resentimente

 Într-un fel, cred că copiii singuri la părinți sunt privilegiați pentru că nu au rivali, nu au cu cine să intre în competiție, cu cine să rivalizeze.

Ce te faci când faci parte dintr-o familie cu 12 băieți și 4 mame? Ce te faci când două dintre mame sunt soțiile aceluiași bărbat și celelalte două mame sunt un fel de soție de mâna a două? Ce e inima femeilor? Ce dau mai departe copiiilor lor?

Băieții cresc văzând că mama lor nu ocupă locul de onoare în viața tatălui. Nu era nimic ostentativ în comportamentul lui Iacov dar fiecare dintre cele patru femei își știa locul iar resentimentele lor au fost transmise prin laptele matern copiilor.

Aceștia cresc și apare Iosif. Oh, fiul dorit al femeii iubite. Mai mult de atât, pare docil copilul acesta și stă mai mult pe lângă tată, parcă gândește ca el, mereu îi face tatălui pe plac. Iar tatăl îi delegă responsabilități din ce în ce mai mari.

Dar, colac peste pupăză, copilul iubit începe să aibă vise. În naivitatea și inocența lui le povestește visele fraților săi. Amarul și resentimentele cresc ca si aluatul. Dar deocamdată, crește mocnit. Nici lui Iacov nu îi plac visele lui Iosif însă le ține minte și se gândește la ele.

Băieții mai mari sunt trimiși cu oile să găsească pășuni iar Iosif este trimis să le ducă câte ceva de mâncare și să aducă vești de la ei. Iosif vine singur ca să-și viziteze frații. Iacov nu este cu el.

Până să ajungă Iosif la ei, resentimentele ies la iveală ca lava din vulcan. Fiecare vorbă e plină de durere, de furie, de sentimente înăbușite. Au plănuit, l-au pus într-o groapă și apoi ... l-au vândut. Au scăpat de Iosif. Au scăpat de cel din cauza căruia, credeau ei, că tatăl lor nu îi iubea suficient, nu îi prețuia cum trebuie, nu le acorda atenția pe care ei și-o doreau.

De câteva zile mă tot gândesc cât de adânci erau resentimentele lor de au avut puterea să meargă la Iacov și să plângă lângă el fără să se trădeze, fără ca vreunul dintre ei să recunoască ceea ce au făcut. Toți 11 frați au același comportament. Au făcut un legământ al tăcerii.

Era greu să se abțină dar cel puțin scăpaseră de Iosif!

Fiecare dintre ei acum credea că Iacov îl va iubi, îl va aprecia, îl va face să se simtă valoros, prețios, le va acorda atenție în același fel, le va face haine pestrițe. Dar nu ni se spune așa cevacă Iacov ar fi făcut așa.

Ce faci când nu ești iubit așa cum ai visat? Ce faci cu resentimentele? Ce faci cu ura care se acumulează și pe care o reverși peste cunoscuți și necunoscuți? Ce faci cu frustrările pe care le duci ani de zile după tine și îți amărăști viața ta și a altora?

Poate că după ce l-au vândut pe Iosif, frații lui au crezut că totul va fi roz. Dar resentimentele, furia, amărăciunea și frustrarea era în ei. Sentimentele acestea erau în ei, nu erau în Iosif și nici în Iacov. Problema era la ei, în ei. Iar acum, după vânzare, problema lor devenise și mai mare.

Aș minți dacă aș spune că nu am avut resentimente, că nu știu ce înseamnă să clocotești de mânie și furie. Aș minți și m-aș minți crezând că dacă nu vorbesc despre acestea, ele se rezolvă de la sine.

Știu că nu e un subiect comod și am fost uimită să descopăr că până acum nu am gandit episodul vânzării prin prisma resentimentelor dintre frați. Totul începe simplu și se amplifică. Percepția mea asupra unor evenimente diferă ca de la ce la pământ de percepția altcuiva. De ce? Pentru că eu trec evenimentele prin filtrul meu, prin emoțiile și durerile mele.

Am hotărât să nu fac ca frații lui Iosif, să tac și să mă prefac că totul e bine. Am hotărât să iert, să scot rădăcinile de amărăciune, să las rănile să fie vindecate. Nu e totul gata dar sunt în proces de iertare, vindecare, eliberare.

Îi spun Tatii despre toate și cu El pot ierta, pot merge mai departe!