi-a revenit mie misiunea aceasta.
A fost interesant să îmi caut rudele, să le motivez, să le rog să se implice, să îi entuziasmez, sa le cer fotografii mai vechi decât noi, să caute prin colţurile sufletului amintiri de la şi despre bunici.
Bunicii mei au avut 14 copiii însă numai 7 dintre ei au trăit mai mult de 10 ani. Acum însă trebuiau strânşi vreo 160 de oameni. Ne-am adunat 70 de oameni din patru generaţii. Pentru că m-am ocupat de fotografii si filmulete, îi ştiam pe fiecare în parte însă m-am distrat copios când mai venea câte cineva şi trebuia să recunoască cine era prezent şi a cui e acea / acel nepot sau strănepot. Şi mai frumos a fost când trebuia să ne vedem în fotografii părinţii tineri, fraţii mai mari de pe vremea când erau micuţi, noi pe când eram prunci însă am avut şi fotografii recente. Am râs cu lacrimi ascultând poveştile din vremuri demult apuse şi multe ironii s-au născut de la acele poveşti.
Unul dintre verişori ne-a făcut o surpriză de proporţii. Efectiv am rămas cu gura căscată toţi. A adus filmuleţe de la nunta lui, nuntă ce a avut loc cu aproape 24 de ani în urmă. Selectase momentele în care tata predica iar bunicul (de pe mamă) dădea un îndemn mirilor. A fost emoţionant să îl văd pe tata şi pe bunicu Armaşu vorbind, zâmbind.
Îmi place să fac săpături în trecut ca să ştiu cine sunt, a cui sunt, cu cine semăn, de la cine am anumite trasături de caracter, ce moşteniri genetice duc cu mine, ce obiceiuri, ce doruri, ce vicii primesc la pachet. Mai mult de atât, din Biblie văd că Domnul lucrează mereu cu familia, cu seminţiile. Lucrează şi individual însă trebuie să nu uit că lumea nu începe cu mine şi nu se termină cu mine, nu sunt buricul pământului iar lumea nu se învârte în jurul meu. Am apărut într-o familie!
A fost emoţionant, frumos, palpitant, epuizant. Reuniunea asta am numit-o "Profiriada". Şi, deja ne-am apucat să discutăm despre a doua ediţie.
Ca familie mică, când putem, ne adunăm. Dar, am descoperit că nepoţii din familia mare nu se ştiu între ei. Acum au avut ocazia să se cunoască şi să lege relaţii de prietenie. Trebuie să ştie că sunt rude, că aparţin unei familii mai mari!
A fost interesant să îmi caut rudele, să le motivez, să le rog să se implice, să îi entuziasmez, sa le cer fotografii mai vechi decât noi, să caute prin colţurile sufletului amintiri de la şi despre bunici.
Bunicii mei au avut 14 copiii însă numai 7 dintre ei au trăit mai mult de 10 ani. Acum însă trebuiau strânşi vreo 160 de oameni. Ne-am adunat 70 de oameni din patru generaţii. Pentru că m-am ocupat de fotografii si filmulete, îi ştiam pe fiecare în parte însă m-am distrat copios când mai venea câte cineva şi trebuia să recunoască cine era prezent şi a cui e acea / acel nepot sau strănepot. Şi mai frumos a fost când trebuia să ne vedem în fotografii părinţii tineri, fraţii mai mari de pe vremea când erau micuţi, noi pe când eram prunci însă am avut şi fotografii recente. Am râs cu lacrimi ascultând poveştile din vremuri demult apuse şi multe ironii s-au născut de la acele poveşti.
Unul dintre verişori ne-a făcut o surpriză de proporţii. Efectiv am rămas cu gura căscată toţi. A adus filmuleţe de la nunta lui, nuntă ce a avut loc cu aproape 24 de ani în urmă. Selectase momentele în care tata predica iar bunicul (de pe mamă) dădea un îndemn mirilor. A fost emoţionant să îl văd pe tata şi pe bunicu Armaşu vorbind, zâmbind.
