dragoste și jertfă, miel și berbec

Anul acesta mi-am propus să mă pregătesc pentru Paște, să-mi iau timp să citesc, studiez, aprofundez. Așa că m-am întors la Avraam. Când a împlinit o sută de ani, i se naște fiul promis/visat/așteptat/dorit. Numele fiului acestuia era Isaac.

Și copilul crește, se face mare, iar tatăl său are o discuție cu Domnul. În Geneza 22 citim pentru prima dată despre iubire/dragoste. Și acest cuvânt vine pe fondul unei probe/încercări.

„După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis:

 "Avraame!"

"Iată-mă!", a raspuns el.

Dumnezeu i-a zis:

"Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune."

Ia pe fiul pe care-l iubești și adu-l ardere de tot. Jertfește ceea ce iubești!

Și Avraam ia un măgar, doi servitori, lemne, cuțit, pe Isaac, și pleacă spre țara Moria. Acum, eu știu că muntele Moria este în Ierusalim, și astăzi este cunoscut ca și muntele Templului.

După trei zile, ajung lângă munte, lasă măgarul și servitorii, și Avraam urcă muntele cu Isaac.

"Tată!"

"Ce este, fiule?", i-a răspuns el.

Isaac a zis din nou:

"Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?"

"Fiule", a răspuns Avraam, "Dumnezeu însuși va purta grijă de mielul pentru arderea de tot."

Ajung sus pe munte, Avraam și Isaac adună pietrele și zidesc altarul, probabil îl verifică să nu se dărâme pietrele în timpul jertfei... Isaac este pus pe altar, și din cer se aude:

"Avraame! Avraame!"

"Iată-mă!", a răspuns el.

Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine."

Isaac este salvat, eliberat. Va trăi, și nu va muri!

„Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.”

Jertfa va fi adusă! Dar altcineva va muri în locul lui Isaac, un berbec prins într-un tufiș. Și un berbec este tatăl unui miel. Dacă ar fi fost castrat, s-ar fi numit batal, și nu se mai putea reproduce, nu mai era tatăl nimănui.

Prima imagine a Paștelui o găsesc în Geneza 22, și este despre un tată care-și iubește fiul, și căruia i se cere să-l aducă ardere de tot. Dar fiul este cruțat pentru că sângele altcuiva va curge pentru el, altcineva va muri ca fiul să rămână în viață.

am devenit nesimțit de nemulțumitoare

Trăiesc într-o bulă, și am ajuns nemulțumitoare în bula asta. Deși circul mult, cumva nu văd dincolo de suprafață. Poate că nici nu vreau să văd, nu vreau să-mi alterez confortul bulei mele.

Ieri, am fost la o conferință pentru fete. Au participat copile de zece ani, dar și tinere fete. Fiecare dintre ele a venit la acea întâlnire cu întrebările ei, cu tânjirile ei, cu trăirile ei. Unele sunt inocente, iar altele au trăit până acum parcă mai multe vieți. Unele au niște povești greu de auzit, și ele chiar le trăiesc...

Lângă noi, dincolo de bula noastră, sunt copii care-și au părinții plecați pentru a le asigura un trai mai bun, pentru a fugi din coșmarul vieții lor, pentru a uita de ei... Unii dintre acești copii devin victime ale abuzului... de orice natură.

Unele dintre copilele acestea au devenit adolescente, tinere, și care au făcut alegeri, care trăiesc în promiscuitate, într-un normal al umilirii și degradării.

Auzindu-le poveștile, nemulțumirea se evaporă ca un abur. Realizez că sunt binecuvântată, că sunt nesimțit de nemulțumitoare.

Dincolo de bula mea este o lume a suferinței, cu oameni reali ce-și duc poveștile ascunse după o umbră de zâmbet, ce tânjesc după un dram de bunătate, o fărâmă de dragoste, un cuvânt de alinare, o îmbrățișare plină de compasiune și acceptare.

Da, știu. Prețurile cresc, de peste tot vin vești de război, totul pare în fierbere. Și asta nu e ceva nou, „Veti auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.” (Mat.24:6)

Trăiesc într-o bulă, și am devenit nesimțit de nemulțumitoare pentru că vreau ca totul să fie despre mine, uitând că am fost pusă între oameni ca să iubesc, să mă dăruiesc, să mă investesc, să las darurile și binecuvântările să curgă mai departe.

Mi-i teamă să ies din bulă pentru că asta ar însemna să mă gândesc și la binele altuia?

Mi-i teamă că-mi voi mânji mâinile stând la masă cu cei care nu au normalul meu?

Mi-i teamă că mi se va sparge bula, și nu voi mai ști cine sunt?

Eu știu cine sunt. Sunt fata Tatălui ceresc, și el m-a așezat printre oameni, m-a binecuvântat ca să las binecuvântările să curgă mai departe.

la pas cu măgarul

În câteva săptămâni, voi sărbători Paștele. Și, m-am gândit la prima jertfă, la Abel și Cain. Apoi gândul m-a dus la Avraam, căruia i s-a cerut să jertfească ce avea mai drag, mai scump, mai lipit de inima lui. Pentru acel ceva se rugase 25 de ani. Pentru acest fiu a tânjit, a așteptat, a visat, a sperat, a disperat, a agonizat...

Și după ce-l primește pe Isaac, pe fiul promis, după ce îl vede crescând, după ce dorurile inimii lui se potolesc, și inima i s-a lipit de copil ca și cum ar fi bătut la unison, i se cere să-l aducă jertfă.

"Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care și-l voi spune."

Avraam nu iubea pe nimeni mai mult decât e Isaac.

Citesc în Geneza 22 că a luat lemnele, le-a pus pe măgar, și a plecat spre muntele Moria, spre locul pe care i-l va arăta Dumnezeu ca să-l jertfească pe Isaac.

Avraam a plecat de acasă doar cu lemnele, slugile și măgarul.

În țara Moria, pe acel munte, va avea loc o ardere de tot. Avraam avea lemnele, vedea muntele, acolo va avea pietrele pe care să așeze arderea de tot.

Trei zile merg în ritmul lor spre țara Moria. Cred că au fost trei zile pline de întrebări pentru cei din mica caravană.

Cred că fiecare analiza ce aveau în bagaj, se întrebau unde e mielul/vita de jertfă. Va avea loc o jertfă, dar unde este cel jertfit?

Cu aceste gânduri, merg în pasul măgarului spre țara Moria.