marți, 13 noiembrie 2007

vindecare ... iertare ... uitare

Din fire nu ne plac schimbarile, le evitam, le amanam ... dar ce faci cand iti doreste, vrei, te rogi pentru ele? Pai cum ce faci? Te schimbi. He he usor de zis.
M-am rugat si ma rog pentru schimbare spirituala in viata mea. Nu sunt multumita de cat ma rog, citesc, slujesc, iubesc, iert .... de multe. Schimbarea insa nu vine hocus-pocus, vine cu provocari de dragoste, de iertare, uitare, predarea controlului vietii.
Cred ca cel mai greu e sa lasi trecutul. Asta mi se pare extrem de greu. Sa il lasi sa plece de langa tine, sa nu mai poti scotoci oricand si aduce la lumina lucruri dureroase, sa lasi ranile sa se vindece, nu doar sa zgandari sa vezi pe unde mai coace.
Ce tine de trecut? Pai ... tot ce nu poti uita si tot ce te face sa plangi sau sa te infiori cand iti amintesti. Initial, mi-am zis ca stau bine la capitolul asta, insa am realizat ca mai erau rani nevindecate, ca inca nu iertasem vorbele, faptele, privirile si problema mare nu era ca nu facusem asta, problema era ca nu voiam sa iert.
E "usor" sa scoti mereu din tolba "o poveste" si sa i-o arunci "vinovatului", sa blamezi ce a fost cate zile traiesti insa am inteles ca asta ma tine legata pe mine, nu imi da mie libertate

2 comentarii:

Rodica Botan spunea...

se zice ca iertarea este un dar care ni-l facem noua...nu unul pe care il daruim celor pe care-i iertam. Cu cit trec mai mult prin viata cu cit realizez greutatea celor spuse de tine pe acest articol mic, dar cuprinzator...

Daca n-am cara atitea "bagaje" cu noi, calatoria asta prin lume ar fi si ea mai frumoasa...

Cella spunea...

am recitit ce am scris si inca lucrez la iertare insa ... cred ca cu mai multa intelepciune acum ...
si ... mai nou invat sa iert total adica facand permanent un angakament de iertare .... dar fiind constienta ca asta inseamna uneori minut dupa minut ...
insa ... aduce eliberare, pace, partasie cu Tatal