aleg astazi ...

Astăzi, aleg să mulțumesc și să Îl laud pe Domnul pentru că El e în control.
“Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.” (Ps.29:10)
Astăzi, aleg să mulțumesc că am o casă unde să stau, am mâncare, apa curge la robinet, gazul, curentul electric, internetul nu s-au întrerupt, aparatele casnice funcționează.
Astăzi, aleg să mulțumesc pentru prietenii de departe și de aproape care mă caută, care întreabă de mine, cărora le pasă.
Astăzi, aleg să mulțumesc pentru mirosul de iarbă verde care ajunge la mine.
Astăzi, aleg să mulțumesc pentru soare, lună, stele, nori.
Astăzi, aleg să mulțumesc că Domnul a oprit planeta și mi-a dat posibilitatea să mă opresc din alergarea în care eram prinsă, să mă cercetez, să îmi pun viața în rânduială, să re-învăț să prețuiesc relațiile, să deschid ochii și să mă bucur de încurajările sincere pe care le primesc.
Astăzi, aleg să mulțumesc “corbilor” mei!
Astăzi, aleg să Îl laud pe Domnul pentru că m-a ajutat să îmi pun încrederea în El și orice s-ar întâmpla cu mine știu ca El e in control.
Astăzi, vreau să Îi mulțumesc pentru îngerii pe care I-a așezat lângă mine ca să mă protejeze și păzească.
Astăzi, vreau să îi mulțumesc pentru bunătatea cu care mă înconjoară, pentru dragostea Lui față de mine, pentru că s-a gândit la mine din veșnicii, pentru că prin sângele Lui Isus Christos sunt iertată, mântuită, vindecată, eliberată. Prin El am viață veșnică.
Astăzi, vreau să Îi mulțumesc pentru că în mijlocul acestei furtuni pot să mă rog, pot să cânt, pot să mulțumesc.

e timpul ...

Dragilor,
Trăim niște vremuri … cum nu am mai trait.
Mori și în câteva ore ești deja îngropat.
E gata!

E timpul să meditez la viața mea!
E timpul să îmi clarific prioritățile, să văd ce vrea să îmi spună Dumnezeu.
E timpul să văd dacă relațiile mele sunt bune, să îmi cer iertare.
E timpul să las orgoliile deoparte și să mă pregătesc pentru întâlnirea cu Creatorul meu.
E foarte posibil ca El să îngăduie să mai trăiesc, dar dacă îngerul morţii a fost trimis să mă ia?
E timpul să trăiesc cu folos!
Viaţa e scurtă, şi am decis că atât cât mi-a mai rămas să trăiesc, să fie mai cu folos!
"Pune-ti in randuiala casa, caci vei muri, si nu vei mai trai.” Isaia 38:1 – e o parte dintr-un verset care mă pune pe gânduri şi mai mult în această perioadă.

Vă rog pe cei care credeţi că v-am greşit cu ceva să îmi scrieţi, în privat, ca să îmi pot cere iertare de la voi, să dezlegăm şi rupem legăturile care au pus ziduri şi distanţe între noi.
Nu sunt bolnavă! Nu vă faceţi griji!

Viața privită din ... perspectiva morții.

Am citit, cântat și m-am rugat că vreau să merg ACASĂ. Și am făcut asta ani de zile. Acum, când îngerul morții a venit să își facă treaba, inițial l-am ignorat, apoi mi-am spus că dacă mă autoizolez, îl păcălesc și scap.

Nu am simptomele bolii ... încă. Dar sunt realistă. Mă va ajunge oriunde, cu sau fără autoizolare! Acum .... sau mai târziu!

Când citeam despre urgia care a venit pe timpul lui David si el a văzut îngerul Domnului cu sabia în mână ... mă gândeam, wow, ce fain! David vede îngerul! Da, îngerul era la lucru și oamenii mureau pe unde trecea el dar ca să vezi îngerii e ceva ..., nu?

De pe la începutul lunii februarie 2020, văd și eu îngerul morții trecând peste tot și luând pe cei cărora le-a venit rândul.

Multă vreme am spus “Opriți planeta! Vreau să cobor!”.

Acum s-a oprit! Și dacă tot s-a oprit, am timp să meditez la viața mea și la relațiile mele.

