Zilele acestea mi-am adus aminte de perioada crizei care a început în 2008. Habar n-aveam ce venea peste mine. Marea majoritate a oamenilor erau afectați, mai toate afacerile se luptau să supraviețuiască... Unii au plecat din țară pentru a nu muri de foame aici.
Am fost insistent
rugată să plec. Mi se găsise post de menajeră, dacă nu-mi plăcea asta puteam să
fiu badantă. Oferta era tentantă. O puteam lua de la capăt în altă parte, cu mai
mulți bani. Dar totul în viață este despre bani?
În acea vreme, un
verset îmi revenea în minte mereu și mereu. „Căutați mai întâi Împărăția
lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra.” Matei 6:33
Rezervele s-au terminat, papucii s-au rupt, hainele s-au
uzat, banii mai mult nu erau. Cum să mai spui că nu ai, când ai refuzat să
pleci. Mi s-a reproșat că sunt mândră, și că de asta nu plec din țară. Sau că
sunt leneșă, și mi-i frică de muncă.
L-am chestionat iar pe Domnul, am analizat mult ce să decid,
și am realizat că Domnul a investit în mine, m-a așezat într-un loc de muncă,
iar acum îmi spunea ca de unde sunt trebuie să caut Împărăția Lui pentru că de
restul va avea El grijă. Și părea atât de nebunesc… Salariile mai mult nu
veneau, bani nu erau, iar căutarea Împărăției părea o mare nebunie.
Dar prietenele mele care nu știau mare lucru despre situația
mea, mi-au trimis pachete, și în acestea erau haine și papuci pe mărimea mea,
și a celor de lângă mine. Normal că eram întrebată unde mai lucrez, de unde îmi
permit să am așa produse de calitate…
Venise vara, umblam în bocanci pentru că nu aveam papuci de
vară. O altă prietenă care trecea prin Iași, primise o pereche de papuci din
piele de cămilă dar erau cu o mărime prea mare pentru ea, însă numai bună
pentru mine. Așa că aveam papuci noi, moderni, din Israel. Mai mult de atât, în
acea perioadă cruntă, uneori îmi lăsa bonurile ei de masă. Și eu nu îi spuneam
decât vag de perioada prin care treceam.
Iar versetul meu rula mereu și mereu în mintea mea „Căutați
mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri
vi se vor da pe deasupra.” Caută-mă pe Mine, și eu voi avea grijă de tine!
L-am căutat pe Domnul, și am văzut corbii Lui aducându-mi tot
ce aveam nevoie. Se termina parfumul, primeam un parfum. Se rupea geaca, în
câteva zile cineva avea o haina de dat, și era mărimea mea. Bocancii m-au ținut
până am luat banii la zi.
Aveam banii în mână, și știam că trebuie să cumpăr papuci. Purtasem
acei bocanci cred că vreo 6-7 ani. Dar analizându-i am zis că mai rezistă. Am
ajuns acasă, i-am analizat iar, erau ok. Eram chiar mulțumită că nu sunt
cheltuitoare.
A doua zi dimineață, când să încalț papucii, descopăr că
ambele tălpi erau crăpate de tot pe lat. Cumva am reușit să ajung la un magazin
ca să-mi iau papuci noi. Dar am realizat că voiam să împing limitele
miracolului meu mai mult decât trebuia.
Am simțit pe propria bunătatea și purtarea de grijă a
Domnului. Am văzut credincioșia Lui manifestată în cele mai mici detalii. A
trimis corbii să aducă alimente și mâncare, a trimis tot ce era necesar, cum
era necesar, când era necesar.
Ce continui să fac? Continui să caut Împărăția lui Dumnezeu
și neprihănirea Lui. De restul are El grijă.
Sună nebunește!
Știu!
Dar El este Credincios, și aleg să-L cred pe Cuvânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu