mi s-a acrit de așteptare

De ceva vreme, tot „povestesc” cu Sarah, soția lui Avraam.

Am descoperit că e o femeie educată, bogată, frumoasă, respectată, că are o relație bună cu Avraam. Este o femeie care a acceptat ca încredințarea soțului să devină și încredințarea ei, care și-a împachetat casa, a pus-o pe cămile, și a plecat spre necunoscut. A acceptat să fie cunoscută de către înalții conducători de state ca și soră a soțului, și acest fapt era un adevăr pe jumătate.

Descoperirile arheologice spun că Ur era un centru economic și educațional prosper. Avraam și Sarah lasă totul în urmă, și pleacă pentru că li s-a promis o țară, și că vor fi binecuvântați cu mulți urmași.

Au plecat din Ur, au traversat câmpii, văi, ape, au făcut și desfăcut corturile de sute de ori, s-au spălat în tot felul de ape, și-au uscat hainele prin tot felul de arbuști…

Au făcut toate acestea așteptând să vadă urmașii. Și aceștia nu vin. Bine. Nu vin urmașii, dar poate vine urmașul… Și anii trec, perioada menstruală se încheie, menopauza de instalează, și urmașul … nu mai vine.

Promisiunea „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare” din Geneza 12:2 mai este valabilă? Au auzit bine? Au făcut bine că au plecat? Sarah este plină de indoieli…

E frumos să ai numele de Prințesă, și să te strige toți Prințesă.

E frumos să fii bogată, frumoasă, să ai un soț credincios Dumnezeului lui …

Dar promisiunea aceea veche… Ce se întâmplă cu ea?

Nu sunt Sarah soția lui Avraam, dar îndoielile mă curtează și pe mine.

Într-un fel sunt ca și Sarah. Nu mai știu dacă ceea ce cred e bine, dacă ceea ce am auzit e bine, dacă promisiunea făcută nu era pentru altcineva, dacă nu cumva ar trebui să Îl ajut pe Dumnezeu ca să împlinească promisiunile legate de mine.

„Bucurați-vă întotdeauna!” (1Tesaloniceni 5:16)

Dar cum să te bucuri când promisiunea nu se împlinește?

Cum să te bucuri când normalul tău nu este normalul majorității?

Și da, uneori sunt ca Sarah. Vreau să Îl ajut pe Dumnezeu în împlinirea promisiunii față de mine pentru că nu mai am răbdare, pentru că mi s-a acrit de așteptare, pentru că...

Văd că Sarah și-a făcut calculele ei, din acestea a ieșit ce a ieșit, și a mai trebuit să aștepte încă cincisprezece ani ca promisiunea să devină realitate.