e vremea bucuriei

În seara dintre ani, am o furtună de gânduri și idei. Tocmai am terminat de citit cartea Exod. I-am admirat pe Bețalel și Oholiab. Bine, i-am și invidiat puțin.

Primiseră o slujbă, dar una la care a fost nevoie de revelație divină. Și ei au făcut întocmai cum le poruncise Domnul. Moise a cercetat fiecare lucru în parte, ca să vadă dacă totul este așa cum i se spusese. Mai modern spus, a făcut recepția lucrării.

Apoi Moise este cel care supervizează asamblarea lucrurilor făcut de Bețalel, Oholiab și toți cei care primiseră un dar special.

Pentru prima dată, am remarcat ceva în text. „Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, și slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, și slava Domnului umplea Cortul.” Geneza 40:34-35

Moise, pe Muntele Sinai, primește instrucțiunile detaliate ale planurilor Cortului Întâlnirii. Aceste planuri s-au desfășurat înaintea ochilor lui o perioadă bună de timp. Știa fiecare textură, curbură, nod și încheietură, fiecare rodie și fiecare clopoțel, înălțime, lățime și adâncime.

Și totul este gata. Exact așa cum i-a arătat Domnul. Numai că el nu poate intra în cort ca să-și desfete ochii și să-și bucure inima.

Slava Domnului umplea Cortul.

Pentru Moise, și pentru popor venise timpul bucuriei, a veseliei. Domnul, Dumnezeul care i s-a arătat lui Avraam, lui Isaac, Lui Iacov, lui Moise a umplut cortul cu Slava Lui, era vizibil acolo în fața întregului popor.

Eu nu am construit nici un cort. Dar am încercat să-mi număr binecuvântările din acest an, să-mi număr minunile pe care El le-a făcut pentru mine, și realizez că sunt multe. Am realizat că am călătorit prin viață anul acesta, m-am transformat. Am început anul așa impetuos ca Moise, curioasă și dornică să știu mai multe.

Acum, la fel ca Moise, admir lucrările Domnului, dar Îl las pe El să-și coboare Slava în ele, și peste ele. Am lucrat în ceea ce mi-a spus El, de cele mai multe ori am ascultat, mi-am negociat unele ascultări, am eșuat de mai multe ori, m-am ridicat ca fiul risipitor dintre porci, și m-am întors la Tatăl, m-am lăsat îmbrăcată cu haina Lui, am întins mâna ca să-mi primesc inelul de la El, și mi-am lăsat lacrimile să curgă spasmodic pe umărul Lui.

Acum, aleg să mă bucur de ceea ce am făcut la porunca Lui, de ceea ce El a transformat, prelucrat, modelat, regenerat în mine.

Acum, e vremea bucuriei, a laudelor, a odihnei!