"8 Faraon l-a întrebat pe Iacov:
- Câţi ani ai?
9 - Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor. " Geneza 47:8-9
9 - Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor. " Geneza 47:8-9
Iacov vorbeşte aici despre anii călătoriei şi anii vieţii. El ştia că este călător pe acest pământ. Dar care e viaţa despre care vorbeşte el? E viaţa trăită cu Dumnezeu. Faraon îl întreabă câţi ani are. E o întrebare uşoară, comună, simplă. Răspunsul lui Iacov însă e unul amplu.
Mă uit la Enoh şi văd că ni se spune:
"21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Enoh i s-a născut Metuşelah. 22 După naşterea lui Metuşelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. "
23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. "
Din nou precizarea anilor trăiţi şi a anilor umblaţi cu Dumnezeu.
Sunt într-o călătorie pe pământ şi sunt aici pentru a trăi. Dar nu pentru a trăi oricum ci cu Dumnezeu.
În Evrei 11 găsesc scris despre pelerinajul pe pământ, o altă ţară, o cetate, ACASĂ: "13 Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ.
14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, 16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei. "
14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, 16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei. "
E înscris în noi că suntem străini şi călători aici. E în ADN-ul nostru această informaţie. Sunt într-o călătorie. Iov ştia acest lucru: "1 Omul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz. 2 Răsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede." Iov 14:1-2
Nu vreau doar să călătoresc!
Vreau să trăiesc!
Vreau să ajung în ţara promisă, în casa de Sus.
Vreau să ajung ACASĂ!
Va veni Isus Christos = Yeshua HaMaschiach să mă ia ACASĂ la Tata!
Cât mai am de călătorit vreau să trăiesc!
2 comentarii:
Ce frumos ai spus... comparativ cu acel "cat mai am de trait, vreau sa calatoresc"...
Gând bun, Cella, şi o minune azi - pentru tine!
Multumesc Oana!
Fii binecuvantata!
Trimiteți un comentariu