Îmi place să fac săpături în trecut ca să ştiu cine sunt, a cui sunt, cu cine semăn, de la cine am anumite trasături de caracter, ce moşteniri genetice duc cu mine, ce obiceiuri, ce doruri, ce vicii primesc la pachet. Mai mult de atât, din Biblie văd că Domnul lucrează mereu cu familia, cu seminţiile. Lucrează şi individual însă trebuie să nu uit că lumea nu începe cu mine şi nu se termină cu mine, nu sunt buricul pământului iar lumea nu se învârte în jurul meu. Am apărut într-o familie!
A fost emoţionant, frumos, palpitant, epuizant. Reuniunea asta am numit-o "Profiriada". Şi, deja ne-am apucat să discutăm despre a doua ediţie.
Ca familie mică, când putem, ne adunăm. Dar, am descoperit că nepoţii din familia mare nu se ştiu între ei. Acum au avut ocazia să se cunoască şi să lege relaţii de prietenie. Trebuie să ştie că sunt rude, că aparţin unei familii mai mari!
Fotografia e realizata de Oana Budnar şi imi apartine!
luni, 18 august 2014
duminică, 17 august 2014
El îl ridică din pulbere pe cel sărman
"1 Lăudaţi-L pe Domnul!
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş, 8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său.
Lăudaţi, slujitori ai Domnului, lăudaţi Numele Domnului!
2 Numele Domnului să fie binecuvântat, de acum şi până-n veci!
3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, binecuvântat fie Numele Domnului!
4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, mai presus de ceruri este slava Lui.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Ce tronează din înălţime 6 şi totuşi Se apleacă privind spre ceruri şi spre pământ?
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş, 8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El îi dă celei sterpe o familie, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi-L pe Domnul!"
Psalmul 113
joi, 14 august 2014
O mână de ajutor pentru fraţii din Ucraina!
Gheorghe Mocan m-a rugat sa postez pe blog posterul "O mână de ajutor pentru fraţii din Ucraina".
Contează fiecare rugăciune înălţată pentru cei in Ucraina!
Contează fiecare bănuţ!
Contează fiecare lucru donat!
Contează fiecare rugăciune înălţată pentru cei in Ucraina!
Contează fiecare bănuţ!
Contează fiecare lucru donat!
miercuri, 13 august 2014
luni, 11 august 2014
Martha Snell Nicholson - Treasures
"Unul câte unul: El mi-a luat
Tot ce preţuiam mai mult,
Am rămas cu mâinile goale
Fără nici o jucărie sclipitoare.
Am mers îndurerat pe-ale pământului cărări
În ale sărăciei zdrenţe.
Pân` ce-am auzit un glas spunându-mi:
"Spre Mine îndreaptă-ţi mâinile goale!"
Am ridicat spre Cer a mele mâini
Şi El mi le-a umplut apoi
Cu multe bogăţii sublime
Până ce au fost de-ajuns de pline.
Şi-am înţeles în urmă
Cu mintea-mi slabă, mărginită,
Că Dumnezeu nu PUNE a Sale bogăţii sublime
În mâinile ce-s deja pline."
Martha Snell Nicholson - Treasures
Am găsit strofele astea in cartea "David, omul pasiunii şi al destinului". Am căutat poezia pe net şi văd că mai are vreo patru strofe şi sper să le pot traduce zile astea.
One by one He took them from me,
All the things I valued most,
Until I was empty-handed;
Every glittering toy was lost.
And I walked earth's highways, grieving.
In my rags and poverty.
Till I heard His voice inviting,
"Lift your empty hands to Me!"
So I held my hands toward heaven,
And He filled them with a store
Of His own transcendent riches,
Till they could contain no more.
And at last I comprehended
with my stupid mind and dull,
That God COULD not pour His riches
Into hands already full!
When I stand at the judgment seat of Christ
And He shows me His plan for me,
The Plan of my life as it might have been
Had He had His way, and I see
How I blocked Him here, and I checked Him there,
And I would not yield my will --
Will there be grief in my Savior's eyes,
Grief, though He loves me still?
