sâmbătă, 30 mai 2020

ce doruri ma framanta?

Săptămâna aceasta am sărbătorit Înălțarea Domnului Isus la cer!
După săptămâna patimilor, are loc învierea. Isusu Li se arată ucenicilor viu, cere mâncare, le dovedește că nu e duh ci e acolo cu ei în carne și oase. Apoi Îi așteaptă pe ucenici pe malul mării cu pește la gratar. Discută cu Petru și îi spune ce să facă. Acolo, pe malul mării, Petru își realizează iertarea și trimiterea.
“3. Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu” Faptele Aposolilor 3:3
40 de zile a stat cu ei, i-a învățat, le-a explicat ceea ce ei nu reușiseră să înțeleagă din profeții și din Scripturi, le-a spus despre Împărăția Lui Dumnezeu, despre casa pe care o pregătește în cer, despre cer. Știa că vor avea nevoie de El, știa că încă aveau neclarități dar le promite că le va trimite un Mângâietor care le va aduce aminte de ceea ce le-a spus El, care îi va călăuzi în Adevăr. Le mai spune că vor primi o putere și vor fi martori ai Lui. “Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului."”
Le poruncește să nu plece din Ierusalim până nu va veni Mângaietorul, Duhul Sfânt.
Vorbea cu ei și mergeau înspre Betania, El ridică mâinile și îi binecuvântă. Cred că gestul Lui nu i-a mirat, cred că era ceva obișnuit pentru ei. “Pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer.” Ioan 24:51
Probabil au rămas cu ochii pironiți spre cer ca și Elisei, probabil miliarde de întrebări s-au năpustit în mintea și în inima lor.
“10. Si, cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb si au zis: "Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer."” Faptele Apostolilor 1:10-11
Oare de câte ori nu au ridicat ucenicii după aceea ochii spre cer întrebându-se: Mai e mult? Când revii? Ne e dor să Te auzi, vedem, ascultăm, să mâncăm cu Tine, să povestim, să ne explici Scripturile așa cum doar Tu știi să o faci ...
Mă uit la cer și ... ce gânduri îmi trec prin minte și inimă?
Nu am fost acolo cu ucenicii, nu am trăit experiențele lor, nu L-am putut atinge pe Isus ca și ei. M-am plimbat puțin prin locurile pe unde a umblat El pe pământ încercând să surprind măcar ceea ce vedeau ei ...
Am în mine un dor pe care nu îl pot explica. E un dor, o tânjire după altceva decât știu, văd și cunosc.
Nu am fost acolo cu ucenii însă L-am auzit pe Isus vorbindu-mi, i-am simțit atingerea, am simțit prezența îngerilor și am văzut intervenția lor când viața îmi era în pericol.
Cum aș reacționa dacă îngerii ar deveni vizibili și m-ar întreba: “Cella, la ce te uiți? De ce stai? Pe cine aștepți? Ce doruri te frământă?”

Niciun comentariu: