feerie de craciun ...

colinde, zapada, frig, colindatori, miros de cazonac si scortisoara, copiii cu sanii ... cam asta de aminteste de Craciun.
din colilarie nu imi amintesc de miros de scortisoasa insa si acum parca pot mirosi aburul de cozonac fierbinte, arome de portocale, paine coapta in rola, carnati copti in jaratec la gura sobei, muschi "furat" din afumatoare, miros de lemn ars ...
si cu toate astea, ce e Craciunul? mancare, portocale, prajituri, carnati si tot felul de preparate? Craciunul e sarbatoarea nasterii unui prunc; un prunc neobisnuit, sarac, cu parinti aflati in calatorie, in oras e aglomerat, fiecare cu viata lui, cu povestea lui, nu mai e loc in han, in oras, in case, nu mai vor alti musafiri, asta e cuvantul de intampinare pe fetele acre: NU MAI E LOC.
revenind in secolul nostru la tot pasul aceleasi fete acre si aceeasi replica: NU MAI E LOC. nu mai e loc in casa, nu iti poti permite sa opresti omul din goana lui pentru a-i povesti ceva, pentru a-l cunoaste, nu mai e timp de povesti, de impartasiri, de bucurii.
NU MAI E LOC! Nu mai e loc de Dumnezeu? Suntem flamanzi de dragoste, suntem insetati de mangaieri, ne umplem vietile cu cozonac, sarmale, fructe care mai de care mai exotice, cu orice crezand ca umplem si golul din sflet.
ascultam colinzi cu gandul la copilarie, dam bani sau prajituri colindatorile, ii criticam sau ii laudam cum au cantat si apoi inchidem usa si ne postam in fata televizorului sau suntem atat de obositi ca ne culcam. Ne culcam fara sa gandim la ceea ce se petrece in lume, fara sa meditam la nasterea pruncului, la ceea ce a insemnat nasterea, intruparea Lui.
De fapt cine este acest prunc? Este Fiul lui Dumnezeu. Aaaaaa, da am auzit asa ceva...
Cine este El pentru mine? Prucul aniversat azi este Dumnezeul meu, este cel care s-a lasat crucificat pentru pacatele mele, cel prin care eu sunt iertata, eliberata.
Pot canta, ma pot bucura, pot dansa de bucurie pentru ca sunt libera, El a rupt legaturie trecutului meu, m-a iubit atat de mult incat a murit pentru mine.
Sunt libera in El...

vreau acasa

ce inseamna acasa? un loc unde te simti in siguranta, unde tu te simti tu, unde iti place sa stai ...
insa cu toate astea, ceea ce e aici nu e casa mea (la propriu si la figurat). ma asteapta o casa sus in cer, o casa de vis, o casa plina cu veselie, dragoste, pace, locuri efectiv minunate ...
mai sus de norii pufosi, mai sus de norii negri, mai sus de furtunile ce arata inspaimantator ma asteapta o casa ...
acolo sunt asteptata de tata, bunici (de la unii mostenesc mai mult de la altii mai putin), prieteni, colegi ... insa pe langa ei sunt asteptata de Moise, Ilie, Estera, Rahav, Maria si multi altii ...
uneori imi doresc sa plec mai repede, sa trec peste anumite stari, incercari ... si atunci vreau acasa pentru ca mi-i greu, pentru ca doare, pentru ca mi-ar fi mai usor sa ma maturizez nedureros ...
e o noapte feerica, stele, ger, zapada, colindatori ... cor de colindatori ce imi aduc aminte de casa parinteasca, de copilarie insa in acelasi timp ma gandesc la MIRELE meu ce ma asteapta cu adevarat ACASA .

