Iosua trece Iordanul și începe
cucerirea teritoriilor (Iosua 8-10) și au victorie după victorie, se oprește
soarele o zi ca ei să biruiască și nu pot să nu mă minunez de unde atâta curaj pe ei.
Domnul i-a spus și i-a tot repetat lui Iosua “Nu te teme și nu te înspăimânta!”
apoi și poporului îi spune“Nu vă temeți și nu vă înspăimântați,
ci întăriți-vă și îmbărbăți-vă,…”
Am Cuvântul scris, pot citi, e tradus românește ca să
nu am scuză că nu știu limba în care e scris Cuvântul și mă trezesc că în fața
unor situații îmi tremură măduva în mine și întru într-o stare ca de sevraj.
Credința mea e … sub nivelul mării!
“Ascultă
Israele!”
Acest ascultă nu înseamnă auzi, fii atent ci înseamnă auzi, fii atent, crede și
acționează.
Dar … asta o știu!
Sunt tobă de carte!
Ce mă împiedică e că rapid întru în deznădejde sau așa
mai pe românește, în necredință.
Da, Domnul a promis asta însă această promisiune e
pentru poporul acelei vremi, e pentru cei credincioși, e pentru alții. Numai că după
puțină vreme mă apuc de mormăit că Domnul nu îmi răspunde, că nu îmi face, că
nu îmi drege. Adica tot El e vinovat de necredința mea!
Gata! Vreau să pun piciorul în prag și să îmi reînnoiesc
mintea și în acest aspect.
Vreau să cred ceea ce mi-a promis, să aud, ascult și
să acționez!
Vreau să nu mă tem, să nu mă înspăimânt ci să mă
întăresc și să mă îmbărbătez!
Punct!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu