Rugaciune, schimbare, minuni ...
De regula la inceputul anului ne facem planuri, visuri ... Anul acesta m-am rugat pentru schimbare, nu eram multumita cu viata mea, cu modul cum decurge viata, asa ca am inceput sa ma rog sa schimbe Domnul cursul vietii, nu stiam cum, cand, in ce directie insa ceea ce stiam sigur e ca doream o schimbare ...
Dupa ce m-am intors din concediu, prietena mea din Koreea de Sud, Ica Rata (sotia lui Cristi Rata) m-a intrebat daca ma mai intalnesc cu grupul de fete. I-am zis ca da si m-a intrebat daca nu as fi interesata de o conferinta, initial am vrut sa ii scriu ca nu, eram ocupata, insa mi-a zis ca conferinta va fi in Seoul si ca nu vrea raspunsul pe loc, ma lasa sa ma gandesc. Am cerut cateva zile insa era prea mult. Dupa mai putin de jumatate de ora i-am spus: ok, vin. M-am gandit ca Domnul ma cheama, ca plecarea asta face parte din schimbare.
M-am rugat mult pentru conferinta asta, am avut emotii, asteptari mari, visuri inalte. Orice vis am avut, a fost depasit. La conferinta au participat 1400 de internationale (femei din peste 84 de tari) si cam 1500 de femei din Koreea, toate culorile, multe limbi insa in toata diversitatea asta ne-am inchinat aceluiasi Dumnezeu, ne-am bucurat in El, am plans bucurandu-ne de El, de prezenta Lui.
In una din dimineti a fost un mesaj din Psalmul 23 si ce semnifica el si in scurt ce a fost conferinta pentru mine, pot spune ca psalmistul “si paharul meu este plin de da peste el”.
M-am rugat sa vorbesc cu oameni multi, sa am curaj sa vorbesc cu oameni necunoscuti, sa intalnesc oameni din India (prima echipa cu care ne-am intalnit a fost cea din India), sa cunosc oameni negri (m-am imprietenit cu cateva din ele), sa imi vorbeasca Domnul specific si mi-a vorbit. Toata perioada asta este o minune, o minune de la inceput pana la sfarsit, efectiv fiecare detaliu l-am simtit binecuvantat. Am intalnit oameni plini de bunatate, se citea asta pe fata lor, oameni respectuosi insa cel mai multi au fost oamenii ai rugaciunii, oameni care chiar stiu ce insemna sa te rogi, oameni pentru care minunile sunt la ordinea zilei.
Inainte de a pleca de acasa spre Korea, Ica ne-a rugat sa aducem costume nationale daca reusim sa facem rost de ele, am cerut la toata lumea si in final am alcatuit un costum, aveam de gand sa il dau cuiva sa il imbrace, nu ma vedeam imbracata asa. Insa Domnul avea altceva pregatit pentru mine. M-am imbracat in costum national si nu numai odata.
Toata perioada cat am stat in Koreea a stat cu noi o fata, Maria Moga, ce e studenta la master la Torch Trinity. Cand am ajuns sa ne inregistram, colegii Mariei au venit sa faca cunostinta cu romancele si unul din ei ne-am intrebat care din echipa Romaniei vrea sa vina dupa steag. Am rugat cealalta fata imbracata in costum national sa mearga ea, a refuzat asa ca am plecat eu dupa el, m-am gandit ca ce e asa greu sa mergi undeva si sa aduci un steag. Insa ... dupa ce al luat steagul am fost invitata sa ma asez langa celelalte reprezentante ale tarilor care vor defila cu steagul. O, Doamne ... eu gandisem altceva ... Dar, m-am trezit inconjurata de femei de toate culorile, femei emotionate ca si mine. Am vorbit mai mult cu o doamna din Bosnia si in timp ce noi discutam am vazut ca apare o doamna coreeana imbracata in costumul lor national cu o pancarta in mana cu numele unei tari, am admirat-o si imediat am auzit ca este prezentata reprezentantei tarii de pe pancarta ca fiind lidera unui grup de rugaciune care se rugase timp de un an de zile ca echipa acelei tari sa ajunga acolo. Era radioasa, frumoasa, era ca un inger asa ca am numit-o inger si ne-au dat lacrimile intrebandu-ne daca si noi avem asa ceva si, ... nu dupa multa vreme a aparut si ingerul Romaniei. Am crezut ca e cea mai frumoasa femeie pe care am intalnit-o, ne-am strans in brate plangand. Eu eram unul din raspunsurile la rugaciunile lor.
Acum un an nu stiam nimic de WOGA (Woman Of Global Action), nu visam sa plec in Koreea (era ceva ce nici nu visam), habar nu aveam ca incepand de atunci Domnul incepuse schimbarea pentru mine. Cateva luni mai tarziu am inceput si eu sa ma rog si ... efectiv am fost coplesita de dragostea, bunatatea si ingeniozitatea Lui Dumnezeu. A trebuit sa merg in Koreea sa vad din plin bunatatea, dragostea, grija, mila, iertarea deplina, bucuria, pacea Lui.
Multumesc Domnului pentru experienta asta, m-a schimbat si ma rog ca ceea ce a inceput sa duca la bun sfarsit.
Un comentariu:
...la El toate lucrurile sint cu putinta...oare de ce nu ne intra asta in cap?
Trimiteți un comentariu