vindecare ... iertare ... uitare

Din fire nu ne plac schimbarile, le evitam, le amanam ... dar ce faci cand iti doreste, vrei, te rogi pentru ele? Pai cum ce faci? Te schimbi. He he usor de zis.
M-am rugat si ma rog pentru schimbare spirituala in viata mea. Nu sunt multumita de cat ma rog, citesc, slujesc, iubesc, iert .... de multe. Schimbarea insa nu vine hocus-pocus, vine cu provocari de dragoste, de iertare, uitare, predarea controlului vietii.
Cred ca cel mai greu e sa lasi trecutul. Asta mi se pare extrem de greu. Sa il lasi sa plece de langa tine, sa nu mai poti scotoci oricand si aduce la lumina lucruri dureroase, sa lasi ranile sa se vindece, nu doar sa zgandari sa vezi pe unde mai coace.
Ce tine de trecut? Pai ... tot ce nu poti uita si tot ce te face sa plangi sau sa te infiori cand iti amintesti. Initial, mi-am zis ca stau bine la capitolul asta, insa am realizat ca mai erau rani nevindecate, ca inca nu iertasem vorbele, faptele, privirile si problema mare nu era ca nu facusem asta, problema era ca nu voiam sa iert.
E "usor" sa scoti mereu din tolba "o poveste" si sa i-o arunci "vinovatului", sa blamezi ce a fost cate zile traiesti insa am inteles ca asta ma tine legata pe mine, nu imi da mie libertate

"gandesc deci exist"?

mhmh posibil ....
Stiu ca in plan de fapt exist din vesnicie ... dar am aparut acu ceva ani in urma. Dar ... de ce am fost in plan? De ce exist? De ce a trebuit sa ma nasc? Cand sunt atitia oameni ... la ce mai trebuiam si eu? Intrebari pe care mi le-am pus si ... la care am aflat raspuns.
AM UN SCOP. Nu sunt la intamplare. Cu grija a fost ales timpul, tara, imprejurarile, bunicii, parintii, fratii, diferenta de varsta si nu numai dintre noi, oamenii de langa mine care sa ma influenteze, momentul cand sa inteleg ca nu-s o "intamplare".
Sunt creata pentru a da slava Lui Dumezeu. El se desfata privindu-ma cand eu fac totul spre gloria LUI, cand eu Traiesc pentru El. Eu sunt una din operele Lui de arta. Nu sunt oricine. Nu sunt fiica oricui. Sunt fiica Dumnezeului Prea Inalt.
Tu cine esti?

Ce este viata?

Impreuna cu cativa "pioneri" din Biserica Eclesia am inceput o campanie de 40 de zile, o campanie de lupta spirituala. Studiem impreuna si cu prietenii nostri Viata condusa de scopuri si timp de doua zile am avut ca status intrebarea "ce este viata?". Am primit cateva raspunsuri: "ceva intre a doua zi dupa primirea salariului si a treia zi cand nu mai ai nimic", "o lupta", "un fulg".
Ce este totusi viata? Acum nu va uitati in carte si "copiati" raspunsurile bune. Ce credeti voi ca este viata? De ce sunteti aici? Cu ce scop? Se merita sa traiesti?

WOGA South Korea

Rugaciune, schimbare, minuni ...

De regula la inceputul anului ne facem planuri, visuri ... Anul acesta m-am rugat pentru schimbare, nu eram multumita cu viata mea, cu modul cum decurge viata, asa ca am inceput sa ma rog sa schimbe Domnul cursul vietii, nu stiam cum, cand, in ce directie insa ceea ce stiam sigur e ca doream o schimbare ...

Dupa ce m-am intors din concediu, prietena mea din Koreea de Sud, Ica Rata (sotia lui Cristi Rata) m-a intrebat daca ma mai intalnesc cu grupul de fete. I-am zis ca da si m-a intrebat daca nu as fi interesata de o conferinta, initial am vrut sa ii scriu ca nu, eram ocupata, insa mi-a zis ca conferinta va fi in Seoul si ca nu vrea raspunsul pe loc, ma lasa sa ma gandesc. Am cerut cateva zile insa era prea mult. Dupa mai putin de jumatate de ora i-am spus: ok, vin. M-am gandit ca Domnul ma cheama, ca plecarea asta face parte din schimbare.

M-am rugat mult pentru conferinta asta, am avut emotii, asteptari mari, visuri inalte. Orice vis am avut, a fost depasit. La conferinta au participat 1400 de internationale (femei din peste 84 de tari) si cam 1500 de femei din Koreea, toate culorile, multe limbi insa in toata diversitatea asta ne-am inchinat aceluiasi Dumnezeu, ne-am bucurat in El, am plans bucurandu-ne de El, de prezenta Lui.

