cu Isus la povești

 Îmi plac poveştile. Le iubesc mai ales pe cele care au un tâlc, o învăţătură. Când aud de poveşti, mă duc cu gândul la casa bunicilor materni, unde după soba enormă trona un soi de pat. Acolo dormeam eu. Problema era că până adormeam, bunicul trebuia să îmi spună poveşti. Iar el le spunea aşa de fain, cu intonaţie, cu modulaţii ale vocii. Lampa îşi arunca lumina blândă pe lucrul bunicii, focul trosnea în sobă, iar bunicul spunea o poveste.

A povesti, a citi sau spune poveşti nu este ceva nou, ceva inventat de noi oamenii moderni şi civilizaţi. Mă uit în Scriptură şi văd că poveştile erau prezente în viaţa de zi cu zi încă din Grădina Edenului. În fiecare zi, în răcoarea zile, Dumnezeu stătea de vorbă cu Adam şi Eva. Apoi văd că Dumnezeu porunceşte poporului să povestească copiilor minunile Lui şi istoria lor cu El.

Mi se bucură inima şi fiinţa citind sau auzind minunile pe care le face Domnul printre noi în aceste zile. Mă rog să mă ajute să aud poveştile, să mă bucur de ele.

Isus foloseşte povestea şi pilda ca metodă de a-şi învăţa ucenicii, sau când voia să transmită un mesaj poporului. Matei a consemnat poveştile şi pildele lui Isus, dar ne şi ajută să înţelegem cum se împlinesc profeţiile Scripturii în Isus-Yeshua.

“Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,

ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii."” Matei 13:34-35

Despre care prooroc este vorba?

Asaf, unul dintre autorii şi compozitorii psalmilor, a cântărilor care vor intra în folclorul poporului Israel, era şi prooroc. Iar el scrie:

“Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.” Psalmul 78:1-2

Cărţile Scripturii nu sunt texte de poveşti pentru evrei, este cartea lor de istorie. În ea îşi găsesc trecutul, prezentul şi viitorul.

Dar pentru cei care nu sunt evrei, are Isus-Yeshua o veste bună. El s-a întrupat, a trăit pe pământ, a murit pentru păcatul fiecărui om, indiferent de etnie, culoare, statut social sau cultural, etnic sau religios, a înviat şi S-a înălţat la dreapta Tatălui. Acolo, ne pregăteşte un loc. Dar va reveni ca să ne ia cu El în ceruri.

Oh! Vestea asta aduce atâta bucurie şi speranţă!

Iona și Isus

De mic copil am știut povestea lui Iona, de încăpățânarea lui, de refuzul lui de a asculta și de a spune unei cetăți că Dumnezeu o cheamă să se pocăiască, adica să se întoarcă la El. Dar Iona voia ca ei să moară. Credea că dacă nu ascultă și fuge de Domnul, toți cei din Ninive vor muri. Iona credea că așa e corect și drept.

Își cumpără bilet scump și pleacă departe de Ninive, cât mai departe credea el că va ajunge. Domnul Îl lasă să-și cumpere bilet, să-și mănânce frustrarea și neascultarea în suc propriu, îl lasă să plece pe mare așa cum și-a dorit Iona.

Numai că Dumnezeu stârnește o furtună cumplită. Căpitanul și marinarii nu mai văzuseră așa dezlănțuire a naturii. Au realizat că e ceva mai mult decât o simplă furtună. Fiecare au început să strige către dumnezeul lui.

Iona dormea dus. Era obosit de insitențele Lui Dumnezeu de a merge la Ninive, de dragostea Lui plină de compasiune pentru oamenii care nu Îl ascultau, de mesajul acesta pe care trebuia să îl ducă...

Marinarii îl găsesc dormind buștean.

Iona nu se sperie de furtună, realizează că furtuna este din cauza lui și roagă marinarii să îl arunce în mare. Știa că furtuna se va potoli pentru corabie și marinari, dar nu și pentru el. Și era adevărat.

Ajunge în mare și este înghițit de un pește mare. Stă în stomacul peștelui trei zile. Între timp, se roagă Domnului, și Domnul face peștele să îl ducă cât mai aproape de Ninive. Ajunge în cetate, spune mesajul, iese din cetate și se așează pe un deal așteptând să vadă cum va fi distrusă cetatea cu tot cu oamenii ei.

Numai că în așteptarea asta, vede că oamenii se îmbracă în sac și cenușă, se pocăiesc de păcatele lor și se întorc la Domnul. Iona crapă de ciudă... Asta nu era drept...

Cu toate acestea, Iona este considerat un profet al Domnului. Iona a fost un om pe care Domnul L-a folosit pentru salvarea unei cetăți.

Știam povestea. Făcea parte din istoria poporului evreu. Dar ce caută în Noul Testament? De ce o aduce Matei în același context cu al Lui Isus-Yeshua? Ce legătură este între cei doi? Ce îi leagă?

“Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopti în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.” Matei 12:40

“Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.” Iona 1:17

Isus Însuși face conexiunea aceasta în fața poporului, a învățaților și a oamenilor religioși. Iona a fost un semn, un om trimis cu un mesaj, trei zile și trei nopți a stat în burta peștelui.

Isus a stat trei zile și trei nopți în inima pământului, a murit, a înviat și S-a înălțat la cer.

