"vă îndemn să luptaţi!"

"3 Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, 

m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn 

să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna." Iuda:3

Sa lupt pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna?

Care e credinta asta?

Ce inseamna asta?

In cine cred?

Cu cine impartasesc mantuirea?

Ce trebuie sa mai am pe langa credinta?

Pot creste in credinta?

Cum sa lupt?

Pot sa imi pierd credinta?

Petru face o completare la ceea ce spune Iuda:

"5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; 

cu fapta, cunostinta;
6. cu cunostinta, infranarea; 

cu infranarea, rabdarea; 

cu rabdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de frati; 

cu dragostea de frati, iubirea de oameni. " 2 Petru 1:5-7

Sa lupt?

Sa imi dau toate silintele?

Sa caut sa cunosc mai mult despre credinta mea, despre Cel in care ma incred?

Sa ma infranez? Adica placerile mele nu sunt primordiale?

Sa am rabdare?

Sa fiu evlavioasa? Adica sa Il recunosc pe Dumnezeu ca Dumnezeu si sa Ii recunosc autoritatea?

Sa iubesc pe cei care au acceptat ca Isus Christos e Fiul Lui Dumnezeu, e Domn si Mantuitor?

Sa ii iubesc pe oameni chiar daca nu imi prea place?

Viata de credinta nu inseamna sa stau pe un nor pufos, plimbandu-ma in adierile placute ale vantului in timp ce stau tolanita la soare?