vineri, 3 aprilie 2015

E nevoie de credinţă!

Astăzi, am admirat credinţa evreilor robi din Egipt. I-am admirat şi invidiat în acelaşi timp. Venise Moise la ei, după 40 de ani, să le vorbească despre Dumnezeul lor. Mare lucru din credinţa părinţilor fusese uitată. Păstrau cu sfinţenie circumcizia.

Robia nu era uşoară. Faraon şi cei din echipa de conducere a Egiptului vremii îi voiau dispăruţi pe evrei. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov însă avea alt plan. Întăreşte femeile evreice şi face famiile roditoare. Evreii se înmulţeau iar egiptenii erau scârbiţi de evrei.

Moise împreună cu Aaron - fratele lui încep să le vorbească despre Dumnezeul lor, despre promisiunea Lui de a-i scoate din robie. Cei doi merg la Faraon să ceară o permisie ca poporul să meargă să se închine. Faraon îi ascultă însă pierderea lui ar fi prea mare ca să îi lase să plece să se închine. Apar plăgile şi Faraon nu vrea să priceapă că problema lui nu e cu evreii ci cu Dumnezeul lor. Fiecare plagă era menită să demonteze credinţa în unul din zeii egiptului.

Înainte de a zecea plagă / urgie, Moise vine cu instrucţiuni clare din partea Domnului pentru o sărbătoare care va aduce eliberarea. Văd asta în Exod 12 şi 13. Poporul face exact ce spune Moise.

E nevoie de credinţă ca să îţi cumperi un miel, să îl ţii în casă până la data la care ţi s-a spus.
E nevoie de credinţă ca să mergi la vecinii tăi egipteni şi să le ceri bijuteriile sau vasele de aur şi argint.
E nevoie de credinţă să îţi aduni familia, să le interzici să iasă afară în acea noapte.
E nevoie de credinţă ca să iei din sângele mielului, să ieşi în faţa casei şi să ungi vizibil tocul uşii.
E nevoie de credinţă să aduni ierburi amare, să coci pâine nedospită, să arunci tot ce e dospit în casă, să îţi faci bagajul, să îţi pui casa în bocceluţe şi să te pregăteşti să mănânci miel fript (cred ca e ca mielul la rotisor).
E nevoie de credinţă să arzi în foc tot ce a rămas nemâncat din miel.
E nevoie de credinţă să îţi iei tot ce aveai şi să pleci din casa în care ai locuit ani în şir.
E nevoie de credinţă să mergi prin pustiu, cu casa devenită ambulantă, prin deşert.
E nevoie de credinţă să ajungi la Marea Roşie, să vezi armata egipteană în urma ta şi să auzi zgomotul făcut de aceasta.
Cârtelile au apărut. Erau între ciocan şi nicovală!
Dar marea se despică, se face drum prin ea şi pământul se usucă prin mare.
E nevoie de credinţă să păşeşti prin mare şi să mergi până la capăt.
E nevoie de credinţă!

În Ierusalim, are loc un alt Paşte.
De data asta, la Paşte, este jertfit Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii.
Cel Venit de Sus, Lumina, Adevărul, Fiul Lui Dumnezeu, Mesia s-a dat pe Sine la moarte pentru noi.
E nevoie de credinţă ca să accepţi asta.

După trei zile de la Paşte, poporul evreu trecuse Marea Roşie.
După trei zile, Mesia invie!

Pentru ca poporul să trăiască a fost nevoie de jertfă, de sânge!
Pentru ca eu să trăiesc, Mesia a trebuit să moară.
Regele meu a murit pentru ca eu să am viaţă!
E nevoie de credinţă!

Primul Paşte a adus eliberarea din robia egipteană!
Paştele din Ierusalim în care a fost jertfit Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a adus eliberarea din robia păcatului, a adus viaţa veşnică şi iertarea.
Dar e nevoie de credinţă ca să accepti aceste fapte!

Niciun comentariu: