am devenit nesimțit de nemulțumitoare

Trăiesc într-o bulă, și am ajuns nemulțumitoare în bula asta. Deși circul mult, cumva nu văd dincolo de suprafață. Poate că nici nu vreau să văd, nu vreau să-mi alterez confortul bulei mele.

Ieri, am fost la o conferință pentru fete. Au participat copile de zece ani, dar și tinere fete. Fiecare dintre ele a venit la acea întâlnire cu întrebările ei, cu tânjirile ei, cu trăirile ei. Unele sunt inocente, iar altele au trăit până acum parcă mai multe vieți. Unele au niște povești greu de auzit, și ele chiar le trăiesc...

Lângă noi, dincolo de bula noastră, sunt copii care-și au părinții plecați pentru a le asigura un trai mai bun, pentru a fugi din coșmarul vieții lor, pentru a uita de ei... Unii dintre acești copii devin victime ale abuzului... de orice natură.

Unele dintre copilele acestea au devenit adolescente, tinere, și care au făcut alegeri, care trăiesc în promiscuitate, într-un normal al umilirii și degradării.

Auzindu-le poveștile, nemulțumirea se evaporă ca un abur. Realizez că sunt binecuvântată, că sunt nesimțit de nemulțumitoare.

Dincolo de bula mea este o lume a suferinței, cu oameni reali ce-și duc poveștile ascunse după o umbră de zâmbet, ce tânjesc după un dram de bunătate, o fărâmă de dragoste, un cuvânt de alinare, o îmbrățișare plină de compasiune și acceptare.

Da, știu. Prețurile cresc, de peste tot vin vești de război, totul pare în fierbere. Și asta nu e ceva nou, „Veti auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.” (Mat.24:6)

Trăiesc într-o bulă, și am devenit nesimțit de nemulțumitoare pentru că vreau ca totul să fie despre mine, uitând că am fost pusă între oameni ca să iubesc, să mă dăruiesc, să mă investesc, să las darurile și binecuvântările să curgă mai departe.

Mi-i teamă să ies din bulă pentru că asta ar însemna să mă gândesc și la binele altuia?

Mi-i teamă că-mi voi mânji mâinile stând la masă cu cei care nu au normalul meu?

Mi-i teamă că mi se va sparge bula, și nu voi mai ști cine sunt?

Eu știu cine sunt. Sunt fata Tatălui ceresc, și el m-a așezat printre oameni, m-a binecuvântat ca să las binecuvântările să curgă mai departe.