Zilele acestea cineva întreba: „de ce cântați colinde? Sunteți obligați? De ce mergeți cu colindul? De ce mergeți la biserică ca să cântați și să colindați?” Întrebările erau sincere.
De ce colind? De
ce am repetat colindele vreo trei luni pentru concertul de duminica trecută? Doar
nu ne-a plătit nimeni, nu ne-a obligat nimeni... Ce sărbătoresc zilele acestea?
Anul acesta două
sărbători se suprapun. Una începe în seara asta, cealaltă începe mâine seară.
Amândouă sunt despre minuni, o minune a întrupării, și o minune a înmulțirii și
a credinței. Și pentru că îmi plac sărbătorile, le celebrez pe amândouă.
În cele două
sărbători, nu este vorba despre mine, despre lista mea cu ce trebuie să cumpăr,
să fac, să mă ostenesc, ca apoi să cad de oboseală. Nu este vorba nici despre
tine. Este vorba despre Dumnezeu. Sunt sărbători în cinstea Lui. Nici una
dintre acestea nu ne este poruncită în Scripturi, dar ne este poruncit să ne
bucurăm la sărbătorile noastre.
Sărbătoarea Hanukka
este despre puterea Lui de a înmulți uleiul de la templu.
Sărbătoarea
Nașterii Domnului este despre puterea Lui de a se limita, de a se întrupa
într-un bebeluș, împlinind fiecare cuvânt al Scripturii.
Lângă Ierusalim, în
Betleem (Beit Lechem – Casa Pâinii) S-a născut Mesia, Yeshua-Salvatorul și
Mântuitorul. El este Pâinea care S-a întrupat pentru a stâmpăra foamea
sufletului meu. El este Lumina care luminează în lume biruind întunericul din
inima mea. El este Cuvântul care S-a întrupat, și care-mi vorbește. El este
Dumnezeu. El S-a născut ca să împlinească planul Său făcut din veșnicii, S-a
dat jertfă pentru păcatele mele și ale tale. Prin sângele Celui Întrupat –
jertfa desăvârșită sunt iertată și mântuită, sunt eliberată de păcat și de
puterea lui.
Mai mult de atât,
Cel întrupat locuiește în mine. El este Viu! El, Lumina despre care au scris
profeții S-a întrupat!
Păstorii din
Betleem primesc o vizită angelică, și-i văd pe îngeri cântând. E o melodie
nouă. Este melodia Mielului! Este melodia Pruncului. Este melodia leului din
Iuda.
Cerul cântă, eu
cânt, iar bucuria îmi inundă inima.
De ce cânt?
Pentru că sunt a Lui, m-a înfiat prin sângele Celui Întrupat, mi-a dat un
viitor și o nădejde. Și chiar de aș rămâne singură, fără familie, fără rude, nu
aș rămâne singură. Pentru că Dumnezeul cerului și al pământului, Dumnezeul lui
Avraam, Isaac și Iacov este Tatăl meu.
Vă doresc să vă
faceți timp să stați la povești cu El. Are atâtea să vă spună...