Vreau să mă pregătesc să plec ACASĂ! Dar data asta altfel. Vreau să îmi cer iertare de la tine!

Vreau sa te rog să mă ierți pentru că nu te-am ascultat suficient, nu te-am iubit mai mult, nu mi-am făcut timp mai mult pentru tine, nu am fost acolo pentru tine pentru că am fost prea comodă și, uneori îmi era lene sau nu mai aveam chef să aud de alte probleme …

Vreau să te rog să mă ierți că nu L-am lăsat pe Christos vizibil în mine, te-am jignit, rănit, dezamăgit, dezgustat.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că în mijlocul durerii tale, nu am fost lângă tine, nu te-am îndemnat să te uiți la Christos, la Cel Venit de Sus, la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Cel crucificat, Cel înviat, Cel înălțat.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că în timpul durerii mele, nu te-am lăsat să mă iubești, să mă mângâi, să mă încurajezi.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că nu am avut curajul să îți intind mână, să zâmbesc și să îți spun o vorbă bună, să te cunosc, să te las să mă cunoști.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că nu m-a durut durerea ta.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că m-am lăsat influențată și te-am văzut prin ochii altora, prin experiența altora.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că nu am știut cum să interpretez tăcerile tale și m-am îndepărtat lăsându-ți spațiu gol în urma mea când tu de fapt aveai nevoie disperată de prezența mea, de prietenia mea, de grija mea, de dragostea mea.

Vreau să te rog să mă ierți pentru că te-am dezamăgit prin purtare, atitudine, cuvinte, fapte ….

Vreau să trăiesc altfel, așteptând să plec ACASĂ! Multe din rudele mele sunt acolo, am mulți prieteni acolo, am cunoscuți, am eroii Bibliei, eroii vremurilor noastre, martirii … și aștept să ne revedem SUS.
Vreau să merg ACASĂ!

Și ACASĂ mă așteaptă Christos!

Aștept minuni, cer minuni, trăiesc minuni și povestesc despre minuni!

Abia m-am întors din Israel, dar faptul că am reușit să mergem pe o vreme ca asta e o altă minune. A fost o excursie scurtă, dar densă. Am avut parte de o vreme variată, de la ploaie și vânt la căldură și vreme bună.

Am fost pe Carmel și de data asta a fost altfel. După ce am ajuns sus pe munte, iar ghida noastră, Adelina Stanger a început să ne explice ce s-a întâmplat acolo, am reușit să facem vreo 3 fotografii și a început brusc să plouă. Era anunțată ploaie, aveam pelerine și umbrele, însă la noi, în România, ... cumva vremea te pregătește că va ploua, începe cu câțiva picuri si vreo 5-10 minute picură și apoi vine ploaia. Acolo însă nu a fost așa.

Mi-am lăsat imaginația să reconstruiască povestea de pe Muntele Carmel. Ilie, la Cuvântul Domnului, adună tot poporul Israel la Carmel. Îi adună după trei ani și șase luni de secetă. Este invitat Ahab, cei 450 de prooroci ai lui Baal, cei 400 de prooroci ai Astarteei și tot poporul Israel. Sus, pe munte, e ca o platforma, un loc drept și acolo s-au zidit două altare, unul pentru Baal și Astartea și unul pentru Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Ca să întelegi ce se întâmplă acolo citește 1 Regi 18. Am încercat să îmi imaginez poporul uitându-se în sus la cele două altare, văzând focul din cer care cade peste altarul înălțat Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, furia poporului când sunt uciși preoții lui Baal și ai Asterteei, ploaia care a venit după ce li s-a arătat încă o dată vizibil cine este adevăratul Dumnezeu.

Apoi, ne-am lăsat surprinși de un răsărit pe malulul Mării Tiberiada (sau Marea Galileii sau Kinneret), însă am avut parte și de un apus foarte frumos la Muntele Moria, când am plecat de la Zidul Plângerii. Purtați de valuri am plutit pe mare așa cum a făcut Isus cu ucenicii, am mâncat pește proaspăt și am cântat cum am putut și știut noi mai bine.

Am fost și la râul Iordan, locul unde a fost botezat Isus. Am văzut porumbei pe acolo și m-am gândit la porumbelul venit din ceruri, la glasul care anunța cine este Cel botezat ...

