Oficial, astăzi începe un nou an şcolar.
Dacă aş fi din
nou copil, ce aş face?
Dacă aş avea
mintea de acum,
m-aş bucura mai
mult şi nu aş mai fi atât de stresată,
nu aş mai lăsa
previziunile unora sau altora să fie atât de devastatoare în viaţa mea,
aş citi şi mai mult
decât am făcut-o,
aş savura orele
de clasă lăsându-mi neuronii să fie ocupaţi,
aş învăţa să cânt
la un instrument şi mi-aş lăsa sufletul să vibreze pe ritmurile melodiilor,
aş învăţa să
pictez, mi-aş provoca creativitatea cu care am fost înzestrată să pună de
şevalet ceea ce inima visează,
L-aş crede pe
Dumnezeu că sunt o făptură atât de minunată,
L-aş lăsa să mă
desfete cu binecuvântările Lui mai mult, şi mai mult...
Nu mai pot
întoarce timpul înapoi, dar mă pot bucura că sunt în viaţă, că am atâtea
binecuvântări cu care sunt răsfăţată.
Un nou an şcolar
este un nou început, o nouă provcare la creştere, dezvoltare, schimbare,
slujire. Am lângă mine oameni cunoscuţi, sau oameni noi. Au fost aşezaţi sau
plantaţi lângă mine ca să îi slujesc şi iubesc. Nu sunt la întâmplare lângă
mine ...
Am rostit, am mărturisit,
şi am spus că sunt creştină. Asta înseamnă că Isus Christos-Yeshua locuieşte in
mine. Despre El Scriptura spune că este Lumina, deci Lumina locuieşte în mine.
Provocarea mea
pentru anul acesta este să las Lumina să crească în mine! Voit sau nu, am tot
acoperit Lumina pentru că nu am vrut să ies în evidenţă, nu am vrut să fiu
văzută ca o ciudată...
Cu mintea de acum,
aleg să las Lumina să crească în mine, să-mi dea înţelepciune în purtare şi
vorbire, în slujire, în a-i iubi pe oameni.
Vă doresc să fiţi
prezenţi acolo unde aţi fost aşezaţi pentru o vreme, să iubiţi, să vă lăsaţi
iubiţi, să fiţi învăţabili, maleabili, curioşi în a desoperi lucruri noi,
oameni noi.
Vă doresc să
lăsaţi Lumina să crească în voi!
