lupta cu Amalek

Suntem în 25 iyar.

Vă povesteam data trecută că l-am văzut pe Moise stând la intrarea cortului vorbind cu Aaron. Eu credeam că ei vorbesc despre Canaan dar nu îl văzusem pe Iosua și nici pe ceilalți bărbați de lângă ei.

Moise a ales din popor oamenii care știau să lupte, pe cei care aveau arme și i-a pus să stea pe lângă tabără. Știți că noi suntem mulți, peste două milioane de oameni. Avem cu noi animalele și lucrurile cu care am plecat din Egipt. Suntem o tabără mare. E nevoie de oameni puternici pe marginea taberei. E nevoie de oameni care știu să vadă pericolul. Nu mă pot pune pe mine pentru că sunt încă un copil și m-aș apuca de joacă și de alergat cu ceilalți copii.

Unii dintre acești oameni au venit la Moise și i-au spus că au zărit un nor de praf ridicându-se în depărtare și că în mod sigur e vreun popor care vrea să ne atace. Au venit să îi spună acest lucrur după ce au verificat dacă nu cumva norul de praf era de doar de la vânt.

V-am spus că ai mei nu mă prea lasă să mă duc pe lângă Moise ca să nu îl încurc. Dar am auzit că el a trimis imediat vorbă în popor ca să se adune la el toți oamenii care pot lupta, toți care au arme la ei.

Habar nu aveam câte arme pot avea oamenii la ei. Până și tata are arc și sulițe dar are și o sabie! Oare unde le-a ținut de eu nu le-am văzut?

Am aflat că poporul care venea înspre noi erau amaleciții, din seminția lui Amalek, adică un soi de rude de-ale noastre. Noi nu le-am făcut nimic. Nici măcar nu i-am deranjat. De ce ar veni să lupte cu noi?

Nu realizează că am ajuns aici sleiți de putere, că suntem foarte obosiți?

Oare aceasta este o tactică a razboiului? Oare acesta este tactica celor răi? Să te atace când tu ești sleit de puteri și obosit?

Nu m-am așteptat ca printre noi să fie atâția luptători. Moise l-a delegat pe Iosua să se ocupe de oastea noastră și el le-a dat instrucțiuni clare. Nimeni nu avea voie să treacă peste ordinele lui. Când voi crește mare vreau să ajung ca Iosua!

Moise, Aaron și Hur s-au urcat pe o stâncă. Erau chiar în fața mea și vedeam ce fac ei. Moise avea toiagul la el și când lupta a început, Moise a ridicat toiagul spre cer. Jos, la poalele stâncilor, evreii noștri se luptau cu Amalek. Până și eu un copil am observat că dacă mâna lui Moise cădea de oboseală, Amalek era mai puternic decât noi! M-am îngrijorat tare de tot.

Aaron și Hur au găsit o piatră mare și l-au așezat pe Moise pe ea. Apoi i-au luat mâinile lui Moise și i le-au spirijinit ca să nu mai cadă. La apusul soarelui, lupta s-a încheiat și victoria a fost a noastră iar Aaron și Hur au dat drumul mâinlor lui Moise!

Să vezi ce bucurie era în tabără, ce chiote, ce veselie, ce eliberare.

Credeam că voi muri când am văzut ceata aceea mare zorind spre noi! Credeam că nu mai apuc să ajung în Canaan!

Moise, Aaron și Hur au coborât de pe stânca aceea înaltă în mijlocul chiotelor. Imediat după aceea, l-am văzut pe Moise zidind un altar și când l-a terminat de ridicat s-a făcut liniște în tabără și l-am auzit pe Moise numindu-l Domnul este Steagul/Minunea meu (Adonai Nissi).

Apoi l-am văzut pe Moise scriind și tata mi-a spus că Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a spus să scrie în carte despre această luptă și că El va șterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.