marți, 28 februarie 2017

spre Marea Roșie

Și au plecat din Egipt, cu mic și mare, cu cățel și fără purcel, cu vasele de aur și argint dăruite de egipteni, cu aluatul învelit în prosoape. Erau cam 2 milioane de oameni,  prunci și bătrâni, femei însărcinate și copii agitați. Nu găsesc nicăieri că în cele trei zile de la ieșirea din Egipt până la Marea Roșie cineva ar fi murit, s-ar fi plâns cineva că-l dor picioarele, că i s-au rupt sandalele ... 

Nu era nevoie ca Moise să facă altare ca să cheme Numele Domnului. Domnul Îi călăuzea în nor și într-un stâlp de foc. Arșița deșertului nu îi ardea în timpul zilei iar noaptea aveau căldură și protecție contra animalelor sălbatice de la stâlpul de foc.

Încă miroseau a Egipt. Trei zile nu au fost sunt suficiente pentru a scoate din ei mirosul de praz și usturoi. Așa mirosea sclavia, de 400 de ani așa miroseau. Alt parfum nu știau ... era a lor, le era specific. 

Dar .. când frânghiile se rup, situațiile devin fără scăpare, nu mai vedem nimic la orizont, strigăm către Domnul. 


Să nu te temi!


Cum reacționez eu?


Mă uit la situația evreilor din vremea lui Moise și descopăr că nu-s deloc mai brează ca ei ... cu nimic.



. "Spune copiilor lui Israel sa se intoarca si sa tabarasca inaintea Pi-Hahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare.
3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au ratacit prin tara; ii inchide pustiul."
4. Eu voi impietri inima lui faraon, si-i va urmari; dar faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au facut asa.
Au mai fost pe acolo! Dar dacă Moise așa spune ... se vor întoarce!
Probabil nu aveau internet pe vremea lor însă știrile au ajuns rapid la Faraon, exact cum a spus Domnul. Faraon reacționează exact cum a spus Domnul. Își ia toată floarea armatei, cu toate carele și cei mai de seamă luptători și pleacă să își aducă sclavii înapoi. Doar nu aveai ei să își suflece mânecile și să facă treaba evreilor. 
Știrile însă circulă și în sens invers!
Norul și stâlpul erau în fața evreilor! Privirea lor însă a fost brusc deraiată de un zgomot puternic. Nu se mai uitau în sus după călăuzire. Au auzit zgomotul făcut de armata egipteană și nechezatul cailor, au văzut norul de praf și au început să caute un vinovat pentru situația în care se găseau. 
Pentru prima dată, ca și națiune, au strigat către Domnul! Nu ni se spune ce au strigat! 

Domnul Îi ascultă și Îl trimite pe Moise să le spună:
13. Moise a raspuns poporului: "Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti."

Să stai pe loc!
Să vezi, privești, să te uiți cu băgare de seamă!
Să taci!
Să-L vezi pe Domnul lupând pentru tine! Să te izbăvească El!
Să stai liniștit!

Hollywood-ul e copil mic pe lângă scenariile mele!
Îmi cresc dioptriile și nu mai văd nimic ....
Aproape că nu mai știu ce să mai cred!
Să tac? Cine? Eu? Mă plâng și la carul cu oale ... uneori. 
Cum să stau liniștită?

Ce-mi cere Domnul?
Să nu mă tem! El e în control!
Să nu mă mai agit degeaba!
Să-L las pe El să lucreze!
Să tac!
Să stau liniștită!

Un comentariu:

geluu spunea...

Ce vrea Domnul, asa sa fie!