L-am "vizitat" pe Petru și pe soacra lui in Kfar Naum (satul lui Naum) sau Capernaum. Am aflat detalii despre Sinagoga de acolo, am văzut cam cum arăta casa soacrei, nu era departe de malul mării și cred că adormea pe muzica valurilor și știa să citească sunetele și semnele mării.

Nu știm cum se numea soacra lui Petru însă am fost întrebată dacă cred că această femeie îl iubea pe Petru. A venit Isus în Kfar Naum sau Capernaum, Petru era cu El și normal că au intrat să o viziteze, dar au găsit-o bolnavă de friguri. Isus o vindecă și imediat ce se vede vindecată, femeia se apucă de treabă, gătește, pune masa și le slujește. Erau cel puțin 13 bărbați veniți în vizită. Dacă punem 2 pâini de fiecare și cel puțin un pește fript sau prăjit .... a avut puțin de treabă și nu cred că era tocmai tânără.

Tot pe Marea Galileei, după învierea lui Isus, Petru și alți ucenici se întorc acasă. Aveau nevoie să facă ceva și aveau nevoie de mâncare. Erau triști, confuzi și în capul lor era mare furtună. Pleacă pe mare și nu prind nimic deși s-au străduit toată noaptea ... ca și cum nu era de ajuns ce era cu ei. Dar dimineața, când se pregăteau să strângă mrejele, un bărbat care se afla pe malul mării le strigă să arunce mreaja în partea dreaptă.

Ucenicii aruncă mrejele și citim în Ioan 21 că nu mai puteau ține mrejele de greutatea peștilor. Am descoperit acum un amănunt important. Textul precizează că au prins 153 de pești mari. O grămadă de supoziții am făcut pentru numarul peștilor. Știam că în ebraică fiecare literă simbolizează și o cifră. Dar mai mult de atât nu am mai cercetat. Acum am aflat că 153 înseamnă "Eu sunt Dumnezeu" - Ani Elohim. Ucenicii numără peștii și numărându-i ei analizează și numărul.
Abia acum am înțeles reacția lui Petru ...

Pe Muntele Fericirilor am avut ocazia să meditez la cuvintele Domnului, să îmi închipui cum stăteau oamenii pe munte printre stânci, cum se jucau copiii pe acolo iar Isus stătea în barcă, la mal spunându-le pilde, învățându-i, hrănindu-i, vindecându-i!

Am fost în camera de sus, locul unde Isus a luat masa cu ucenicii, masa înainte de Paste, în evreiește este seder. E o camera destul de spațioasă și am realizat, că tot acolo, ucenicii s-au întâlnit și la Rusalii. Am încercat să-mi închipui cum stăteau acolo 120 de oameni (Faptele Apostolilor 1:15). Noi suntem mai claustrofobi, vrem să avem spațiul nostru ... nu am fi încăput acolo 120 de oameni cu ideile noastre.

Am văzut zidul lui Ezechia apoi am mers la Golgota, la piatra unde a fost uns trupul lui Isus, iar la mormânt nu am ajuns pentru că era prea tare mirosul de tămâie iar alergiile mele își spun cuvântul.

La Zidul Plângerii, am lăsat imaginația, creativitatea și cunoștințele biblice să se îmbine. Tocmai am terminat 1 și 2 Cronici iar povestea Templului și a dedicării îmi este proaspătă. Rugăciunea lui Solomon și răspunsul Domnului la rugăciune, Slava Domnului care umplea Templul au fost acolo, pe acea bucată de pământ ... M-am infiorat rugându-mă și m-am lăsat copleșită de minunile pe care le-a făcut Domnul pe această bucată de pământ.

Am întâlnit oameni frumosi, oameni care Îl caută pe El, oameni care vor răspunsuri și care încă nu știu cum să formuleze întrebările.

M-am bucurat să îi revăd pe Daniel și Iuliana Stanger, să o cunosc pe Adelina - fiica lor, care calcă frumos pe urmele tatălui ei.

A avut parte de o nouă minune, vreau să ascult ceea ce spune Domnul și de aceea am decis să povestesc minunile pe care le face Domnul în viața mea.