He would have me rich, and I stand there poor,
Stripped of all but His grace,
While memory runs like a hunted thing
Down the paths I cannot retrace.
Then my desolate heart will well-nigh break
With the tears that I cannot shed;
I shall cover my face with my empty hands,
I shall bow my uncrowned head..
Lord of the years that are left to me,
I give them to Thy hand;
Take me and break me, mould me to
The pattern Thou hast planned!
Tot ce preţuiam mai mult,
Am rămas cu mâinile goale
Fără nici o jucărie sclipitoare.
Am mers îndurerat pe-ale pământului cărări
În ale sărăciei zdrenţe.
Pân` ce-am auzit un glas spunându-mi:
"Spre Mine îndreaptă-ţi mâinile goale!"
Am ridicat spre Cer a mele mâini
Şi El mi le-a umplut apoi
Cu multe bogăţii sublime
Până ce au fost de-ajuns de pline.
Şi-am înţeles în urmă
Cu mintea-mi slabă, mărginită,
Că Dumnezeu nu PUNE a Sale bogăţii sublime
În mâinile ce-s deja pline."
Martha Snell Nicholson - Treasures
Am găsit strofele astea in cartea "David, omul pasiunii şi al destinului". Am căutat poezia pe net şi văd că mai are vreo patru strofe şi sper să le pot traduce zile astea.
One by one He took them from me,
All the things I valued most,
Until I was empty-handed;
Every glittering toy was lost.
And I walked earth's highways, grieving.
In my rags and poverty.
Till I heard His voice inviting,
"Lift your empty hands to Me!"
So I held my hands toward heaven,
And He filled them with a store
Of His own transcendent riches,
Till they could contain no more.
And at last I comprehended
with my stupid mind and dull,
That God COULD not pour His riches
Into hands already full!
When I stand at the judgment seat of Christ
And He shows me His plan for me,
The Plan of my life as it might have been
Had He had His way, and I see
How I blocked Him here, and I checked Him there,
And I would not yield my will --
Will there be grief in my Savior's eyes,
Grief, though He loves me still?
He would have me rich, and I stand there poor,
Stripped of all but His grace,
While memory runs like a hunted thing
Down the paths I cannot retrace.
Then my desolate heart will well-nigh break
With the tears that I cannot shed;
I shall cover my face with my empty hands,
I shall bow my uncrowned head..
Lord of the years that are left to me,
I give them to Thy hand;
Take me and break me, mould me to
The pattern Thou hast planned!
http://www.cavaliersonly.com/poetry_by_christian_poets_of_the_past/poetry_by_martha_snell_nicholson
duminică, 10 august 2014
e nevoie de o rugaciune
Gheorghe Mocan a fost în zona de război, a discutat cu cei rămaşi în viaţă, a fost la mormântul celor ingropaţi în gropile comune, a făcut fotografii ... Situaţia e grea. E nevoie mare de bani pentru a evacua oamenii din oraş însă şi pentru medicamente. Orfelinatul a fost bombardat. Toţi cei care s-au opus separatiştilor au rămas cu casele distruse iar unii dintre ei au pierit. Afacerile multora au pierit pentru că au ales să nu fie de partea separatiştilor
Am întrebat ce putem face efectiv şi mi-a spus că este un număr de cont unde se pot pune banii. Спасибо вам за желание помочь Счет в $ Данные следующие: Account: 5168742011875667 Beneficiary: Dudnyk Petro Iban: UA593052990005168742011875667
Bank of beneficiary: Privatbank, SWIFT CODE: PBANUA2X
Intermediary bank: JP MORGAN CHASE BANK
SWIFT CODE: CHASUS33
Correspondent account: 0011000080
ADDRESS OF BENEFICIARY: UL. GROMOVA 7, MIRNIY, SLAVYANSK, 84115 UKRAINE
Т. +380952943569
E nevoie de rugăciune pentru cei rămaşi în urmă, pentru cei răniţi sufleteşte, fizic, emoţional şi spiritual.
Am întrebat ce putem face efectiv şi mi-a spus că este un număr de cont unde se pot pune banii. Спасибо вам за желание помочь Счет в $ Данные следующие: Account: 5168742011875667 Beneficiary: Dudnyk Petro Iban: UA593052990005168742011875667
Bank of beneficiary: Privatbank, SWIFT CODE: PBANUA2X
Intermediary bank: JP MORGAN CHASE BANK
SWIFT CODE: CHASUS33
Correspondent account: 0011000080
ADDRESS OF BENEFICIARY: UL. GROMOVA 7, MIRNIY, SLAVYANSK, 84115 UKRAINE
Т. +380952943569
E nevoie de rugăciune pentru cei rămaşi în urmă, pentru cei răniţi sufleteşte, fizic, emoţional şi spiritual.
Imaginile vorbesc de la sine despre situatia din Slaviansk
Orfelinatul din Slaviansk
Fotografiile copiilor din orfelinat
Afacerile celor ce nu au sustinut separatistii au ajuns ca in imaginea de mai sus
Au ramas în urmă 8 copii fără tată.
Fiul pastorului
Au rămas în urmă 3 copii şi soţia.
Gard ciuruit de gloante
Podul e prabuşit
Ce-a mai rămas din inventarul bucătăriei
Resturi de bombe explodate
Fotografiile sunt publicate cu acceptul lui Gheorghe Mocan
Şi în presa internaţională şi naţională se găsesc informaţii despre gropile comune şi despre situaţia din Ucraina.
http://www.france24.com/en/20140728-video-ukraine-slaviansk-mourns-mass-grave-victims/
http://www.hotnews.ro/stiri-international-17744454-slaviansk-fost-deschisa-prima-groapa-comuna-marturie-ororilor-cauzate-rebeli.htm
Şi în presa internaţională şi naţională se găsesc informaţii despre gropile comune şi despre situaţia din Ucraina.
http://www.france24.com/en/20140728-video-ukraine-slaviansk-mourns-mass-grave-victims/
http://www.hotnews.ro/stiri-international-17744454-slaviansk-fost-deschisa-prima-groapa-comuna-marturie-ororilor-cauzate-rebeli.htm
Ignoranţa nu e o scuză!
În ultima vreme nu am mai scris. Sunt încă "blocată" în Isaia 60:1. Încet, încet, capătă sens în viaţa mea. Într-un final am realizat că trebuie să iau nişte decizii ... şi habar nu aveam că erau eliberatoare.
Am citit mult în perioada asta despre conflictul dintre Israel şi Gaza, despre ISIS, despre Califat. Sunt şocată de comentariile unora ce îşi spun creştini şi îşi susţin ideile umaniste privind situaţia din Orientul Mijlociu. O idee dintr-o predică (a lui Jim Stanley) mi-a rămas în minte şi sună cam aşa: "Israel e poporul Domnului că îţi place sau nu, că o crezi sau nu. Dacă te numeşti creştin atunci spui şi crezi că eşti a Domnului. Cum poţi să nu susţii Israelul şi să spui că eşti de partea Domnului, că eşti a Domnului? Trebuie să alegi de partea cărui domn eşti."
Mă uit la fotografiile de pe net şi mi se strânge stomacul. Oameni ce par normali se fotografiază cu capete umane. Acele capete sunt ale oamenilor ca mine şi ca tine. Femeile, indiferent de vîrstă sunt prinse şi, înainte de a fi omorâte, sunt violate ... de cît mai mulţi cu putinţă. Fetiţele sunt date ca mirese de la vârste cât mai fragede după ce li s-a făcut circumcizia ... care le mutilează pe viaţă fizic, psihic şi emoţional.
Mai înainte am găsit un articol despre 500 de oameni omorâţi. Unii dintre ei ... îngropaţi de vii. http://rt.com/news/179280-iraq-islamic-kil-yazidi/
Copii decapitaţi, mame violate şi omorâte, taţii spânzuraţi de către ISIS
http://cnsnews.com/mrctv-blog/barbara-boland/leader-isis-systematically-beheading-children-christian-genocide
Am ascultat săptămâna trecută o predică (din 03.08.2014) a lui Florin Ianovici şi la un moment dat spune de una din gropile comune din Ucraina. E o groapă făcută în luna iunie 2014 în mijlocul oraşului lângă spital. O groapă unde sunt ucişi pastori, lucrători ai bisericilor ... unii din ei au copii acasă. Şi Ucraina e aici la doi paşi de noi. Am căutat despre aceste gropi pe net.
"Istoria ne arătă că nu învăţăm niciodată nimic din istorie şi de asta suntem meniţi să o repetăm"
Sunt şocată de acurateţea lui Isaia. A prezis că Damascul va cădea şi dacă mă uit la ştirile din Siria, mă îngrozesc. Biblia relatează despre bătălii, războaie şi mă înfiora cruzimea oamenilor. Credeam că ... eu trăiesc o altă vreme, una în care suntem civilizaţi. Realitatea îmi arată că nu e aşa. Aceeaşi cruzime, răutate ...
Aud pe unii care spun că Israelul e lepădat de Domnul, că cei ce sunt creştini au devenit Israel. Îmi cam ies ochii din orbite. Ce soi de Biblie citesc ei?
În Orientul Mijlociu creştinii sunt vânaţi şi omorâţi. În Nigeria, în 6 august 2014, 100 de oameni au fost omorâţi. De ce? Pentru că erau creştini.
http://midnightwatcher.wordpress.com/2014/08/08/massacre-at-least-100-slaughtered-after-islamist-attack-against-predominantly-christian-town-in-nigeria/
M-am tot întrebat ce să fac?
Tăcerea e şi ea un răspuns.
Indiferenţa e şi ea un răspuns.
De parte cui sunt?
Lucrurile se desfăşoară langă mine. Nu pot să îmi astup urechile, să îmi pun ochelarii de cal şi să mă prefac că totul e bine şi frumos.
Dacă sunt creştină, atunci trebuie să ţin cu ceea ce e a Domnului meu.
Dacă sunt creştină atunci trebuie să aflu ce se întâmplă cu poporul Domnului, trebuie să îmi pese, trebuie să vorbesc şi să spun ceea ce cred.
Ignoranţa nu e o scuză!
Am citit mult în perioada asta despre conflictul dintre Israel şi Gaza, despre ISIS, despre Califat. Sunt şocată de comentariile unora ce îşi spun creştini şi îşi susţin ideile umaniste privind situaţia din Orientul Mijlociu. O idee dintr-o predică (a lui Jim Stanley) mi-a rămas în minte şi sună cam aşa: "Israel e poporul Domnului că îţi place sau nu, că o crezi sau nu. Dacă te numeşti creştin atunci spui şi crezi că eşti a Domnului. Cum poţi să nu susţii Israelul şi să spui că eşti de partea Domnului, că eşti a Domnului? Trebuie să alegi de partea cărui domn eşti."
Mă uit la fotografiile de pe net şi mi se strânge stomacul. Oameni ce par normali se fotografiază cu capete umane. Acele capete sunt ale oamenilor ca mine şi ca tine. Femeile, indiferent de vîrstă sunt prinse şi, înainte de a fi omorâte, sunt violate ... de cît mai mulţi cu putinţă. Fetiţele sunt date ca mirese de la vârste cât mai fragede după ce li s-a făcut circumcizia ... care le mutilează pe viaţă fizic, psihic şi emoţional.
Mai înainte am găsit un articol despre 500 de oameni omorâţi. Unii dintre ei ... îngropaţi de vii. http://rt.com/news/179280-iraq-islamic-kil-yazidi/
Copii decapitaţi, mame violate şi omorâte, taţii spânzuraţi de către ISIS
http://cnsnews.com/mrctv-blog/barbara-boland/leader-isis-systematically-beheading-children-christian-genocide
Am ascultat săptămâna trecută o predică (din 03.08.2014) a lui Florin Ianovici şi la un moment dat spune de una din gropile comune din Ucraina. E o groapă făcută în luna iunie 2014 în mijlocul oraşului lângă spital. O groapă unde sunt ucişi pastori, lucrători ai bisericilor ... unii din ei au copii acasă. Şi Ucraina e aici la doi paşi de noi. Am căutat despre aceste gropi pe net.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-17744454-slaviansk-fost-deschisa-prima-groapa-comuna-marturie-ororilor-cauzate-rebeli.htm
Sunt şocată de acurateţea lui Isaia. A prezis că Damascul va cădea şi dacă mă uit la ştirile din Siria, mă îngrozesc. Biblia relatează despre bătălii, războaie şi mă înfiora cruzimea oamenilor. Credeam că ... eu trăiesc o altă vreme, una în care suntem civilizaţi. Realitatea îmi arată că nu e aşa. Aceeaşi cruzime, răutate ...
Aud pe unii care spun că Israelul e lepădat de Domnul, că cei ce sunt creştini au devenit Israel. Îmi cam ies ochii din orbite. Ce soi de Biblie citesc ei?
În Orientul Mijlociu creştinii sunt vânaţi şi omorâţi. În Nigeria, în 6 august 2014, 100 de oameni au fost omorâţi. De ce? Pentru că erau creştini.
http://midnightwatcher.wordpress.com/2014/08/08/massacre-at-least-100-slaughtered-after-islamist-attack-against-predominantly-christian-town-in-nigeria/
M-am tot întrebat ce să fac?
Tăcerea e şi ea un răspuns.
Indiferenţa e şi ea un răspuns.
De parte cui sunt?
Lucrurile se desfăşoară langă mine. Nu pot să îmi astup urechile, să îmi pun ochelarii de cal şi să mă prefac că totul e bine şi frumos.
Dacă sunt creştină, atunci trebuie să ţin cu ceea ce e a Domnului meu.
Dacă sunt creştină atunci trebuie să aflu ce se întâmplă cu poporul Domnului, trebuie să îmi pese, trebuie să vorbesc şi să spun ceea ce cred.
Ignoranţa nu e o scuză!
https://www.facebook.com/FriendsOftheIDF/photos/a.127157570627938.22648.119075051436190/866478903362464/?type=1&theater
Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
"1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi, 7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă. 8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul. 10 El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. 11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo. 12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit. 17 În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune. 21 Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor. 23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari. 26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu. 27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 28 Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi; 29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână; 30 Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se veselească de lucrările Sale, 32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi, 7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă. 8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul. 10 El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. 11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo. 12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale. 14 El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ: 15 vinul care înveseleşte inima omului, untdelemnul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit. 17 În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune. 21 Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor. 23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari. 26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu. 27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 28 Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi; 29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână; 30 Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se veselească de lucrările Sale, 32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!" Psalm 104
vineri, 8 august 2014
miercuri, 6 august 2014
marți, 5 august 2014
luni, 4 august 2014
Mai mult de-atât ce mai vrei?
De sus din slava senină
Tatăl priveşte spre-ai Săi,
[: Ochiul Lui toate le-alină
Mai mult de-atâta ce mai vrei!:]
Chiar când vuieşte furtuna
Şi fierb duşmanii cei răi,
[: Domnul e al tău totdeauna
Mai mult de atât ce mai vrei?:]
Când strigi tu plin de durere
Când vede plânşi ochii tăi
[: Domnul îţi dă blând mângâiere
Mai mult de-atât ce mai vrei?:]
Iar când în ceasuri supreme
Nu ştii nici ce să mai ceri,
[: O `ncrede-n El, nu te teme,
Mai mult de-atât ce mai vrei?:]
duminică, 3 august 2014
El a facut minuni!
"1 Cântaţi Domnului un cântec nou, căci El a făcut minuni. Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea; Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia promisă casei lui Israel; toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea, lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme, munţii să strige de bucurie cu toţii 9 înaintea Domnului, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire!" Psalmul 98
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea; Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia promisă casei lui Israel; toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira, cu lira şi cu cântece din gură, 6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea, lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme, munţii să strige de bucurie cu toţii 9 înaintea Domnului, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire!" Psalmul 98
Abonați-vă la:
Postări (Atom)