miercuri, 22 februarie 2017

Hineni! Iată-mă!

Am fost pe muntele Sinai și acolo ni s-a prezentat un rug (ca de trandafir) ca fiind rugul lui Moise. Scriptura însă nu Îl prezintă ca un ditamai rugul, ca pe ceva de dimensiuni mari. Dar am văzut pe marginea drumurilor și în deșert arbuști uscați, unii bătuți și purtați de vânt, alții se mai țineau putin in rădăcina și erau la buna plăcere a vântului și nisipului, scăldându-se în lumina soarelui!
Arbuștii pe care i-am vazut eu, semănau cu niște tufe mai mari de spini.

Moise ajunge la Sinai, vede tufișul arzând și devine curios. Din cauza căldurii din deșert, unele tufișuri iau foc singure pentru că devin uscate. Acel tufiș, arbust începe să ardă și ... nu se mistuie, nu dansează din pricina căldurii!

Moise vrea sa vadă mai mult însă își aude numele strigat ... de două ori!
Nu! Nu era o nalucă!
Nu! Nisipul, căldura și vântul nu scoteau un așa sunet!
Câinii lui erau deștepți însă ... sunetul lătratului lor nu aducea deloc cu numele lui.
"Iată-mă!"


Devine conștient de cine e în focul ce nu se mistuie, înțelege că rostirea numelui lui nu e numai pentru că Dumnezeu face prezența ci că El îi face o chemare.


Hineni! Iată-mă!


Dupa 40 de ani la coada oii, în deșert, singurătate, solitudine, familie, rutină, vine momentul când aude chemarea Domnului!


Elanul, impetuozitatea, impulsivitatea, superioritatea de la 40 de ani deveniseră amintiri.


Acum se compara mai mult cu un arbust bătut de nisip ce dansa în bătaia vântului, se vedea spinos .... fără vlagă și putere, nici măcar pentru foc nu mai era de mare ajutor.


Deșertul e perioada în care înveți să ierți, să te ierți, să lași trecutul să fie trecut, să nu te mai crezi măreț în proprii ochi, să nu mai ai încredere în puterile proprii, să nu te mai crezi buricul pământului și că totul se învârte în jurul tău, când vrei tu, cum vrei tu, la porunca ta.


Vine momentul când îți auzi numele rostit. Nu într-un urlet, strigăt sau țipăt!


Moise a răspuns: Hineni! Iată-mă!


Deși sunt multe necunoscute, deși nu văd decât o luminiță pe cărare, la fel ca Moise, am spus și spun și eu: Hineni! Iată-mă! Sunt aici! Ascult! Trimite-mă!


Mă voi târgui, la fel ca Moise!


Voi încerca să mă scot, la fel ca Moise!


Știu însă că Dumnezeu se poate folosi de mine, la fel ca de Moise, dacă prefer să mă întorc să văd arbustul, să răspund, să ascult!


Dumnezeu se folosește de arbuștii uscați, spinoși, bătuți de intemperii numai dacă aceștia se lasă aprinși și ard din și pentru cauza Lui!

Niciun comentariu: