Îmi imaginez o femeie trecută de prima tinerețe, soție de preot, ținta batjocurilor celor din sat și din împrejurimi, ajunsă la menopauză, obosită de atâtea întrebări stupide și de replici cu subânțeles dar conștientă că nici un păcat nu a adus sterilitatea în viața ei.
Vine rândul lui Zaharia să slujească la Templu. O săptămână întreagă va fi în Ierusalim și cu cât dura drumul, cam două sau trei săptămâni, Zaharia nu va fi acasă. Îi pregătește tot ce trebuie pentru drum și pentru perioada de slujire, îi așează hainele cu grijă și ca de obicei, îl lasă să plece. Habar nu avea ea că după această călătorie, viața lor se va schimba.
Luca 1 descrie ce se întâmplă în Templu.
Bănuiesc că Elisabeta își aștepta soțul cu mâncarea caldă iar aluatul aștepta să fie copt. Cam știa vremea pe când trebuia să sosească. Poate că aveau rude la Ierusalim, aștepta ca el să îi aducă vești de la ele, să îi spună ce se mai discuta printre preoți, ce vești mai erau prin Israel, ce profeții au mai fost, ce profeții s-au mai împlinit.
Zaharia apare în raza ei de vedere și nimic nu pare în neregulă până când realizează că soțul ei muțise.
Erau înaintați în vârstă, fără copii și acum ... soțul devenise mut.
Dar Zaharia nu părea trist. Ceva s-a întâmplat. Sigur ceva s-a întâmplat. Și Zaharia i-a povestit.
Din punct de vedere medical, Elisabeta era stearpă, sterilă.
Din punct de vedere fizic, menopauza era la ea acasă, sterilitate totală și ireversibilă.
Dar Dumnezeul Cel viu al lui Israel intervine în viața lor și face imposibilul posibil. Elisabeta rămâne însărcinată!
După șase luni, îngerul Gavril este trimis în Nazareth, la o fecioară. Fata asta era deja logodită și aștepta ziua nunții. Intervine Dumnezeu în viața ei și îngerul ii ducea o veste neobișnuită. Va avea un copil ... dar nu cu Iosif și fără nici un act sexual.
"26. In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, 27. la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Copilul va fi Mesia Cel așteptat. Ea, Maria, din Nazareth, va naște pe Mesia?
Am un soi de invidie pe Maria. Ea a acceptat imediat și i-a spus îngerului să se faca după cuvintele lui. Eu aș fi negociat, aș fi pus întrebări, m-aș fi temut pentru reputația mea, pentru viața mea, pentru ce va zice Iosif, ce va avea de suferit copilul și alte multe întrebări.
Maria însă acceptă planul Lui Dumnezeu pentru ea indiferent de cost și consecințe.
Iosif, iubea fata asta și nu înțelegea o iotă din ceea ce îi spunea. Cumva, o credea că nu îl minte și cumva ... mândria lui de bărbat îi cerea să o lase. Dar un anunț public ar fi adus moartea fetei pe care el o iubea, își legase inima de a ei, în adâncul inimii lui știa că nu îl minte. Un înger, o veste ... și cursul poveștii ce o țesuse el pentru ei s-a schimbat. Viața nu mai era cum o visase el. Un copil de la Dumnezeu, de la Duhul Domnului creștea în pântecele fetei de care el se îndrăgostise.
Apare îngerul și confirmă spusele Mariei. Matei scrie în câteva cuvinte lupta lui Iosif (Matei 1:19-21) Deci ... e adevărat! Maria nu l-a mințit!
Acceptă ca vorbele ce i se vor adresa Mariei să fie purtate și de el.
Acceptă să ducă împreună privirile pline de reproș deși știau că nimic neplăcut înaintea Domnului nu s-a întâmplat între ei.
Acceptă să facă nunta cu o fata căreia îi creștea burta și care purta un copil ce nu era al lui.
Acceptă să fie tatăl unui copil care era Fiul Lui Dumnezeu.
Era doar un tâmplar! Dar avea o inima dedicată Domnului și a ales să crească pe Fiul Lui Dumnezeu în casa lui și va face tot ce îi stă în putință să dea ce e mai bun pentru El.
Citesc despre oameni ca mine care acceptă ca Dumnezeu să schimbe mersul poveștilor lor, să intervină în viața lor și să facă schimbări majore, drastice.
El poate face imposibilul posibil!
El poate!
Vine rândul lui Zaharia să slujească la Templu. O săptămână întreagă va fi în Ierusalim și cu cât dura drumul, cam două sau trei săptămâni, Zaharia nu va fi acasă. Îi pregătește tot ce trebuie pentru drum și pentru perioada de slujire, îi așează hainele cu grijă și ca de obicei, îl lasă să plece. Habar nu avea ea că după această călătorie, viața lor se va schimba.
Luca 1 descrie ce se întâmplă în Templu.
Bănuiesc că Elisabeta își aștepta soțul cu mâncarea caldă iar aluatul aștepta să fie copt. Cam știa vremea pe când trebuia să sosească. Poate că aveau rude la Ierusalim, aștepta ca el să îi aducă vești de la ele, să îi spună ce se mai discuta printre preoți, ce vești mai erau prin Israel, ce profeții au mai fost, ce profeții s-au mai împlinit.
Zaharia apare în raza ei de vedere și nimic nu pare în neregulă până când realizează că soțul ei muțise.
Erau înaintați în vârstă, fără copii și acum ... soțul devenise mut.
Dar Zaharia nu părea trist. Ceva s-a întâmplat. Sigur ceva s-a întâmplat. Și Zaharia i-a povestit.
Din punct de vedere medical, Elisabeta era stearpă, sterilă.
Din punct de vedere fizic, menopauza era la ea acasă, sterilitate totală și ireversibilă.
Dar Dumnezeul Cel viu al lui Israel intervine în viața lor și face imposibilul posibil. Elisabeta rămâne însărcinată!
După șase luni, îngerul Gavril este trimis în Nazareth, la o fecioară. Fata asta era deja logodită și aștepta ziua nunții. Intervine Dumnezeu în viața ei și îngerul ii ducea o veste neobișnuită. Va avea un copil ... dar nu cu Iosif și fără nici un act sexual.
"26. In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, 27. la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Ingerul a intrat la ea si a zis: "Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!"
29. Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta.
30. Ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. 31. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. 32. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. 33. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit."
35. Ingerul i-a raspuns: "Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36. Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. 37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38. Maria a zis: "Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!" Si ingerul a plecat de la ea." Luca 1:26-38Copilul va fi Mesia Cel așteptat. Ea, Maria, din Nazareth, va naște pe Mesia?
Am un soi de invidie pe Maria. Ea a acceptat imediat și i-a spus îngerului să se faca după cuvintele lui. Eu aș fi negociat, aș fi pus întrebări, m-aș fi temut pentru reputația mea, pentru viața mea, pentru ce va zice Iosif, ce va avea de suferit copilul și alte multe întrebări.
Maria însă acceptă planul Lui Dumnezeu pentru ea indiferent de cost și consecințe.
Iosif, iubea fata asta și nu înțelegea o iotă din ceea ce îi spunea. Cumva, o credea că nu îl minte și cumva ... mândria lui de bărbat îi cerea să o lase. Dar un anunț public ar fi adus moartea fetei pe care el o iubea, își legase inima de a ei, în adâncul inimii lui știa că nu îl minte. Un înger, o veste ... și cursul poveștii ce o țesuse el pentru ei s-a schimbat. Viața nu mai era cum o visase el. Un copil de la Dumnezeu, de la Duhul Domnului creștea în pântecele fetei de care el se îndrăgostise.
Apare îngerul și confirmă spusele Mariei. Matei scrie în câteva cuvinte lupta lui Iosif (Matei 1:19-21) Deci ... e adevărat! Maria nu l-a mințit!
Acceptă ca vorbele ce i se vor adresa Mariei să fie purtate și de el.
Acceptă să ducă împreună privirile pline de reproș deși știau că nimic neplăcut înaintea Domnului nu s-a întâmplat între ei.
Acceptă să facă nunta cu o fata căreia îi creștea burta și care purta un copil ce nu era al lui.
Acceptă să fie tatăl unui copil care era Fiul Lui Dumnezeu.
Era doar un tâmplar! Dar avea o inima dedicată Domnului și a ales să crească pe Fiul Lui Dumnezeu în casa lui și va face tot ce îi stă în putință să dea ce e mai bun pentru El.
Citesc despre oameni ca mine care acceptă ca Dumnezeu să schimbe mersul poveștilor lor, să intervină în viața lor și să facă schimbări majore, drastice.
El poate face imposibilul posibil!
El poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu