lângă Sinai și Dumnezeu vorbește

Nu v-am mai povestit de ceva vreme pentru că am avut nevoie de liniște ca să mi se limpezească și mie lucrurile în mintea mea. Vă povesteam data trecută că suntem la Muntele Sinai. Moise ne-a anunțat din partea Domnului că avem trei zile la dispoziție să ne spălăm bine și să ne sfințim.

A venit și ziua a treia. Mi se ridică iar părul în vârful capului când îmi amintesc.

Moise ne-a chemat din corturi și ne-a chemat să venim mai aproape de Muntele Sinai. V-am spus că ne-a explicat până unde să mergem. Eu am mers lângă părinți, i-am ținut de mână deși am trecut de vârsta asta. Dar mi-a fost tare teamă!

Șofarele sunau tare iar în deșert sunt și munți. S-a făcut ecou aici între munți iar sunetul șofarelor s-a intensificat din cauza ecoului. Muntele Sinai era acoperit cu un nor de fum iar fumul acesta nu era de la vreun foc. Parcă toate cuptoarele pe care le-am văzut eu în Egipt s-au adunat într-unul singur aici pe Sinai iar fumul era mult și se ridica în sus. În tot acest timp muntele tremura ... deși nu era cutremur.

Simțeam cum trepida pămâmtul sub picioarele mele iar șofarele sunau din ce în ce mai tare.

Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea.

Când am auzit vocea Lui Dumnezeu aproape am rămas paralizat. Inițial am crezut că doar ochii mi-i pot mișca dar am întors capul ca să observ pe ceilalți din popor. Toți erau înspăimântați. Mai aveau un pic și leșinau de frică.

Moise a coborât de pe munte și ne-a reaminintit până unde să mergem. L-a luat cu el pe Aaron.

Dumnezeu a continuat să ne vorbească și ne-a spus ce să facem și ce să nu facem.

M-am tot întrebat de ce a trebuit să mai coboare odată Moise de pe munte ca să ne amintească limitele pe care nu le-a impus. Când Domnul i s-a arătat lui Moise, i-a spus să nu se apropie și să își scoată încălțămintea din picioare. Acum Moise urcă la Domnul și noi trebuie să stăm în limitele impuse de Domnul. Oare s-a schimbat ceva în Moise de el se poate apropia de Domnul?

Oh! Așa aș vrea să povestesc cu Moise despre asta!

Știu de la părinții mei că Dumnezeu este Creatorul și ziditorul cerului și pământului, că El aude, vede, cunoaște, este Cel Preaînalt. L-am văzut cum aduce vânturile și a despicat Marea Roșie pe unde am trecut ca pe uscat. De câteva zile bune văd că El dă mana. Ne-a mai spus că dacă ascultăm de El, ne vindecă.

Părinții mei ne-au povestit despre cum Dumnezeu S-a arătat lui Avraam, Isaac și Iacov, cum a lucrat în viața lui Iosif. Acum văd și eu cum lucrează cu noi. Dacă mă apucă îndoiala că El există, e nevoie doar să ridic ochii ca să văd stâlpul de foc sau norul de deasupra capului meu și să știu că El e aici cu noi. E prezent.

Acum, L-am auzit cu urechile mele.

Am auzit ce să facem și ce să nu facem.

În Egipt, am crezut noi ce ne-au spus părinții însă am trăit printre idoli. Știam numele fiecăruia, ce putere are, ce face și cum să îl îmbunăm. Mai în glumă mai în serios, am crezut și noi în puterea lor. Cred că ne-am însușit cultura egiptenilor din punctul de vedere al sistemului religios. Credeam când ne convenea în cine ne convenea.

A apărut Moise și a zguduit tot ce credeam că credem. Nu am curaj să vorbesc cu părinții mei despre asta. Îmi este rușine să recunosc că mă temeam de zeii vecinilor mei, că le aduceam și eu ofrande când nu mă vedea nimeni. Uneori îmi era tare teamă de zeii lor.

Acum, aici, Dumnezeu spune că El este Singurul Dumnezeu și că doar Lui trebuie să mă închin. Realizez că trebuie să fac o alegere a credinței mele. De fapt, alegerea am făcut-o când am plecat de acasă, din Gosen. De asta sunt aici lângă Sinai. Am ales să Îl las pe Dumnezeu să îmi fie Dumnezeu.

Am atâtea informații despre zei, despre cum pot fi adorați, îmbunați ... Va trebui să o uit, să nu aduc închinarea despre care știu când mă închin Lui Dumnezeu.

Cum pot să mă închin doar Lui Dumnezeu?

ne sfințim

Suntem în 5 sivan.

Vă spuneam data trecută că am ajuns la poalele muntelui Sinai și că Moise s-a urcat la Dumnezeu ca să vorbească cu El. Dumnezeu ne-a făcut să ne amintim ce a făcut cu noi, cum ne-a scos din Egipt, cum ne-a hrănit, adăpat, adăpostit, hrănit, cum ne-a ajutat să biruim pe Amalek. Apoi, ne-a spus că ne-a scos din Egipt ca să ne aducă la El și dacă vom asculta de El și dacă vom păzi legământul Lui, vom fi comoara Lui și ne va face un un neam sfânt și o preoție împărățească.

V-am spus că noi am spus într-un glas că vom face tot ce a spus Domnul.

Dumnezeu i-a mai spus lui Moise că va veni la el pentru ca noi, poporul să auzim când Domnul Îi vorbește și apoi să avem încredere în Moise. Și, l-a trimis pe Moise ca să ne sfințească.

A trebuit să facem focurile, să ne scoatem hainele transpirate ți îmbibate cu nisip, să le spălăm, să ne spălăm și noi. Adevărul e că tare bine mi-a făcut baia asta și schimbarea hainelor.

Maine, Domnul va coborî pe Sinai în fața întregului popor ca să ne vorbească.

Moise ne-a arătat până unde avem voie să mergem, ne-a interzis să ne cățărăm mai sus pe munte. Trebuie să avem grijă mare cu animalele ca să nu fugă pe munte și să nu uităm de interdicția lui. Ne-a mai spus că dacă cineva va atinge ceva din locurile interzise va muri, indiferent dacă este om sau animal. Și, nu doar atât, noi poporul va trebui să-l ucidem pe cel care calcă porunca.

Am făcut ochii mari când am auzit ce spune Moise!

Eu îl credeam atât de bun și de blând ... nu credeam că e în stare să ne spună o poruncă atât de dură.

Am ridicat corturile familiei și mama a dus lucrurile ei în cortul fetelor iar eu am mers în cortul tatei împreună cu frații mei. Inițial am crezut că părinții s-au certat și de asta dorm separat dar apoi mi-au explicat prietenii mei că și la ei e la fel. Așa le-a spus Moise bărbaților! Să doarmă separat de soțiile lor în aceste zile.

Avem trei zile în care trebuie să ne sfințim! Ne spălăm, ne strângem hainele de la uscat, le păturim și ne pregătim pentru un eveniment important. Dumnezeu va coborî ca să ne vorbească!

Moise ne-a spus că Dumnezeu va coborî pe munte într-un nor gros și noi Îi vom auzi vocea! Deci nu o să Îl vedem! Cumva ... îl invidiez pe Moise. Oare el Îl vede pe Dumnezeu?

Abia aștept să Îi aud vocea!

Cei care cântă din șofare au fost instruiți cum să cânte și iar pe noi ne-a învățat cum să deosebim cântecul acestuia.

Cum? Nu știi ce e acela un șofar? E ca o trâmbiță! Doar că șofarele noastre sunt din corn de berbece. Părinții mă ceartă când las berbecii să se bată și li se rup coarnele. Îmi spun că ies bani buni din coarne!

Am emoții!

Mi-am schimbat hainele, m-am spălat, mi-am tăiat unghiile, mama a verificat urechile fiecărui copil în parte, lenjeria e spălată, s-a uscat repede și deja e păturită în cort. Mama ne-a gătit ceva însă nu prea pot mânca pentru că în aer se simte așteptarea. Toată lumea așteaptă să Îl audă pe Dumnezeu. 

la poalele muntelui Sinai

Suntem în 2 sivan.

Ieri, am ajuns în pustiul Sinai și am tăbărât la poalele muntelui Sinai. Vă amintiți că v-am spus că suntem o tabără mare. Avem 600000 de bărbați peste 20 de ani. Asta în afară de femei și copii. Cred că v-am spus că pe lângă noi au ieșit din Egipt și o adunătură de oameni. Toți aceștia au dorit să asculte de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov și din acest motiv au ales să meargă cu noi.

Nici nu ne-am așezat bine acolo în pustiu că l-am și văzut pe Moise urcând pe munte. L-am întrebat pe tata unde se duce Moise iar el mi-a spus că se duce la Dumnezeu. Acolo, Dumnezeu a vorbit cu Moise și i-a spus ce să ne spună!

Noi, între timp, în tabără, am desfăcut corturile, am pus animalele la loc sigur și am pregătit masa. Eram obosiți și sleiți de puteri dar am încercat cât de mult am putut să îmi ajut părinții.

Când ne pregăteam să ieșim din Egipt, abia așteptam să umblu prin deșert. Ce copil fără minte eram! Acum, că suntem de ceva vreme în deșert, nu mai sunt atâta de încântat. M-am obișnuit să simt nisipul peste tot. Cred că mi s-a tăbăcit și întărit pielea de la vânt, nu mă mai deranjează atât de tare nisipul de pe corp. M-am bronzat și deși am plecat doar de 46 de zile din Gosen simt că am mai crescut un pic, m-am mai maturizat.

După ceva vreme, l-am văzut pe Moise coborând de pe munte și vorbind cu Aaron. Apoi, au chemat pe bătrânii din popor și le-a spus ce i-a spus Dumnezeu. "Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel:

4. "Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. 5. Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; 6. Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel."

Bătrânii ne-au spus cuvintele spuse de Moise iar noi toți am spus "Vom face tot ce a zis Domnul!"

M-am înfiorat când m-am auzit rostind cu ceilalți aceste cuvinte. Sunt doar un copil însă aici, la poalele muntelui Sinai, am promis că voi asculta de Dumnezeu, că Îl voi lăsa să mă transforme și să ne transforme ca să devenim un popor sfânt, o împărăție de preoți. Condiția ca să fim ai Lui este să ascultăm!

Eu chiar vreau să ascult!

Și ceilalți de lângă mine par foarte convinși de promisiunea făcută! Se vede pe fața lor.

Am intrat în cort ca să mă culc dar acum nu pot adormi din cauza cuvintelor spuse de Dumnezeu. M-au făcut să îmi aduc aminte de tot ce a făcut El pentru noi în Egipt. Apoi de modul cum ne-a adus până aici, de minunile făcute, cum a despicat Marea Roșie, cum ne-a dat apă din stâncă, cum a vindecat apele la Mara și apoi ne-a adus carne de prepeliță pentru că ni se făcuse dor de carne iar apoi ne-a dat mana.

Mănânc mană în fiecare zi și de fiecare dată mă întreb cum face Dumnezeu de o așează pe pământ în fiecare zori de zi, în liniște, când nu vede nimeni și face în așa fel încât este pentru fiecare, pe săturate.

Deci nu numai că ne duce în Canaan unde curge lapte și miere dar ne și face o împărăție de preoți și un neam sfânt.

Acum nu prea înțeleg astea dar mâine îl caut pe Moise și am să îl rog pe el să îmi explice.

Ietro vine în vizită

27 iyar este pe sfârșite!

Abia ne revenisem după lupta cu Amalek când am văzut o caravana venind înspre noi. Mi-a stat inima în loc. Mama mi-a explicat că e o caravană mică și să îmi văd de treburile încredințate. Mi-a interzis să mă duc să fiu gură cască pe lângă cei din caravană!

Oare mama nu e curioasă să știe cine a venit, de unde vine caravana, cum arată acei oameni, ce fel de limbă vorbesc? Ciudați mai sunt uneori oamenii mari!

Mai târziu am aflat că a venit Ietro și familia lui Moise. Tare m-am mai mirat când am aflat că de fapt soția lui Moise, Sefora e de fapt rudă mai indepărtată cu noi. Să vă explic cum ne este ea rudă.

Avraam, după ce a murit Sara, s-a căsătorit cu Ketura și au mai avut șase copii. Unul dintre ei se numea Madian iar Sefora vine din Madian. Femeile din tabără nu o prea plac pentru că nu ne știe limba foarte bine, îmbracă altfel hainele, din cortul ei mâncarea miroase uneori altfel. Mama spune că a adus condimente din Madian.

Ietro (înseamnă abundența Lui) a stat la povești cu Moise până târziu. Eu am adormit în timp ce trăgeam cu ochiul prin deschizătura cortului nostru la ce se întâmpla la cortul lui Moise. Am văzut-o pe Sefora gătind pentru Ietro, Moise și cei doi fii ai lor. Băieții îi sorbeau vorbele lui Moise. La fel și Ietro.

Seara, Ietro a adus o jertfă Dumnezeului nostru și au stat la masă cu toată familia lor. Mirosea așa de bine de la masa lor. Mi-aș fi făcut de treabă până la ei. Aș fi găsit eu o întrebare pentru Moise. Însă tata mi-a ghicit intenția și mi-a interzis să merg la ei. Mi-a spus să le respect intimitatea!

A doua zi, Moise a revenit în mijlocul poporului, îi asculta pe fiecare în parte, apoi le judeca certurile, nemulțumirile. Ietro a venit cu ceva de mâncare pentru Moise însa acesta nu avea timp de mâncare.

Îi venise familia din Madian și el nu avusese timp să stea de vorbă cu Sefora, cu Gherșom și Eliezer. Iar ei nu păreau foarte fericiți că Moise nu e lângă ei, că nu le acordă timp.

Se înnoptase de-a binelea când a terminat de rezolvat problemele pe acea zi și s-a dus la cortul lui. Se vedea pe fața lui că era frânt de oboseală. Ietro i-a făcut semn Seforei să îi pună lui Moise ceva de mâncare, să îl ajute să se spele. L-a lăsat să mănânce și apoi cu glas domol l-a învățat să caute în popor oameni vrednici, înțelepți, temători de Dumnezeu, de încredere, care nu se lăcomesc și pe care să-i învețe legile și poruncile Domnului. Aceștia să fie căpetenii peste zece, cincizeci, o sută și o mie de oameni. Ei să judece cazurile mai mici iar la Moise să ajungă doar cazurile pe care ei nu le pot judeca.

Lui Moise i-a plăcut sfatul și cred că a vorbit cu Dumnezeu despre asta pentru că apoi am văzut că împreună cu Aaron adună oameni din popor pentru a-i învăța și instrui.

Ietro s-a bucurat mult de ceea ce i-a povestit Moise despre noi, despre Dumnezeul nostru, despre minunile pe care El le-a făcut cu noi.

Oare de ce nu a rămas cu noi în tabără?

Părinții mi-au spus că el este preotul Madianului. Asta înseamnă că are și el responsabilități și oameni care îl așteaptă acasă, oameni care depind de el.

Știți ce mi-a plăcut la Ietro? Că s-a gândit la Gherșom și la Eliezer! A văzut cât de mult le lipsește prezența tatălui lor și cred că s-a mai gândit la cât de mult are nevoie Moise de Sefora, de soția lui.

Așa, are și Moise cu cine să vorbească!

Toma

Au trecut opt zile de când Isus s-a arătat ucenicilor. Toma, din mai multe motive, nu a fost cu ei în această perioadă.

Astăzi, a venit să se întâlnească cu ucenicii, cu cei care fuseseră aproape de Isus. Toți par schimbați. Ceva din ei nu mai este la fel! Arată altfel! A auzit zvonul că Isus este viu! Fiecare ucenic a avut grijă să îi spună acest fapt. El a zâmbit îngăduitor fiecăruia dintre ei și a tăcut!

Când a venit Iuda cu ceata de soldați, el era acolo cu ucenicii și cu Isus. I-a văzut pe ucenici ridicându-și poalele hainelor și fugind ca să își scape viața.

Mai apoi, de la Ana la Caiafa, la Irod, în curțile de judecată i-a văzut pe ucenici cum se codeau să intre, cum abia dacă deschideau gura ca să nu se prindă ceilalți de accentul lor.

În ziua răstignirii, l-a văzut pe Ioan lânga Maria, mama lui Isus și lângă Maria Magdalena. Ceilalți erau ascunși în mulțime.

La un moment dat l-a zărit pe Petru și l-a șocat înfățișarea lui. Parcă îmbătrânise cu zeci de ani și părea pierdut, evita orice contact vizual. Era dărâmat! Astăzi, Petru pare că și-a revenit!

Da, după răstignire a plecat. Avea nevoie să își clarifice gândurile. Ucenicii erau oameni și ei, erau ca și el. Nici el nu era mai breaz, și el s-a ascuns, și el a fugit ca să își scape viața. Îl plăcea pe Isus, Îi plăcea felul în care își trăia viața. Ceea ce spunea, trăia întocmai. Mai văzuse și alți învățători dar Isus fusese diferit ...

Astăzi, parcă s-au vorbit cu toții. Doar despre învierea Lui Isus vorbesc! Oare vor înceta? Ar vrea să plece ... măcar să nu îi mai audă. Toți și-au dat cuvântul să Îl urmeze pe Isus. Și toți au fugit mâncând pământul. Îi era rușine de el, ... de ei, cu ei.

În camera asta parcă mă sufoc. Ceilalți sunt fericiți! Oare mimează? Oare chiar cred vestea aceasta?

Dintr-odată aude o voce care le spune “Pace vouă!”. Vocea aceea îi e atât de cunoscută!

Se întoarce și Îl vede pe Isus. Ar vrea să intre în mama pănântului de rușine. Ar vrea să se ascundă. Nu și-a ținut cuvântul față de Isus, a fugit și s-a ascuns când Isus a fost prins, judecat, bătut, răstignit și umilit.

Isus vine înspre el și Îl roagă să pună mâna pe costa străpunsă, să atingă rănile în curs de cicatrizare.

Toma Îi atinge rănile, se infioară și înțelege transfigurarea ucenicilor. “Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Domnul Lui e viu!

E viu! El, Toma, L-a pipăit, L-a văzut, L-a auzit, îi simte respirația în fața lui!

Isus i se adresează din nou și Îi spune "Tomo", i-a zis Isus, "pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut."

Povara rușinii, a trădării, a remușcărilor cade de pe umerii lui iar bucuria și pacea îi înflăcărează ființa!

Domnul meu e viu! 

lupta cu Amalek

Suntem în 25 iyar.

Vă povesteam data trecută că l-am văzut pe Moise stând la intrarea cortului vorbind cu Aaron. Eu credeam că ei vorbesc despre Canaan dar nu îl văzusem pe Iosua și nici pe ceilalți bărbați de lângă ei.

Moise a ales din popor oamenii care știau să lupte, pe cei care aveau arme și i-a pus să stea pe lângă tabără. Știți că noi suntem mulți, peste două milioane de oameni. Avem cu noi animalele și lucrurile cu care am plecat din Egipt. Suntem o tabără mare. E nevoie de oameni puternici pe marginea taberei. E nevoie de oameni care știu să vadă pericolul. Nu mă pot pune pe mine pentru că sunt încă un copil și m-aș apuca de joacă și de alergat cu ceilalți copii.

Unii dintre acești oameni au venit la Moise și i-au spus că au zărit un nor de praf ridicându-se în depărtare și că în mod sigur e vreun popor care vrea să ne atace. Au venit să îi spună acest lucrur după ce au verificat dacă nu cumva norul de praf era de doar de la vânt.

V-am spus că ai mei nu mă prea lasă să mă duc pe lângă Moise ca să nu îl încurc. Dar am auzit că el a trimis imediat vorbă în popor ca să se adune la el toți oamenii care pot lupta, toți care au arme la ei.

Habar nu aveam câte arme pot avea oamenii la ei. Până și tata are arc și sulițe dar are și o sabie! Oare unde le-a ținut de eu nu le-am văzut?

Am aflat că poporul care venea înspre noi erau amaleciții, din seminția lui Amalek, adică un soi de rude de-ale noastre. Noi nu le-am făcut nimic. Nici măcar nu i-am deranjat. De ce ar veni să lupte cu noi?

Nu realizează că am ajuns aici sleiți de putere, că suntem foarte obosiți?

Oare aceasta este o tactică a razboiului? Oare acesta este tactica celor răi? Să te atace când tu ești sleit de puteri și obosit?

Nu m-am așteptat ca printre noi să fie atâția luptători. Moise l-a delegat pe Iosua să se ocupe de oastea noastră și el le-a dat instrucțiuni clare. Nimeni nu avea voie să treacă peste ordinele lui. Când voi crește mare vreau să ajung ca Iosua!

Moise, Aaron și Hur s-au urcat pe o stâncă. Erau chiar în fața mea și vedeam ce fac ei. Moise avea toiagul la el și când lupta a început, Moise a ridicat toiagul spre cer. Jos, la poalele stâncilor, evreii noștri se luptau cu Amalek. Până și eu un copil am observat că dacă mâna lui Moise cădea de oboseală, Amalek era mai puternic decât noi! M-am îngrijorat tare de tot.

Aaron și Hur au găsit o piatră mare și l-au așezat pe Moise pe ea. Apoi i-au luat mâinile lui Moise și i le-au spirijinit ca să nu mai cadă. La apusul soarelui, lupta s-a încheiat și victoria a fost a noastră iar Aaron și Hur au dat drumul mâinlor lui Moise!

Să vezi ce bucurie era în tabără, ce chiote, ce veselie, ce eliberare.

Credeam că voi muri când am văzut ceata aceea mare zorind spre noi! Credeam că nu mai apuc să ajung în Canaan!

Moise, Aaron și Hur au coborât de pe stânca aceea înaltă în mijlocul chiotelor. Imediat după aceea, l-am văzut pe Moise zidind un altar și când l-a terminat de ridicat s-a făcut liniște în tabără și l-am auzit pe Moise numindu-l Domnul este Steagul/Minunea meu (Adonai Nissi).

Apoi l-am văzut pe Moise scriind și tata mi-a spus că Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a spus să scrie în carte despre această luptă și că El va șterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri. 

la Rephidim

Suntem în 23 iyar și am tăbărât la Rephidim. Aici, e un deșert cu stânci iar unele stânci sunt mai înalte ca altele. Uneori e periculos să te cațeri pe aceste sunt pentru că sunt abrupte. Eu trebuie să alerg după caprele mele peste tot. Eram cât pe ce să cad într-o zi când alergam după iedul meu obraznic.

Vă spuneam ieri că sunt foarte supărat că nu mai avem apă. Oamenii din tabără au început să țipe din ce în ce mai tare. Am crezut că surzesc de la atâta gălăgie! Toată lumea țipa și urla ... Unii au vrut să îl omoare pe Moise pentru că i-a adus aici pe ei și turmele lor. Urlau la el și îi spuneau că de fapt acesta i-a fost scopul, să ne omoare pe toți aici.

Eu nu cred că e adevărat ce spun oamenii aceștia!

L-am văzut pe Moise ridicându-și privirea în sus și strigând către Domnul! Era disperat! Niciodată nu l-am văzut făcând așa ceva! Cred că îi era teamă că poporul îl va omorî cu pietre. Unii aveau pietrele pregătite dar ascunse în faldurile hainelor.

Apoi, l-am văzut pe Moise alegând pe câțiva din bătrânii lui Israel și mergând puțin înaintea noastră. Avea în mână toiagul lui. Îi știam toiagul de pe vremea minunilor din Egipt.

Moise, Aaron și bătrânii au înaintat spre o stâncă și a lovit-o cu toiagul său. Dintr-o dată a început să țâșnească apă din stânca aceea. Apa a curs înspre noi într-un pârâu bun și liniștit. Apa s-a limpezit încet, încet și am băut de ne-am săturat. Apoi am umplut toate burdufurile și am adăpat bine animalele.

Ei, m-am udat din cap până în picioare cât am vrut. M-am stropit și m-am jucat în apă împreună cu prietenii mei!

Nu ne-a certat nimeni!

Când în sfârșit ne-am liniștit, a venit tata și ne-a spus că acel loc se va numi Masa și Meriba pentru că în disperarea noastră ne-am certat și L-am ispitit pe Domnul întrebând dacă mai este El cu noi, dacă mai este în mijlocul nostru. Cred că unii s-au întrebat dacă Dumnezeu mai are putere să facă ceva pentru noi sau cu noi.

În Egipt, toiagul lui Moise era văzut ca aducător de durere și suferință. Aici, același toiag este folosit de Dumnezeu pentru a aduce apă, pentru a lăsa viața să meargă mai departe, pentru a aduce speranță.

Oamenii din popor au vrut să îl omoare pe Moise cu pietre și Dumnezeu folosește o piatră ca să ne dea apă, să ne lase în viață!

Acum e liniște!

Aud animalele cum rumegă liniștite. Focurile ard vesele lângă fiecare cort. Undeva, mai la marginea taberei cineva fredonează un cântec.

Aici, am simțit că Dumnezeu e prezent, e cu voi, ne vrea binele, vrea să trăim.

Îmi pare rău că am țipat la Moise! Chiar îmi pare rău! M-aș duce să îmi cer iertare de la el dar îl văd stând la ușa cortului și vorbind cu Aaron. Au o discuție de oameni mari pentru că îi văd gânditori. Nu vreau să îi deranjez.

Oare vorbesc despre Canaan?

aproape de Rephidim

Suntem în 22 iyar. Din Deșertul Sin am plecat și am tăbărât la Dophkah, apoi am tăbărât la Alush. Acum suntem în drum spre Rephidim.

În fiecare dimineață ne trezim , culegem mană, mâncăm, strângem corturile, punem lucrurile pe cămile sau măgari și ne continuăm călătoria.

Mă tot întreb când ajungem în Canaan pentru că eu chiar vreau să ajung acolo.

M-aș duce să îl întreb pe Moise cât mai este până ajungem în Canaan dar părinții mi-au spus clar să îl las în pace acum.

Apa pe care am luat-o cu noi de la Elim și de prin oazele de pe unde am mai trecut s-a terminat. Animalele mai găsesc câte un fir de arbust si îl mestecă dar eu nu pot face asta.

Mi-i dor să fac baie!

Mi-i dor de un ulcior cu apă rece! Să beau pănă nu mai pot iar restul să îl torn pe mine ca să mă răcoresc și apoi să alerg ca să mi se usuce hainele!

Îmi vine să plâng de sete, de supărare ... dar parcă nici lacrimi nu mai am.

Dumnezeul nostru a făcut minuni în Egipt, a despicat Marea Roșie și ne-a trecut prin ea, i-a arătat lui Moise cum să vindece apele la Mara, ne-a dat carne de prepeliță în Deșertul Sin și apoi mană.

Oare aici, mai poate face ceva? Mai are putere și aici?

Din ce în ce mai mulți bărbați trec grăbiți pe lângă noi, vor să ajungă la Moise și Aaron. M-aș duce și eu să văd ce se întâmplă dar le aud țipetele de aici. Și mi se face frică.

Unii îi cer lui Moise apă.

Dar Moise de unde să le dea?

Alții îl întreabă de ce i-a scos din Egipt. Oh! Aceeași întrebare o au de fiecare dată când ajungem la greu.

Dar chiar așa!

Dacă Moise știa că ne va fi așa de greu, de ce a venit și ne-a povestit despre Canaan?

Bine! Noi l-am ascultat și am decis să plecăm de bună voie! Dar acum îmi este tare sete.

Vreau apă!

Moise e vinovat că am ajuns aici!

Dacă nu era el ... eram sclavi în Egipt, bătuți și umiliți, flămânzi cât era ziua de lungă și cu spaima în suflet că cine știe cui i se năzărea ceva despre tine și te bătea până mureai. Erai un sclav, oricum nu contai. Dar măcar cu asta eram obișnuiți.

Cu setea asta însă e tare greu!

Mă trezesc că strig și eu din toată puterea la Moise să îmi dea apă. Nu vreau să mor aici!

Vreau să trăiesc!

Vreau să ajung în Canaan!

Christos a înviat!

E dimineață devreme! Maria Magdalena e trează demult și are planuri pentru ziua de astăzi! Nici nu se ivesc bine zorile și deja pleacă de acasă. Vrea să ajungă devreme la mormântul lui Isus. Mai sunt lucruri de făcut și ea și-a propus să termine astăzi ceea ce au început în ziua îngropării.

Grăbește pasul infrigurată în răcoarea dimineții! E atentă la drum așa că nu ridică ochii ca să vadă în depărtare și așa ajunge la mormânt. Când în sfârșit ridică ochii descoperă că piatra aceea mare, piatra la care s-a tot gândit cum s-o urnească, cum să cheme ajutor, la cine să apeleze, este dată deoparte. Nu e nimeni aici, trupul nu e în mormânt!

Simte cum o cuprinde disperarea! Unde e trupul? Unde e Domnul?

Aleargă cât de repede poate la casa lui Petru. Acolo, îl găsește și pe Ioan. Le povestește cât de repede poate ce s-a întâmplat, ce a văzut. Cei doi lasă ușa casei deschisă și aleargă împreună cu Maria Magdalena la mormânt.

Ioan, fiind mai tânăr ajunge primul, verifică din ușa mormântului dacă e adevărat ce spuneMaria. Petru însă era cât pe ce să îl dărâme și intră în mormânt. Fâșiile sunt aici. Pânza în care Îi fusese înfășurat capul e împăturită și pusă separat. Trupul parcă s-a evaporat din pânze!

Sunt în stare de șoc! Petru și Ioan pleacă! Nu înțeleg de ce să mai stea aici! Aici, nu mai este nimic de văzut!

Mormântul e gol!

Maria Magdalena simte că nu o mai pot duce picioarele nicăieri. Se așează pe o piatră și în sfârșit durerea iese la suprafață! Nu e nimeni să o audă, vadă și judece! Încet, încet plânsul i se domolește. Ridică privirea și vede doi îngeri în mormânt. Ei o privesc și îi vorbesc întrebând-o de ce plânge. Ea le răspunde că L-au luat pe Domnul ei și acum nu știe unde este El.

Nu mai vrea să stea de vorbă! Îi vine să urle dar nu ar fi mai bine să caute unde este trupul Domnului ei?

Se întoarce și vede un Om. Acesta Îi pune aceeași întrebare: “De ce plângi?”

Maria Magdalena se întreabă dacă nu cumva acesta estea grădinarul. Sigur ar afla ceva informații. "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau." Nu e atentă la acest Om ci caută cu privirea indicii prin grădină. Dintr-odată își aude numele!

Oh! Acea voce îi sună atât de familiar!

Cum? Omul este Domnul meu? Oh! E chiar El. E viu! De asta nu e nimeni în mormânt! De asta am găsit fâșiile aranjate așa! El e aici în fața mea!

Și Domnul Îi spune ce să facă, unde să se ducă și ce să spună. Îi dă o misiune!

Ucenicii nu o cred! Cei care o aud povestind nu e o cred! Se uită cu milă la ea crezând că și-a pierdut mințile de durere. Dar pentru Maria Magdalena nu contează că ceilalți o cred sau nu!

Ea L-a văzut pe Domnul și Domnul ei e viu!

Domnul ei a înviat așa cum spun profețiile Scripturii!

Ce cauți astăzi? Pe cine? Unde este Domnul tău?

Domnul meu e VIU! Yeshua hai! Christos a înviat!