Isus are un stil smerit de a lucra

Am auzit de când eram copil că dacă nu sunt cuminte, Isus nu mă va mai iubi. Mai târziu, mi s-a implatat ideea că trebuie să mă port așa, să vorbesc așa, să mă îmbrac într-un anume fel, să… Lista era lungă, extrem de obositoare și împovorâtoare. Toate aceste idei mă făceau să Îl simt pe Dumnezeu respirându-mi în ceafă, așteptând să mă pocnească dacă ceva nu era bifat în lista prezentată de către alții.

Numai că Dumnezeu a intervenit în viața mea cum numai El știe să o facă. M-a scos din mulțime în repetate rânduri, și a stat cu mine ca să îmi arate cine și cum este Dumnezeul Scripturii. El este mereu cu mine, însă acele perioade sunt speciale pentru mine.

Nu am avut de ales, și L-am lăsat să mă învețe, să mă mentoreze. Am învățat să Îi ascult glasul sau șoapta, să Îl văd cum plin de răbdare îmi potolește temerile, furtunile inimii și ale minții, cum îmi arată că identitatea mea este dată de El și nu de vorbele sau părerile altora. M-a îngrijit când alții și-au permis să mă desființeze, m-a adunat ca pe-un vas spart și m-a lipit cu Mâinile Lui străpunse de cuie pe cruce.

Am învățat să Îl las să mă iubească, repare, vindece, aline. Și El face asta fără tam-tam, fără live-uri și spectatori. Așa a făcut tot timpul. Discret, în tăcere, în umbra, fără spectacol și-a făcut lucrarea pe pământ.

Matei ne prezintă viața Lui Isus-Yeshua, ne descrie cum I-a vindecat pe oameni, cum apoi i-a rugat să nu spună nimănui, să se ducă doar la preot, să dea Slavă Domnului.

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

"Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui."” Matei 12:17-21

Robul, Alesul, Cel în care Dumnezeu își găsește toată plăcerea nu zdrobește pe cel căzut, spart sau frânt. Da, El va judeca pe fiecare după adevăr. Iar El este Adevărul. El, Cel venit de Sus, vine cu vestea că și neevreii pot fi mântuiți dacă cred în El, dacă Îl acceptă ca fiind Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul și Salvatorul.

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui." Isaia 42:1-4

ce aduce Isus?

O dilemă mare m-a urmărit multă vreme în copilărie și adolescență. Sunt câteva versete care mi-au dat de furcă, nu le înțelegeam, și nu știam cum să mă raportez la ele.

“Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.” Matei 10:35-38

Isus-Yeshua spune cuvintele astea. Cum să mă raportez la ele? Ce fel de despărțire va face? De ce ne vom despărți? Nu le va fi dor părinților mei de mine? Mie nu îmi va fi dor?

Totuși, ce fel de despărțire va fi?

Unii Îl consideră pe Isus un om bun care a rămas în istorie, unii cred că a fost un profet, unii cred că Isus este Dumnezeul creștinilor așa cum Allah este dumnezeul musulmanilor. Unii nu pot accepta faptul că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh, toți trei în aceeași Persoană. Ideea este inacceptabilă.

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov este cunoscut ca Dumnezeul evreilor, al poporului Israel. Despre asta citesc în Scripturi. El este Singurul Dumnezeu.

“Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” Deuteronom 6:4

Asta rostește fiecare evreu dimineața și seara, la venire și la plecare, în călătorie sau acasă. Faptul că Dumnezeu are un Fiu, că El se întrupează și trăiește o vreme pe pământ a rămas pentru unii… de neacceptat. Faptul că Dumnezeu, în planul Lui, alege să Îi primească și pe neevrei, să le ofere mântuirea prin Isus Christos este ne neimaginat. Era o distincție clară între evrei și celelalte popoare. Puteai să te convertești, să Îl accepți pe Dumnezeu lui Avraam, Isaac și Iacov ca Dumnezeu, să practici legea, să te integrezi în popor. Biblia ne confirm astfel de cazuri.

Acesta era contextul în care Isus-Yeshua spune cuvintele acestea.

Astăzi contextual este cam același.

Să spui că eşti Fiul Lui Dumnezeu, că Dumnezeu a fost văzut de către Fiul Său, să vorbești despre Dumnezeu ca Tată și să afirmi că Tu și El sunteți una era considerată blasfemie, trebuia să fii ucis.

Cuvintele Lui Isus sunt rostite într-un astfel de cadru. Cine alegea să creadă că Isus-Yeshua este Fiul Lui Dumnezeu era renegat de familie. Această hotărâre îi făcea pe ai săi din casă să îl considere vrăjmaș al ideilor și concepțiilor lor. Dar astfel de rupturi se întâmplă și în zilele noastre.

Acceptând că Isus-Yeshua este Fiul Lui Dumnezeu, crezând că El este jertfa pentru păcatul omenirii și în sângele Lui am iertarea, mântuirea și eliberarea, îi va face pe cei din casa mea, cunoscuții mei să-mi devină vrăjmași. Dacă ei nu cred ca mine, relațiile în familie se vor schimba.

În unele cazuri, oamenii aleg să se dezică de cei care aleg să Îl urmeze pe Isus. În altele, se păstrează relația.

Mărturisind-mi credința în Isus Christos-Yeshua HaMaschiach în fața celor care nu cred în El, mă așează pe poziție opusă, diferită. Uneori voi fi tratată diferențiat din cauza credinței mele. Uneori voi suferi batjocori și umilințe din această cauză. Cunosc povești ale martirilor, ale oamenilor care au îndurat persecuțiile pentru că au crezut în Isus Christos.

Levi sau Matei – Matityahu mă ajută să realizez că și acest aspect despre Isus-Yeshua fusese prevestit. Învățăturile Lui vor da peste cap familii întregi, se vor porni lupte în familii.

Profetul Mica profețise despre asta, “Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! -” Mica 7:6

Cine este El?

Cartea Matei nu este scrisă oricum, văd că este foarte bine documentată, fiecare eveniment este atestat cu cel puțin trei martori – așa cum cerea Legea. Matei a consultat genealogiile din arhivele Naționale care se găseau în Ierusalim, a căutat genealogia lui Isus-Yeshua și ne-a lăsat-o scrisă. Apoi realizez cât de bine știa Scriptura, cât de bine știa în Cine crede, pe Cine urmează, pe Cine a lăsat să îi fie Domn și Învățător.

Pentru Matei nu exista nici un dubiu că Învățătorul lui Isus-Yeshua este Christos-Mesia. Consemnează vorbele și faptele Lui Isus și le așează cronologic demonstrându-le cu pasaje din profeții Scripturii. Isus-Yeshua, Salvatorul, este Cel care vindecă bolile fizice, psihice și emoționale. El este Cel care ne îndeamnă să îi dăm poverile și durerile noastre. Este dornic să le poarte, să ne elibereze.

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui nepuțintele noastre și a purtat bolile noastre."” Matei 8:17

“Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit”. Isaia 53:4

Ioan Botezătorul este închis și vrea o confirmare că ceea ce a făcut și spus era bine, că Cel căruia I-a pregătit Calea este Isus-Yeshua. Își trimite ucenicii la Isus să Îl întrebe dacă El este Mesia, Cel Așteptat.

“Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.” Matei 11:4-5

Ioan știa profețiile, când a auzit ce i s-a spus despre cuvintele rostite și de faptele făcute de Isus, a știut că misiunea lui a fost îndeplinită.

“Spuneți celor slabi de inimă: "Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni și vă va mântui."

Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb, și limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor țâșni ape, și în pustietate, pâraie;” Isaia 35:4-6

"Ascultați, surzilor; priviți și vedeți, orbilor!” Isaia 42:18

“ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui."” Matei 12:17-21

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea;” Isaia 61:1 

îl las pe Matei să mă învețe despre Yeshua

În ultima vreme “stau” mai mult la povești cu Matei, evanghelistul Matei. Îl descos și îl las să mă învețe și mentoreze. Cu cât stau mai mult cu el, cu atât realizez cât de puține știu.

Era evreu, numele lui era Levi, a avut o funcție publică și anume aceea de colector de taxe, era un om învățat, un om care-și consemna lucrurile, un om bun la hârtii și documente, avea avere, casă, prieteni, îi plăcea să aibe casa plină cu oameni. Era un bun cunoscător al Scripturilor, era dornic de cunoaștere, era dispus să învețe.

Știa profețiile și Îl aștepta pe Mesia. Când Mesia S-a întrupat, veștile despre tulburarea publică a lui Irod, ordinul de a fi uciși toți pruncii băieți sub vârsta de doi ani, poveștile păstorilor cărora li s-au arătat îngerii au ajuns și la Matei. Auzise poveștile celor care fuseseră prezenți la botezul Lui Isus-Yeshua. Știa ce înseamnă Numele Yeshua atât de vehiculat pe buzele celor care treceau pe la el ca să-și plătească dările.

A pus cap la cap poveștile cu profețiile și când Isus-Yeshua a venit la el, și l-a chemat să Îl urmeze, Matei știa cine îl cheamă și pe cine urmează, știa că Dumnezeu întrupat era în fața lui. Și-a dat demisia și L-a urmat pe Isus.

Într-un fel, Matei a fost secretarul lui Isus-Yeshua. El este cel care menționează în cartea sa 61 de profeții demonstrând că toate acestea sunt împlinite în Isus-Yeshua.

Pentru Matei, plimbările prin cetăți și localități nu sunt simple și pure întâmplări. El le conexează cu profețiile din Scripturi. El vede cum acestea se împlinesc sub ochii lui, el este martor la ele.

“A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon si Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții a răsărit lumina."” Matei 4:13-16

Isaia este cel care scrie această profeție cu cel puțin 600 de ani înainte ca evenimentele să se întâmple.

“Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.” Isaia 9:1-2

Îi este testată autotitatea și identitatea

În cartea Geneza, cartea începuturilor, citesc despre Adam și Eva care erau în Grădina Eden, în Paradis. Aveau tot ce le trebuia, roua uda grădina, ei doar o lucrau, o păzeau și stăteau la povești cu Dumnezeu, cu Creatorul a toate.

Apare în grădină un intrus, șarpele. Acesta nu era un șarpe oarecare, era cineva care și-a luat un trup pentru o vreme și cu un scop. Era Diavolul, Lucifer – îngerul cel frumos, cel care s-a crezut mai presus de Dumnezeu. El creatul, creatura, s-a crezut Creatorul. Dumnezeu l-a înlăturat împreună cu îngerii săi în locuința morților, în adâncimile pământului (Isaia 14:10-15)

Șarpele sau Diavolul vine la Eva și îi arată ceva de mâncat, învârte și întoarce în așa fel cuvintele încât aceasta devine confuză. Încet, încet, fructul chiar arătă bine, poate că Dumnezeu nu a spus chiar așa cum credea ea. Apoi, Diavolul îi tot spune cuvinte despre cunoaștere, despre autoritate, despre cum ar putea și ea împreună cu soțul ei să ajungă ca Dumnezeu, să cunoască binele și răul ca El. Și Eva... ia fructul, mănâncă, îi dă lui Adam, mănâncă și el. Instant realizează că ceva se rupe în ei. Se uita unul la altul, se văd goi fizic, se simt străini, înstrăinați.

Este pus la îndoială Cuvântul Lui Dumnezeu, este pusă la îndoială autoritatea Lui. Ispita vine prin vedere, când îți este foame și parcă ești în stare de orice numai ca să își satisfaci necesitatea sau dorința fizică, prin dorința de a avea, de a stăpâni, de a poseda lucruri. Scriptura ne învață:

“Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujești, și pe Numele Lui să juri.” Deuteronom 6:13

“Să nu ispitiți pe Domnul Dumnezeul vostru” Deuteronom 6:16

“Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te invețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.” Deuteronom 8:3

Acel episode din Grădina Edenului se repetă cu fiecare om care s-a născut și a trăit pe pământ. Diavolul își face agenda dorind să-și atragă cât mai mulți adepți. Nu a avut nici o problemă să apară în fața Lui Isus-Yeshua. Știa cine este! Știa că este Dumnezeu întrupat. Știa că este Creatorul a toate, și cu toate acestea, apare în Fața Lui și Îl ispitește provocându-l să facă minuni pentru a-și potoli foame, oferindu-I ceva ce nu are, testându-I identitatea și autoritatea. Cuvântul Întrupat este testat invocându-I propriul Cuvânt.

“Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini."

Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră."  "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău."

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis:

"Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie."

"Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești."

Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.” Matei 4:1-11

Isus-Yeshua știa Scriptura. El este Cuvântul întrupat. A răspuns Ispititorului citându-I Scriptura.

Și Diavolul știe Scriptura și o folosește răstălmăcind-o. Dacă a făcut așa cu Isus-Yeshua, o poate face și cu mine, și cu tine.

glasul celui ce strigă în pustie

Îmi plac poveștile, dar mă delectează o poveste când îi înțeleg mai mult, mai adânc semnificațiile ei. Matei își continuă povestea, și ni-l arată pe Ioan Botezătorul. Numele lui este Yohanan – Dumnezeu este îndurător, milos. Ioan era rudă de pe mamă cu Isus. Amandoi erau evrei, erau urmașii lui Avraam. Tatăl lui Ioan era din seminția lui Levi, era preot, iar mama era din seminția lui Levi din fii lui Aaron.

Ioan nu apare pe scenă așa la întâmplare. El a avut un rol important în viața evreilor vremii lui, în viața lui Isus. Rolul lui fusese anunțat, Ioan fusese destinat pentru acest rol cu sute de ani înainte de către profeți.

În pustiul Iudeii, apare un om îmbrăcat ca un profet, ținând dieta unui profet, începe să strige, și să cheme poporul să se-ntoarcă la Domnul. Nu vreau să uit că vreme de aproximativ 400 de ani nici un profet, prooroc nu a apărut, sau vorbit poporului despre Dumnezeu sau de la Dumnezeu. Ioan captează imediat atenția poporului. Nimeni nu s-a îndoit că Ioan era profet, nimeni nu a râs despre codul lui vestimentar. Toți știau cum trebuie să se îmbrace un prooroc și ce trebuie să mănânce un profet. Toți știau să discearnă dacă este un profet fals sau adevărat.

Mai mult de atât, oamenii vremii știau ce spuseseră profeții Isaia și Maleahi despre cel ce pregătește calea înaintea Domnului.

“Un glas strigă: "Pregătiți în pustiu calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” Isaia 40:3

“"Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului pe care-L doriți; iată că vine - zice Domnul oștirilor.” Maleahi 3:1

Matei mă ajută să leg profețiile cu împlinirea lor.

“În vremea aceea a venit Ioan Botezatorul și propovăduia în pustiul Iudeii.

El zicea: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape."

Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustiu: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările."

Ioan purta o haină de păr de cămilă, și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere salbatică” Matei 3:1-4

“Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan:

"Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc; căci el este acela despre care s-a scris: "Iată, trimit înaintea feței Tale pe solul Meu care Îți va pregăti calea înaintea Ta."” Matei 11:7-10

 

Nazaret - Odraslă, Vlăstar

Mă distrează să-mi aud numele rostit. Foarte mulți fac din el variații de nume. La vămi este și mai comic. Eu cred că nu sunt atât de dificile numele și prenumele mele.

Am căutat semnificația acestora, am vrut să știu ce însemnătate este în ele.

Lucrez cu nume, și le iau ca atare, nu mi se pare nimic ciudat sau comic la ele. Dar mă trezesc analizându-le și încerc să înțeleg din ce zone georgrafice vin, ce istoric și semnificație au.

Inițial, L-am cunoscut pe Isus cu numele Lui grecesc. L-am descoperit însă pe Isus cu Numele lui de Yeshua. Numele Yeshua înseamnă Salvare. Îmi reamintesc ce a spus îngerul lui Iosif “Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus-Yeshua, pentru ca El va mântui/salva pe poporul Lui de păcatele sale."” Matei 1:21

De o vreme, am început să mă împrietenesc cu Matei, Matityahu – Darul lui Dumnezeu. Fiind ucenic al Lui Isus-Yeshua, fiind martor ocular al evenimentelor, aleg să îl las pe Matei să îmi arate mai multe detalii despre Învățătorul lui.