In una din dimineti a fost un mesaj din Psalmul 23 si ce semnifica el si in scurt ce a fost conferinta pentru mine, pot spune ca psalmistul “si paharul meu este plin de da peste el”.

M-am rugat sa vorbesc cu oameni multi, sa am curaj sa vorbesc cu oameni necunoscuti, sa intalnesc oameni din India (prima echipa cu care ne-am intalnit a fost cea din India), sa cunosc oameni negri (m-am imprietenit cu cateva din ele), sa imi vorbeasca Domnul specific si mi-a vorbit. Toata perioada asta este o minune, o minune de la inceput pana la sfarsit, efectiv fiecare detaliu l-am simtit binecuvantat. Am intalnit oameni plini de bunatate, se citea asta pe fata lor, oameni respectuosi insa cel mai multi au fost oamenii ai rugaciunii, oameni care chiar stiu ce insemna sa te rogi, oameni pentru care minunile sunt la ordinea zilei.

Inainte de a pleca de acasa spre Korea, Ica ne-a rugat sa aducem costume nationale daca reusim sa facem rost de ele, am cerut la toata lumea si in final am alcatuit un costum, aveam de gand sa il dau cuiva sa il imbrace, nu ma vedeam imbracata asa. Insa Domnul avea altceva pregatit pentru mine. M-am imbracat in costum national si nu numai odata.

Toata perioada cat am stat in Koreea a stat cu noi o fata, Maria Moga, ce e studenta la master la Torch Trinity. Cand am ajuns sa ne inregistram, colegii Mariei au venit sa faca cunostinta cu romancele si unul din ei ne-am intrebat care din echipa Romaniei vrea sa vina dupa steag. Am rugat cealalta fata imbracata in costum national sa mearga ea, a refuzat asa ca am plecat eu dupa el, m-am gandit ca ce e asa greu sa mergi undeva si sa aduci un steag. Insa ... dupa ce al luat steagul am fost invitata sa ma asez langa celelalte reprezentante ale tarilor care vor defila cu steagul. O, Doamne ... eu gandisem altceva ... Dar, m-am trezit inconjurata de femei de toate culorile, femei emotionate ca si mine. Am vorbit mai mult cu o doamna din Bosnia si in timp ce noi discutam am vazut ca apare o doamna coreeana imbracata in costumul lor national cu o pancarta in mana cu numele unei tari, am admirat-o si imediat am auzit ca este prezentata reprezentantei tarii de pe pancarta ca fiind lidera unui grup de rugaciune care se rugase timp de un an de zile ca echipa acelei tari sa ajunga acolo. Era radioasa, frumoasa, era ca un inger asa ca am numit-o inger si ne-au dat lacrimile intrebandu-ne daca si noi avem asa ceva si, ... nu dupa multa vreme a aparut si ingerul Romaniei. Am crezut ca e cea mai frumoasa femeie pe care am intalnit-o, ne-am strans in brate plangand. Eu eram unul din raspunsurile la rugaciunile lor.

Acum un an nu stiam nimic de WOGA (Woman Of Global Action), nu visam sa plec in Koreea (era ceva ce nici nu visam), habar nu aveam ca incepand de atunci Domnul incepuse schimbarea pentru mine. Cateva luni mai tarziu am inceput si eu sa ma rog si ... efectiv am fost coplesita de dragostea, bunatatea si ingeniozitatea Lui Dumnezeu. A trebuit sa merg in Koreea sa vad din plin bunatatea, dragostea, grija, mila, iertarea deplina, bucuria, pacea Lui.

Multumesc Domnului pentru experienta asta, m-a schimbat si ma rog ca ceea ce a inceput sa duca la bun sfarsit.

hop si eu ...

Bine ati venit!
Cine sunt? Cerasela (Cella - daca va e greu sa spuneti numele tot) Profiri, de buna vreme haladui prin Iasi, adica lucrez, am invatat, invat si voi invata - nu am preluat deviza de la Stalin ;)).
Curioasa din fire, dornica sa invat, sa studiez, sa vad lucruri nou, pe unele chiar sa le experimentez ;)), imi place sa interactionez cu oamenii, sa "ii citesc", imi place sa fac fotografii, sa ascult muzica, sa .... multe.