dincolo de handicapuri

Bunicul meu a avut o nepoată care avea lipsă o bucată de mână. Când nepoata aceasta era bebeluș, părinții ei au pus-o pe prispa casei într-o covată din lemn. Aveau în curtea pentru animale, o scroafă cu purcei mici. La un moment dat un purcel s-a prins în ceva, scroafa a înnebunit și a intrat în curtea din fața casei. De la gălăgie, copila s-a apucat de plans, scroafa a apucat-o de mână și până să ajungă părinții la ea, copila a rămas fără o bucată de mână.

Rar am văzut așa o gospodină ca această nepoată a bunicului. La rândul ei, avea o nepoată de seama mea și gătea pentru noi tot felul de bunătăți. Dar era o delectare să o vezi cosând cu o mână și ținând lucrul cu ciotul de la cealaltă.

Niciodată nu am crezut că era ceva în neregulă cu ea. Așa era ea. Am luat-o ca atare. Cum să râd de ea?

Am auzit despre Dumnezeu din perioada intrauterineă. Știam de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov și astăzi am realizat că niciodată nu mi-am pus problema că El nu ar fi și Dumnezeul meu. Copil fiind am crezut că Avraam, Isaac și Iacov au fost niște rude de mai demult, dinainte de a mă naște eu.

Pare pueril însă așa am crezut.

“Povestesc” cu Moise și realizez că de mic copil a știut cine este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Era Dumnezeul strămoșilor lui. Știa poveștile strămoșilor lui, știa cum și de ce au ajuns părinții lui în Egipt. A crescut în casa lui Faraon însă cred că ceilalți copii au avut grijă să îi aducă aminte cine este chiar dacă era un copil geniu.

Probabil bâlbâiala se datorează schimbărilor din viața lui de copil. Și în mod sigur, s-a râs mult pe seama acestui fapt. De ce spun asta? Când îl trimite Domnul să vorbească cu Faraon și cu poporul Israel, Moise își spune off-ul legat de bâlbâiala lui. Era cea mai dureroasă suferință a lui.

Îmi place așa de mult că Domnul nu se uită la ceea ce Moise credea că e un handicap ci se uită la ce e dincolo de vizibil, la inima lui. Și mă lasă fără cuvinte finalul discuției lor. Dumnezeu vede că Moise nu poate trece peste handicapul lui, nu are puterea și nici curajul să o facă. Refuză să facă ceea ce îi spune Dumnezeu pentru că îl îngrozea numai ideea de a vorbi în fața altor oameni.

Dar Dumnezeu cu soluția! Aaron, fratele tău va vorbi în locul tău!

Moise a scris primele cinci cărți din Biblie. Putea să sară peste acest aspect dureros al vieții lui. Dar nu a făcut-o. Pentru că a ascultat de Dumnezeu, s-a lăsat călăuzit și folosit de Dumnezeu, oamenii l-au respectat pentru cine era el și cred că nici măcar nu mai băgau de seamă defectul lui de vorbire. Nu ni se spune că Dumnezeu l-a vindecat de bâlbâială dar ni se spune că Moise vorbea cu Dumnezeu cum vorbește un om cu prietenul.

“Povestind” cu Moise învăț să Îl ascult pe Domnul și să fac ceea ce îmi spune chiar dacă ascultarea implică să mă lupt cu cele mai dureroase aspecte ale mele.