Sunt o femeie binecuvântată.
Dumnezeu a ales
să mă binecuvânte cu oameni bandaje de dragoste de când mă știu. În anii
tulburi ai adolescenței, mi-a făcut cadou un bandaj liniștit, timid, supus,
dornic să stea cu mine la povești, mare amatoare de surprize. Numele ei era
Carmen. Învăț să vorbesc despre dânsa la trecut.
Am învățaț la
același liceu, dar ne știam de la biserică. Rar eram una fără alta... Eu eram
cu ideile crețe, Carmen mă urma, și ne distram de minune. Anii de liceu s-au
terminat, ea a plecat la București, eu am plecat la Iași, iar viața și-a urmat
cursul. Ni s-au despărțit drumurile însă nu ne-am pierdut din vedere una pe
cealaltă.
În septembrie
2021, am primit un mesaj care m-a provocat să-mi reevaluez ideile de viață.
Carmen primise un diagnostic care m-a trezit la o altă realitate. Să vorbesc cu
ea? Ce să îi spun? Nu știu. De regulă, am cuvintele la mine. Acum, ce să
vorbesc cu ea?
Îi trimiteam
mesaje prin altă prietenă. Era parcă mai ușor. Până când într-o zi, prietena
asta comună mi-a spus că are un mesaj de la Carmen. Dacă am ceva să îi spun, să
i-o spun personal. Și să o sun căci trebuie să vorbim.
Mi-a înghețat
mintea. Era într-o sâmbătă, am dat telefonul pe speaker și am zis că dacă
gătesc și vorbesc, nu o să am emoții așa mari.
După primul “Salut”, am realizat că timpul cât nu am vorbit
s-a dizolvat. Parcă eram aceleași copile dornice să exploreze lumea. Acum însă
altfel.
Ea era ba în
spital, ba acasă, dar orele petrecute la telefon treceau fără să ne dăm seama.
Am povestit, am plănuit, am râs, ne-am rugat, am disperat, am pus întrebări
incomode, am răspuns întrebărilor ei, am fost lăsată să intru în lumea ei, a
celor care au verdictul scris deasupra capului... Am mers “de mână” în această perioadă, deși la mii
de kilometri distanță. Așa am mulțumit și mulțumesc Domnului pentru tehnologie,
pentru că ne-am putut vedea, auzi, am putut ști una de alta...
După sfânta
Parascheva, anul trecut, în 2023, mi-a scris că trebuie să vorbim. Când îmi
scria așa, mă panicam. Ce s-a întâmplat? O sun și imediat începe să mă
chestioneze dacă am fost pe esplanadă la târg, m-a pus să îi trimit fotografii
cu ceea am probat, să îi spun ce am văzut, ce m-a distrat, ce am degustat de
acolo.
I-am spus că mă
simt prost să îi povestesc despre toate acestea. Sunt nimicuri care pe mine mă
bucură, dar de care ea nu mai are parte. Mi-a spus că vrea să știe tot, vrea să
fie implicată în bucuriile mele de zi cu zi.
Atâta îmi trebuia
să nu îi povestesc despre drumurile mele în Ucraina, se ruga pentru mine și
pentru noi care mergem acolo. Voia să știe noutățile din viața mea. Voia să fie
prietena mea.
Când nu a mai
putut vorbi decât șoptit, mi-a scris să o sun cu video. Voia să mă vadă! Am
încercat să zâmbesc, m-am rugat și am lăcrimat discret, am făcut-o să zâmbească
puțin. Voia să îi scriu des, să îi trimit mesaje. Mi-a spus că nu are putere să
răspundă în fiecare zi însă citește tot ce primește. I-am scris zilnic.
Era deja în
clinica de paliație când mi-a scris că vine în România, vrea să ne vedem. După
asta trebuia să merg eu la ea, să vedem împreună Parisul. Visam să mâncăm un
croissant pe lângă Turnul Eiffel.
Carmen a luptat
pentru viață cu fiecare nucleon al celulelor ei. A devenit vegană, a uimit
medicii din Franța cu voința ei de a învăța să-și folosească proteza după ce
piciorul ei a fost amputat. A mâncat și a băut doar după regimul strict indicat
de medicii cu care s-a consultat.
A crezut cu
fiecare fibră a ei că Dumnezeu poate face o minune și o vindecă de cancer.
Dumnezeu a ales altfel pentru ea. A vindecat sufletul ei altfel.
Carmen a ales în
această perioadă să fie transparentă, să nu se refugieze în durere, în
amărăciune. A ales să-și împărtășească suferința și durerea cu noi, să ne lase
să fim părtași la ceea ce se întâmplă cu dânsa. A ales să-L lase pe Domnul
să-și înalțe Fața Lui peste ea și să-i dea Pacea. Era împăcată cu El, cu noi.
A ales să ne
spună cât își dorește cerul!
Este unul dintre
bandajele de dragoste și sfinții cu care Domnul a ales să mă binecuvânte.
Ne vom revedea
ACASĂ! În mod clar, când voi ajunge și eu ACASĂ, mă va trage din mulțime și mă
va lua la chestionat, va vrea detalii despre ce am mai făcut, va vrea să știe
ce am simțit, ce am experimentat, cu ce m-a îmbăgațit acea experiență.
Astăzi, cerul a
devenit mai bogat în cunoștințe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu