Dupa târguielile cu Dumnezeu, de la muntele Sinai, Moise merge acasă să vorbească cu familia lui. Nu le dă toate detaliile .... bănuiesc că i-a fost teamă să le spună tot sau s-a temut că nu puteau înțelege ceea ce a simțit, auzit, văzut el. Nu cred că Moise flutura un aer de superitate spirituală pentru că tocmai vorbise cu Dumnezeu, pentru că aflase ce va face, pentru că facea parte dintr-un plan măreț, pentru că urma să fie instrumentul prin care Domnul urma să scoată poporul Israel din robie!
Ietro îl lasă să plece!
Moise are un socru înțelept și văd de aici că nu săreau scânteile în relațiile lor. Nu pot să nu observ încrederea dintre cei doi bărbați.
Sefora, cei doi copii și Moise, călare pe măgari, pornesc spre Egipt.
Pe Sinai, Moise declară, acceptă și se supune să facă Voia Domnului!
Si era sincer!
Voia sa facă asta cu toată viața lui deși avea întrebări și temeri.
Avea în mână toiagul de pastor. Mă uit în Exod 4:2 și în Exod 4:20. Văd că între cele 18 versete se petrece o schimbare. Toiagul lui Moise devine toiagul lui Dumnezeu!
La locul meu de muncă, biroul meu a devenit biroul Lui Dumnezeu? Ochii mei, gura mea, stiloul meu, bisturiul meu, casa mea de marcat au devenit ale Domnului? Îl vede, aude, simte cineva pe Domnul când intră în încăperea unde slujesc/lucrez eu?
Pe drum spre Egipt, pe drumul ieșirii din pustiu, după ce am ales să slujesc cu toată viața mea, să merg unde mă vrea Domnul, să fac ce spune El, să fac Voia Lui, m-am întâlnit din nou cu El ca și Moise.
El se ocupă de domeniile cele mai intime ale vieții mele! Toată viața mea înseamnă și răni nevindecate, vicii, neascultare de poruncile Domnului, obiceiuri împământenite în mine.
Brusc și instantaneu, Moise se îmbolnăvește!
Nu ni se spune ce a povestit cu Sefora, ce i-a spus despre cine era el. Eu înteleg din text că unul dintre copiii lor era necircumcis.
Moise hârcâia, trăgea să moară! Sefora, supărată foc, își circumcide copilul, încarcă măgarii, își ia copiii și se întoarce în Madian, acasa la ea.
Problemele nerezolvate aduc supărare, dezamăgire și tristete!
Dar Domnul era în control.
Moise e încă în pustiu, pe drumul spre Egipt, în convalescență!
Habar nu avea că Domnul Îi vorbise lui Aaron să vină la el în deșert.
Aici, singur, bolnav, trist și amărât, avea nevoie de un prieten cu care să vorbească, căruia să îi spună despre Sinai, despre tufiș, despre Dumnezeu, despre planurile Lui.
În pustiu, nu e nevoie de nici un Aaron. Acolo trebuie să stau doar eu cu Domnul ... și cu mine. Dar când Domnul mă scoate din pustiu, am nevoie de un Aaron care să mă creadă, înțeleagă și care să fie lângă mine indiferent cât de nebunește sună ceea ce îi povestesc.
Ietro îl lasă să plece!
Moise are un socru înțelept și văd de aici că nu săreau scânteile în relațiile lor. Nu pot să nu observ încrederea dintre cei doi bărbați.
Sefora, cei doi copii și Moise, călare pe măgari, pornesc spre Egipt.
Pe Sinai, Moise declară, acceptă și se supune să facă Voia Domnului!
Si era sincer!
Voia sa facă asta cu toată viața lui deși avea întrebări și temeri.
Avea în mână toiagul de pastor. Mă uit în Exod 4:2 și în Exod 4:20. Văd că între cele 18 versete se petrece o schimbare. Toiagul lui Moise devine toiagul lui Dumnezeu!
La locul meu de muncă, biroul meu a devenit biroul Lui Dumnezeu? Ochii mei, gura mea, stiloul meu, bisturiul meu, casa mea de marcat au devenit ale Domnului? Îl vede, aude, simte cineva pe Domnul când intră în încăperea unde slujesc/lucrez eu?
Pe drum spre Egipt, pe drumul ieșirii din pustiu, după ce am ales să slujesc cu toată viața mea, să merg unde mă vrea Domnul, să fac ce spune El, să fac Voia Lui, m-am întâlnit din nou cu El ca și Moise.
El se ocupă de domeniile cele mai intime ale vieții mele! Toată viața mea înseamnă și răni nevindecate, vicii, neascultare de poruncile Domnului, obiceiuri împământenite în mine.
Brusc și instantaneu, Moise se îmbolnăvește!
Nu ni se spune ce a povestit cu Sefora, ce i-a spus despre cine era el. Eu înteleg din text că unul dintre copiii lor era necircumcis.
Moise hârcâia, trăgea să moară! Sefora, supărată foc, își circumcide copilul, încarcă măgarii, își ia copiii și se întoarce în Madian, acasa la ea.
Problemele nerezolvate aduc supărare, dezamăgire și tristete!
Dar Domnul era în control.
Moise e încă în pustiu, pe drumul spre Egipt, în convalescență!
Habar nu avea că Domnul Îi vorbise lui Aaron să vină la el în deșert.
Aici, singur, bolnav, trist și amărât, avea nevoie de un prieten cu care să vorbească, căruia să îi spună despre Sinai, despre tufiș, despre Dumnezeu, despre planurile Lui.
În pustiu, nu e nevoie de nici un Aaron. Acolo trebuie să stau doar eu cu Domnul ... și cu mine. Dar când Domnul mă scoate din pustiu, am nevoie de un Aaron care să mă creadă, înțeleagă și care să fie lângă mine indiferent cât de nebunește sună ceea ce îi povestesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu