recunosc

“Recunoașteţi dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit.”
‭‭Iosua‬ ‭23:14‬ ‭

Astăzi, recunosc că sunt binecuvântată cu o familie mare, cu oameni - bandaje de dragoste, cu prieteni, cu o casă, cu servici, cu înțelepciune și pricepere, daruri și talente, cu contexte în care să cresc și să mă dezvolt, cu pace în țară, cu sănătate, cu scopuri, visuri, țeluri și idealuri, cu mâncare, cu apă, cu rouă și brumă, Cuvânt în limba română, cu oameni dispuși să împărtășească din experiențele lor ca să pot învăța și eu, oameni care aleg să devină vulnerabili și mă lasă lângă ei ca să cresc, să iau din înțelepciunea lor, să mă îmbogățesc dând mai departe din ceea ce primesc!

Astăzi, aleg să recunosc toate acestea și să fiu mulțumitoare!

Shema ve Hineni!

Ieri, am decis să cred. Am decis să cred, să ascult și să acționez. Chiar mă credeam pe cai mari. Dar nu știu ce se întâmplă noaptea ...

Parcă s-a scurs toată credința, încrederea și deciziile s-au topit ca și omul de zăpadă în adierea caldă și blândă a primăverii.

Dar nu renunț! Citesc Iosua în perioada asta si am ajuns la Iosua 11:“15. Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise, Domnul.”

Iosua era la fel ca mine, adica avea aceleași temeri și îndoieli. Alftel nu ar fi fost nevoit Domnul să Îi spună de atâtea ori să nu se teamă și să nu se înspăimânte, nu?

La fel îmi spune și mie … zi de zi și de câteva ori pe zi.

Sunt două cuvinte care îmi dau târcoale de ani buni și cu care cochetez:

Shema – auzi, ascultă, fii atentă, crede și acționează

și (ve)

Hineni – iata-mă, trimite-mă!

Azi, de dimineață, am decis și decid să trăiesc cele două cuvinte, să nu mai cochetez cu ele. Să le las să prindă viață în mine!

Mă agăț de promisiunile Domnului și le cred indiferent de context!

Și mai spun “Ajută Doamne necredinței mele!”

Hebrew Worship // Lord of Glory // Adon Hakavod // אָדוֹן הַכָּבוֹד

vreau să pun punct

Iosua trece Iordanul și începe cucerirea teritoriilor (Iosua 8-10) și au victorie după victorie, se oprește soarele o zi ca ei să biruiască și nu pot să nu mă minunez de unde atâta curaj pe ei.

Domnul i-a spus și i-a tot repetat lui Iosua “Nu te teme și nu te înspăimânta!” apoi și poporului îi spune“Nu vă temeți și nu vă înspăimântați, ci întăriți-vă și îmbărbăți-vă,…”

Am Cuvântul scris, pot citi, e tradus românește ca să nu am scuză că nu știu limba în care e scris Cuvântul și mă trezesc că în fața unor situații îmi tremură măduva în mine și întru într-o stare ca de sevraj. Credința mea e … sub nivelul mării!

“Ascultă Israele!” Acest ascultă nu înseamnă auzi, fii atent ci înseamnă auzi, fii atent, crede și acționează.

Dar … asta o știu!

Sunt tobă de carte!

Ce mă împiedică e că rapid întru în deznădejde sau așa mai pe românește, în necredință.

Da, Domnul a promis asta însă această promisiune e pentru poporul acelei vremi, e pentru cei credincioși, e pentru alții. Numai că după puțină vreme mă apuc de mormăit că Domnul nu îmi răspunde, că nu îmi face, că nu îmi drege. Adica tot El e vinovat de necredința mea!

Gata! Vreau să pun piciorul în prag și să îmi reînnoiesc mintea și în acest aspect.

Vreau să cred ceea ce mi-a promis, să aud, ascult și să acționez!

Vreau să nu mă tem, să nu mă înspăimânt ci să mă întăresc și să mă îmbărbătez!

Punct!

Mana a încetat!

10. Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; și au prăznuit Paștile în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului.

11. A doua zi de Paști au mâncat din grâul țării, azime și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat.

12. Mana a încetat a doua zi de Paști, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela. (Iosua 5:10-12)

Nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la mine … aș fi intrat în panică.

40 de ani nu am arat, semănat și strâns nimic, doar am călătorit. Am trecut Iordanul, am văzut cum s-au oprit apele si s-a uscat albia … Părinții și bunicii mi-au povestit despre lanurile cu grâu, despre șezători, despre bucuria culesului. Povești știu!

Azi dimineață, am ieșit să culeg mană. Da, ieri, am celebrat Paștele, am mâncat din roadele Canaanului dar astăzi … nu am găsit mană iar Iosua ne spune că vom mânca din ceea ce culegem.

Oh! Am nevoie de părinți, de bunici, de unchi și mătuși ca să mă învețe cum să culeg roadele, cum să le pun la păstrare, cum să le gătesc ca să fie bune la gust. Trebuie să spun și vecinelor mele ce am învățat, să învăț de la ele.

Am nevoie de ceilalți ca să învăț de la ei, ca să am cu cine împărtăși și cu cine să mă bucur de roadele țării!

Am fost așezată printre niște oameni și nu e întâmplător că tocmai ei sunt lângă mine ... sunt binecuvântările deghizate sau deslușite ale Lui Dumnezeu, special pentru mine.

M-am hotărât să te las să mă binecuvânți cu prezența ta, cu ceea ce știi tu, cu talentele, darurile și abilitățile tale. E clar, nu o să recunosc asta foarte repede și foarte clar. Am și eu mândria mea. Dar dincolo de ea, ești o comoară pe care Domnul a așezat-o pentru o vreme lângă mine.

Simt că viața trece pe lângă mine

Simt că viața trece pe lângă mine și nu am realizat mare lucru.

Dar mă uit la Caleb care la vârsta de 85 de ani cere de la Iosua muntele Hebronului (Iosua 14).

“10. Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel prin Moise, când umbla Israel prin pustiu; și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.

11. Și astăzi sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca sa merg în fruntea voastră.

12. Dă-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine și-i voi izgoni, cum a spus Domnul."”

Caleb frate, esti ok? Ai 85 de ani! No, eu cred ca ești tu ca acum 45 de ani însă te-ai uitat în buletin?

Nu am 45 de ani ... încă. Dar uneori parcă am 100 de ani.

Mă uit la Caleb și mă întreb, oare de la mană i se trage puterea?

Nu e de la mană. E de la încrederea pe care o are în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. 

El crede promisiunea pe care i-a făcut-o Domnul și nu stă cu mâinile în sân. Nu așteaptă ca alții să lupte pentru el.

Își revedincă promisiunea și se pregătește de luptă!

Și are 85 de ani!

Ce munte ai de revendicat azi?

Ești gata să lupți ca să își revendici moștenirea?

Ce te impiedică?

Vârsta? Ai 85 de ani?

urmăresc ... roua

De vreo 3 zile tot citesc și recitesc Deuteronom 33. 

Ma uit la binecuvântările pe care le spune Moise poporului Israel. Fiecare din cei doisprezece patriarhi e binecuvântat separat, nu la grămadă. Te provoc să citești încet, încet capitolul acesta.

Un lucru cumva mărunt mi-a atras atenția. 
“13. Despre Iosif a zis: "Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvantare, cel mai bun dar al cerului, roua, ….

De când mă știu, am găsit dimineața roua căzută pe pământ. Așa și? Ce mare scofală?

Roua, spune Moise aici, e cel mai bun dar al cerului.

Cum ar fi dacă aș trăi într-o țară unde nu cade roua?

Cum ar fi dacă seceta ar fi atât de mare încât nici roua să nu cadă?

Cred că ar dura puțin și ar fi declarată zonă deșertică.

Poate că astăzi nu găsești motive de mulțumire, nu îți vezi binecuvântările. Dar să știi că dimineață a căzut roua. 

Domnul își ține promisiunea!

proces de schimbare a minții

Am intrat într-un proces de schimbare a minții. 

De cam când mă știu, mi s-a cântat și repetat că nu sunt bună, că nu pot, că n-o să fiu în stare, că ... Toate acestea s-au înscripționat în mintea mea și când muzica altora a încetat, am început să îmi pun eu placa învățată și să cred ceea ce mi s-a spus.

Dar, e suficient!

Am decis să pun piciorul în prag și să cred ceea ce spune Cel ce m-a creat despre mine. 

Îi iubesc pe David, fiul lui Ishai. Citesc, recitesc și iar citesc ce scrie el. Taică-su nici nu se sinchisește să îl aducă la întâlnirea cu Samuel, frații nu dau doi bani pe el, cei de pe lângă el au aceeași atitudine. Însă David decide să nu îi creadă, să nu acționeze conform muzicii cântate de cei de langă el.

David scrie cei mai mulți dintre Psalmi. El este cel care știe și crede că Dumnezeu l-a creat în chip minunat, că e înzestrat cu calități, daruri și talente, că Domnul Îi este Stânca și Refugiul. Și nu doar crede, el acționează pe baza credinței. 

Astăzi, cred că Domnul a pus în mine daruri, talente și abilități. Cred că sunt binecuvântată și că binecuvântările pe care mi le dă trebuie să le împart cu alții.

Tu ce crezi astăzi?