Iosif cu Maria și cu Isus se întorc din Egipt. Impăratul Irod care dăduse ordinul ca toți copiii sub doi ani să fie omorâți murise. Pe tron a urcat unul din fii lui. Și acest nou rege călca cu sfințenie pe urmele tatălui său, cruzimea era la ea acasă. De teama lui, familia repatriată se stabilește în Nazaret, în Galileea.

Așa și?

Nazaret înseamnă ramură, vlăstar.

Isaia ne spune așa “Apoi o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai, și un Vlăstar va da din rădăcinile lui.” Isaia 1:1

“El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” Isaia 53:2

Iosif, Maria și Isus-Yeshua nu decid la întâmplare să se stabilească în Nazaret. Matei ne explică că familia “A venit acolo și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.” Matei 2:23

Irod și bocetul Rahelei

De-a lungul istoriei am citit despre monarhi care dădeau legi pentru purificare etnică, pentru a-și asigura domnia, pentru a ucide potențialii urmași legali din familia lui, sau pentru a eradica un popor.

Faraon, pe timpul lui Moise, a dat un ordin care a adus multă durere în rândul poporului evreu care era atunci în robie. Citesc că Iochebed, mama lui Moise, l-a ascuns pe copil, și apoi l-a pus într-un coș rugându-se Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov să-l salveze. Și El a făcut-o!

Profetul Ieremia face o proorocie și o leagă de Rahela. El ne provoacă să ne amintim cum a murit aceasta și unde a fost îngropată. Cine a fost Rahela? Preaiubita soție a lui Iacov-Israel. Cum a murit? Dând naștere fiului ei Beanimin. Unde a murit? La Rama. Detaliile acestea mă ajută să înțeleg Scriptura mai mult și mai bine.

“15. Așa vorbește Domnul: "Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii; și nu vrea să se mângaie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!"” Ieremia 31:15

Matei, ucenicul lui Isus – Yeshua, cunoștea Scriptura. El ne ajută să înțelegem cum profețiile Scripturii se împlinesc rând pe rând și că Isus – Yeshua este Christos – Mesia (Mashiach).

“14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea, și a plecat în Egipt.

15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt."

16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.”

“17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:

18. "Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau."” Matei 2:14-18

Irod vrea să domnească cât mai mult, dacă se poate veșnic. Dorește să își asigure domnia. Magii îi dau peste cap ideile cu vestea nașterii unui rege. Clar că Irod știa că era vorba despre Regele Iudeilor, că era vorba despre un evreu, că era urmașul lui David din seminția lui Iuda.

Ordinul este dat și evreicele își plâng copiii uciși din ordinal împăratului. Se vehiculează că ar fi fost 14000, 64000 sau 144000 de copii uciși atunci.

Dar Pruncul Isus-Yeshua era deja în Egipt, în siguranță.

Nu pot să nu văd cum planul Lui Dumnezeu se împlinește cu fiecare Cuvânt al Scripturii și-mi reamintesc un alt text, “Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24:35

L-am chemat din Egipt

Am văzut că Isus (Yeshua) s-a născut în timpul lui Irod, că vestea adusă de magi împăratului Irod a adus multă tulburare. Iosif, soțul Mariei, are parte de mai multe vise, de mai multe interacțiuni cu îngerul trimis de Domnul să-i vorbească. După fiecare interacțiune cu îngerul, Iosif face ceea ce i se spune.

Magii au plecat, îngerul vine la Iosif și îi spune să plece în Egipt. Viața lui Yeshua era în pericol! Iosif o ia pe Maria, pe Yeshua, sculele de lucru, darurile aduse de magi și pleacă în Egipt. Studiile arată că în Egipt era la acea vreme o mare comunitate de evrei. Deci Yeshua nu a crescut printre oameni neștiutori de Dumnezeu, ci a crescut cu obiceiurile și tradițiile evreiești. Scriptura păstrează tăcerea despre această perioadă. Dar acest timp petrecut acolo nu a fost la întâmplare, fusese profețit.

Profetul Osea a scris despre asta în cartea sa, în capitolul 11:1, “"Cand era tânăr Israel, îl iubeam și am chemat pe fiul Meu din Egipt.”

Matei scrie o scrisoare, o poveste, o relatare a împlinirilor profețiilor. O scrie evreilor vremii lui despre evreul Yeshua, Cel care Salvează. El pune cap la cap profețiile cu împlinirea lor în Yeshua, Mesia cel promis, așteptat.

“13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămai acolo pâna îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare."

14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea, și a plecat în Egipt.

15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca sa se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt."”  Matei 2:13-15

Pâinea S-a întrupat în Casa Pâinii

Pâinea este un aliment care întreține viața prin proprietățile sale. Da, oamenii moderni nu mănâncă pâine pentru că îngrașă. Pâinea albă este toxică datorită substanțelor cu care este îmbogățită.

Psalmul 104:15 spune că pâinea întărește inima.

Profetul Mica scrie "Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei." Mica 5:2.

Magii, adica înțelepții vremii de atunci, au ales să urmărească traseul unei stele care s-a oprit deasupra Betleemului. Până să ajungă la Betleem, s-au oprit la Irod să-l întrebe despre regele care s-a născut. Întrebarea aceasta îl tulbură pe Irod, cât și pe toți cei din Ierusalim. Cetățenii din Ierusalim știau cruzimea și dorința regelui de a fi singurul rege, conducător, lider. Își ucisese soția, pe doi dintre copiii săi, și ucidea pe oricine i se părea lui că ar dori să accede la tronul său. În concepția lui Irod, tronul era al lui, și doar al lui. Uitase că nu era veșnic. Nu voia să știe că Pruncul care se născuse în Betleem era din veșnicii. Un copil nou născut îi amenința tronul, tronul lui pentru care ucisese atâția…

“Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.

"În Betleemul din Iudeea", i-au răspuns ei, "căci iată ce a fost scris prin prorocul:

"Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel."” Matei 2:3-6

Și ce treabă are aici Casa Pâinii?

Isus spune despre El “Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan.6:35)”

“Eu sunt Painea vieții”. (Ioan.6:48)

”Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Dacă mănânca cineva din painea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viața lumii." (Ioan.6:51)

Pâinea coborâtă din cer, din veșnicii se naște în Casa Pâinii…

Pâinea S-a întrupat în Casa Pâinii!

cine sunt?

De câteva săptămâni, tot frământ întrebarea “cine sunt?”. Normal că am adresat-o multora de lângă mine.

Cine sunt dincolo de nume, rolurile pe care le port zilnic, relațiile familiale sau sociale, statut, posesiuni materiale?

Cine sunt în fața Lui Dumnezeu, a Celui care m-a creat?

Cei mai mulți dintre cei întrebați se confundă cu unul dintre roluri, soție, mamă, soră, bunic/ă, profesor/medic, poziție și statut.

Am apelat la Psalmul lui David “Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Ps.139:14)”

Da, știau versetul cei mai mulți, dar peste 95% nu cred că li se aplică lor. Da, știu și textul din Geneza că omul a fost create după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu. Se citea vădit pe fețele celor cu care am discutat cam așa, poate că Adam și Eva au fost creați după chipul Lui Dumnezeu, dar eu nu. Eu sunt mult după crearea lor, nu prea mi se aplică …

Oamenii cu care am discutat erau oameni care știu Scriptura.

Ce credem despre noi? Ce ni s-a spus/cântat, cu ce cuvinte am fost “alintați”?

Nu mai pun glilimele pentru că au fost propoziții, urări aproape generale.

Faci umbra degeaba pământului!

Nu ești bun/bună de nimic!

Îți vor mânca câinii din traistă!

Nu ești bun/bună nici de dos de căciulă!

Eu te-am făcut, eu te omor!

Cella, nu am auzit niciodată că sunt frumoasă, valoroasă, că am făcut ceva bun, că e cineva mândru de mine. Și aceste cuvinte nu le-am auzit doar de la o singură persoană. În variații de cuvinte, idea este aceeași, iar persoanele cu care am discutat erau trecute de 30 de ani...

Am întrebat, când ți-am spus că ești frumoasă, prețioasă și minunată, m-ai crezut?

Nu!

De ce?

Pentru că nu mă cred frumoasă, prețioasă, valoroasă, minunată!

Dar Biblia asta spune despre tine!

Da, știu! Teoretic cred. Practic nu cred, și nu trăiesc asta!

Dar cum ar fi viața ta dacă ai crede asta?

Ar fi altfel! Ar fi frumos…

Și se ivesc lacrimile.

Cum ar fi viața mea dacă chiar aș crede Cuvântul?

Îmi vine în minte o frântură de verset “a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit”. Psalmul:20

Ce ar fi dacă chiar aș lăsa Cuvântul să mă tămăduiască?

Ce ar fi dacă chiar aș crede ceea ce spune Cel ce m-a create despre mine?

Emanuel

Mă pregătesc de sărbătoarea Nașterii Domnului conștientă fiind că acest eveniment nu a avut loc în 25 decembrie, că data a fost aleasă pe vremea lui Constantin pentru a face o mixtură de păgânism în creștinism și pentru că se dorea eradicarea învățăturilor iudaice.

Cu sau fără mixturi de obiceiuri și ritualuri păgâne, nașterea Lui Isus Christos este un fapt dovedit istoric. Isaia profețește despre Emanuel, Matei L-a cunoscut, I-a fost ucenic și ne adeverește despre El.

Emanuel, Dumnezeu este cu noi!

Isaia 7:14. De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: "Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel.

Isaia 8:8. va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oștii lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele!"

Isaia 8:10 Faceți la planuri cât voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărâri cât voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).

Matei 1:22-23 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu, și-I vor pune numele Emanuel" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi."

 

El este cu noi și astăzi!

El este aici!

Minunat

 Pentru că mi-i tare drag Isaia vreau să meditez astăzi la Isaia 9:6. Este o promisiune scrisă cu aproximativ 600 de ani înainte de nașterea lui Isus - Yeshua HaMaschiach.

“Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii." (Isa.9:6)”

am început pregătirile de Nașterea Domnului

 În 30 noiembrie 2020, am primit o provocare... cu ceai. Adica am primit o cutie de advent care avea ceai în loc de dulciuri. În spatele acestei provocări a fost o discuție despre advent, discuție în care eu am spus că nu mă interesează prea tare subiectul pentru că nu am copii și așa de una singură nu are rost să mă complic. Știu că le-am spus că adventul, din punctul meu de vedere, înseamnă să cauți în Scripturi promisiunile despre Mesia/Christos și împlinirile.

Discuția a fost auzită de niște copii (din familie). Copiii și adulții familiei au decis să mă implice și pe mine în această așteptare a sărbătorii Nașterii Domnului și pentru că nu pot mânca ciocolată, mi-au cumpărat ceai.

