am învățat

Prima zi a anului mă găsea pe drumuri, și tot pe drumuri am încheiat anul 2024.

A fost un an în care am mai învățat puțin că moartea face parte din viață, că oricât de mult aș vrea ca cei dragi să trăiască, eu nu sunt în control, că viața și moartea sunt în Mâinile Celui ce ne-a creat.

Am mai învățat că durerea slefuiește mai mult decât orice, că trebuie să-mi țin gura în fața morții și să nu vorbesc ca o atotștiutoare înțeleaptă rănind și devastând pe cei ce-și plâng durerea.

Am învățat că viața e mai prețioasă decât am crezut, că trebuie să mă bucur de oameni, de clipe, de viață, de ceea ce mi s-a încredințat.

Am învățat că trebuie să mai las lucrurile din controlul meu, și asta ca să las corpul să respire.

Am învățat că minunile le face Domnul, în timpul Său și nu la comanda mea, în condițiile Lui și nu ale mele, cu ce și cine vrea El. Încă învăț că pământul nu se învîrte în jurul meu.

Am învățat că zdrobirea face parte din viață, că doar zdrobită și cizelată îmi plec urechea și ascult, altfel doar aud.

Am învățat să dau spațiu oamenilor, să nu mă leg disperată de ei. Dar nici să nu îi las să se lege ca și caracatița de mine ca să mă sufoce. Este suficient aer pentru toți, este nevoie de creștere pentru toți… Și creșterea se face în liniște, în singurătate cu mine și cu Domnul.

Am realizat că îmi place să mă ascund în mulțime ca să nu-mi confront temerile, ideile, fricile, gândurile. Numai că Domnul mă iubește prea mult, și are modurile Lui de a mă scoate de acolo, ca să mă salveze de mine.

Am experimentat deșertul și pustia sufletului, dar Domnul mi-a scos din Cuvânt izvoare de apă dătătoare de viață. A făcut drumuri noi în inima, mintea și sufletul meu.

Pentru că transgenealogia este una dintre pasiunile mele, Domnul astăzi îmi reamintește un text cu care mă tot provoacă de câțiva ani, „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustiu și râuri, în locuri secetoase.” Isaia 43:18-19

Învăț să las trecutul să fie trecut.

Învăț să Îl las pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov să fie Dumnezeul vieții mele.

Învăț să las Cuvântul să-mi fie ghid, îndreptar și hrană.

Învăț să Îl las să facă lucruri noi, să deschidă drumuri noi în viața mea prin locurile secetoase ale minții, sufletului și inimii mele.

Continui să învăț, continui să mă las transformată de Cel care are toată puterea în cer și pe pământ. Continui să Îl las pe El să mă transforme tot mai mult asemenea Chipului Fiului Său.

Continui să fac ceea ce mi-a spus să fac, și anume să povestesc minunile Lui.

Ce planuri am? Să fac ceea ce știu să fac, să iubesc ceea ce El iubește, să mă odihnesc mai mult în El, și să nu mai trăiesc pe repede înainte.