Faliti-va cu Numele Lui cel sfant!

Studiem Faptele Apostolilor la biserică. Mă uit la Petru din Ziua Cincizecimii și de după înviere. Am calculat că am avea cam aceeași vârstă. Diferența dintre noi doi ar fi că el știe Scripturile pe de rost și eu nu le știu.
El știe Tora, psalmii, profețiile și interpretările lor.
Și el avea servici.
Și el avea atribuțiuni.
Și el era un om ocupat. Avea familie și soacră ... posibil și copii.

Spre disperarea mea, tot aud ca ucenicii erau niște needucați. Dar, din Faptele Apostolilor văd altceva. Duhul Domnului vorbea prin ei, le reamintea pasaje din Scriptură. Asta înseamnă că ei știau Scriptura. Corelau profețiile cu psalmii, cu tora și Îl vedeau pe Cel promis, pe Mesia. De acolo știau că va suferi, va muri, învia și se va înălța la cer.

M-am apucat de citit Psalmii într-un ritm alert, între 10 și 50 de psalmi pe zi. Nu ia așa mult pe cat pare. Citindu-i așa, am descoperit că se leagă unul de altul, că psalmiștii Îl știu pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, pe Dumnezeul Creator, pe Cel ce singur face minuni, pe Cel drept și sfânt, pe Cel care a scos poporul din mâinile popoarelor.

Am trecut de trei ori prin Psalmi în ultimele 3 saptămâni și acum îmi par mai aproape, mai adânci ...

Un verset nu îmi dă pace din Psalmi. Am descoperit că de fapt nu e singurul loc unde îl găsesc în Scripturi. Și în Cronici e scris.
"Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul! (1Cron.16:1)
Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul! (Ps.105:3)"

A mă făli înseamnă să mă laud, să mă mândresc, să mă fudulesc. 

Cum să mă mândresc cu Numele Lui Cel Sfânt? 

Cum să mă laud cu Numele Lui Cel Sfânt?

Bucuria mea e legată de căutarea Domnului, de cât Îl cunosc, de cât mă fălesc cu El!