Ceaiul a venit lângă o cană și cana asta a stârnit în mine o frământare mai veche.

Cana este un vas.

În acea vreme primisem foarte multe căni. Le-am triat cât de strâns am putut și le-am dat pe cele care nu prea aveau o semnificație anume. Imediat ce am terminat de dat, au venit alte căni și ... iar le-am dat.

Cănile, de regulă, le primești goale.

Vasele acestea goale m-au dus cu gândul la Elisei și la o văduvă căreia i se lua casa pentru că soțul îi murise și rămăsese de pe urma lui cu datorii. Elisei o întreabă ce mai are în casă, iar ea îi răspunde că mai are puțin ulei. Profetul îi spune să adune toate vasele goale pe care le are, să împrumute vase și de la vecini, și să toarne ulei în ele. Văduva ascultă, și umple toate vasele goale pe care le-a găsit. Când a terminat de umplut toate vasele goale, nu a mai curs ulei din vasul ei. A vândut uleiul din vasele pline, și și-a plătit datoria.

Minunea nu o face Elisei și nici văduva disperată că își pierdea casa. Minunea este făcută de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.“Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! (Ps.72:18)”

Anul acesta, o discuție m-a ajutat să reiau provocare de a revedea și reciti profețiile pentru a mă pregăti de sărbătoarea Nașterii Domnului.

Îmi plac sărbătorile și de aceea am decis să îmi pregătesc inima, sufletul, să îmi hrănesc mintea cu promisiunile din Cuvânt și Îl las pe Domnul să îmi vorbească.

Prima profeție la care m-am gândit anul acesta este cea din Numeri 24:14, "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel.” Împlinirea acesteia o citesc în Matei 2:1-2.

“După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim și au întrebat: "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui."”

slujire și sincretism

Ieri dimineață, pe la ora 3 și jumătate, făceam schimb de mesaje cu Cătălin Profiri despre vremea din Ucraina. Trebuia să ne încotoșmăm! Era o diferență de 7 grade și noi știam că vom resimți frigul mai mult decât localnicii. Pe la ora 4 și ceva eram deja pe drum. Ne-am rugat și L-am rugat pe Domnul să vină cu noi, să nu ne lase să mergem singuri. Fără El nu mergem în Ucraina sau oriunde ar fi!

La începutul conflictului, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o familie din Ucraina, o familie de care ni s-a lipit inima și a căror inimă s-a lipit de noi. Cu ei slujim în Ucraina, și prin ei cunoaștem alți și alți oameni.

Drumul spre Ucraina a fost bun, vama am trecut-o repejor. Nici la ei nu era zăpadă însă era mai frig decât la noi. Ne-a prins bine că ne-am încotoșmat.

Am descărcat alimentele și hainele atât de necesare celor de lângă linia frontului, oamenilor care au ales să rămână în casele lor, să nu plece în lumea largă. Unii dintre ei au încă servicii, dar nu prea mai primesc salarii. Cei care și-au pierdut serviciile, nu primesc șomaj. Cu ce și din ce să trăiască?

Auzisem de o doamna “directrisă” de casă de copii care venise pe urmele copiilor “ei” în zona Bucovinei. Fusese șocată să descopere că în zona Bucovinei nu prea sunt orfelinate, că familiile aleg, oricât de greu le-ar fi, să își păstreze copiii și să și-i crească acasă.

Mentalitatea lor e diferită de a noastră. Nu crezi că îi poți crește? Îi dai la școala internat săptămânal sau în regim permanent. Oricum copiii sunt ai statului. Dacă totuși îi cresc acasă, emit pretenții la adresa statului să fie recompensați pentru că s-au sacrificat pentru stat crescând copiii.

Această doamnă a ales să se întoarcă acasă la dânsa, o vreme a mai lucrat, dar școala internat s-a închis. A rămas fără slujbă.

În zona Bucovinei a locuit vreo trei luni, perioadă în care a observat, a înmagazinat informații, a ales să vadă lucrurile bune și să facă o schimbare în locul ei de baștină.

Nu este prima dată când aud oamenii din bisericile evanghelice din est că nu știau despre conceptul de slujire a celor de lângă tine. Prima dată am crezut că suntem prostiți. A doua oară, ne povestea un pastor că nu a văzut pe nimeni slujind în biserică sau în zonele pe care el le vizitase, si erau destul de mari acele.

Efectiv, nu au văzut sărmanii, orfanii, bolnavii, pe cei în nevoi de lângă ei. Ajutorarea și slujirea au fost concepte total străine.

Când auzi asta nu știi dacă să râzi sau să plângi...

Ce ideologii au crezut? Cât din Cuvântul Scripturii au înțeles și pus în practică? Scriptura era doar o carte de studiat ca manual și atât? Dumnezeu era predicat doar ca teorie?

Ieri, am mai înțeles ceva. Da, oamenii știu despre Dumnezeu, au acceptat că Isus Christos este Fiul Lui Dumnezeu, că sunt mântuiți prin El. Dar acasă la ei, în intimitatea lor, caută ajutor la vrăjitorie. La biserică cu Dumnezeu, după ce au ieșit de acolo ocultismul își are locul lui, ritualurile lui. Sincretismul este la el acasă.

La biserică nu se predică despre așa ceva. Nu se explică clar Cuvântul, nu se dau exemple din Scriptură despre acest mod dual de viață...

Războiul din Ucraina nu s-a încheiat. Oamenii s-au obișnuit cu el. Și noi ne-am obișnuit să vedem blockposturi, să legăm în propoziții câte un cuvânt în rusă/ucraineană și restul în română, să auzim despre oameni cărora le-au plecat rudele de acasă și ei au rămas blocați în casele lor.

Doamna despre care v-am scris mai sus, s-a întors acasă, a mers la biserică și a povestit pastorului despre ceea ce a văzut și înțeles despre slujire în Bucovina. A anunțat că este disponibilă să slujească pe cei din comunitatea lor, din orașul lor. Entuziasmul ei a mai molipsit vreo două femei, fac echipă și merg la cei părăsiți și izolați în casele lor. Acolo, îi ascultă pe cei vizitați, le duc pachete cu alimente și produse de igienă, îi încurajează și le vorbesc despre Dumnezeu, despre dragostea Lui și îi îndeamnă să se lipească de El cu toată inima și ființa lor.

Mulțumim Domnului pentru protecție la venire și la plecare, pentru că ne ajută să suportăm timpii morți din sau dintre vămi, Ieri, la întoarce, am stat numai 3 ore și 40 de minute.

Mulțumim Domnului pentru toți cei care aleg să dăruiască din ceea ce Domnul le-a încredințat și să ajute pe cei în nevoie.

MulțumimDomnului că ne ajută să punem în practică ceea ce învățăm din Cuvânt, să slujim pe cei în nevoie. El este cel care ne-a învrednicit să facem slujirea aceasta. Nu este meritul nostru. Este El Cel care lucrează! Este Cuvântul Lui care ne transformă! Este Duhul Lui care ne sensibilizează și ne ajută să auzim, vedem și simțim nevoile.

refugiat între acasă și ACASĂ

Acasă...

Ieri, povesteam cu două familii de refugiați stabiliți în cealaltă parte a țării lor. Ambele visează să se întoarcă acasă. Casa unora este sub ocupație, la ceilalți orașul are parte de bombe cam la tot două zile.

În februarie 2022, și-au luat câteva lucruri în mașină și au plecat. Acum nu stau în adăposturi, dar unde stau nu este casa lor. Lucrează însă nu ceea ce au învățat, ceea ce știau să facă.

Au lăsat acolo părinți, rude, prieteni, iar aici încearcă să se lipească de alți oameni.

Zona unde locuiesc acum nu este afectată de război și cunoscuții lor de aici, în ochii lor, par a nu suferi prea mult de pe urma conflictului. Da, s-au scumpit toate, însă cunoscuții sunt încă în casa lor, au aceleași slujbe, au cam aceeași prieteni.

Unii aleseseră să Îl lase pe Dumnezeu să le dea Pacea Lui, ceilalți aveau idee vagă de El,și încă îi neagă existența.

Ambele cupluri s-au bucurat să ne revadă. Dar discuțiile au fost total diferite. Unii speră la un acasă, dar știu că ACASĂ va fi bine. Ceilalți vor să dea timpul înapoi ca să se întoarcă acasă.

Unul dintre cupluri a fost recent într-o vizită în orașul natal, în casa lor. S-au uitat la lucruri, au triat ce să ia cu ei, ce să dea, ce nu le folosește deloc... Dureroasă operațiune...

“Am acasă foarte mult decor și decorațiuni! Am dat o grămadă de bani pe ele... Am cheltuit bani în lucruri care nu îmi folosesc. Acum nu îmi trebuiesc. Nu îmi sunt necesare. Ca să trăim avem nevoie de o casă, un strict necesar, haine și un serviciu. Restul nu este important. Am pierdut atât de mult timp și m-am investit în atâtea lucruri neimportante...”

Pentru unii acasă este locul unde au crescut de mici. Cordonul lor ombilical îi aduce mereu acolo. Pentru alții, acasă este locul unde s-au așezat și simt că pot să crească. Acasă poate fi oriunde sunt cei dragi și un minim de confort.

Ce să le spui acestor oameni care vorbesc de acasă, de casă, de ruperi, de o nouă șansă la viața, de alegerile pe care trebuie să le faci aici, de decizia de a trăi și savura viața de aici? Ce să le spui când vezi că tânjesc și dispera după ceea ce ai pierdut?

Ei locuiesc acum, mai conștienți ca oricând, într-o casă temporară. Dar eu m-am întors acasă.

Războiul nu e ca în jocurile video, sau ca în filmele romantice...

De ceva vreme, ma rog Domnului să mă ajute să văd oamenii cu ochii Lui, să ascult cu urechile Lui și să iubesc și să simt ca El. Sunt conștientă că nu pot duce tot cât duce El. Și uneori mă trezesc că sunt surprinsă când văd mai mult decât de obicei...

Unii se roagă și cer Domnului să îi ajute să treacă pe aici, și-i vezi înflorind unde se înrădăcinează. Unii pun la îndoială existența Lui, deși sunt conștienți că au primit o nouă viață. Iar viața asta este total diferită de ceea ce au trăit.

Și pe unii, și pe alții, i-a lipit Domnul de inima mea și a noastră...

Văd cum Domnul împlinește în mine un verset pe care mi l-a tot dat la studiat de ceva ani. “Lărgește locul cortului tău și întinde învelitorile locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii! ”  (Isaia 54:2)

Ce să le spui? Uneori e mai bine să taci, să asculți, să te rogi, să-i îmbrățișezi, să te rogi și să povestești cu Domnul despre ei, să iubești...