M-a trezit mirosul de azimi și de mâncare. Am realizat că îmi era tare foame. Animalele stăteau liniștite lângă noi. Cred că tata a avut grijă de ele cât eu am dormit.
Suntem pe malul mării Roșii și cât eu am dormit, marea a început să aducă la suprafață corpurile egiptenilor, ale cailor ... Nu îmi mai este teamă acum de egipteni pentru că am în fața mea o dovadă bogată că nu visez. Noi chiar am trecut prin Marea Roșie.
Moise a început să cânte. Habar nu aveam că știe să cânte. Are o voce frumoasă. Și ce cuvinte frumoase cântă. Dar stați! Nu înțeleg ceva! De unde știu ceilalți din popor cuvintele cântării? Până și eu le știu ... și le cânt așa cum n-am mai cântat vreodată!
Cântăm despre cât de măreț este Dumnezeu nostru, despre minunea pe care tocmai am trăit-o. Nu știu să vă scriu melodia însă cuvintele cântării vi le pot scrie.
Rămân și mai uimit când Miriam, sora lui Aaron și a lui Moise, își ia tamburina și începe să cânte și să danseze. Mama și celelalte femei fac la fel. Știu melodia cu versuri și ritm. De unde o știu? Era cumva sădită în noi? Habar nu aveam că în graba plecării, femeile s-au gândit să își ia instrumentele muzicale.
Cântăm și dansăm aici pe malul mării. Suntem șocați, uimiți și fericiți! Suntem mulțumiți, eliberați și binecuvântați!
Nu v-am spus până acum că îmi plac poveștile, nu? Ei bine, iubesc să ascult povești. Apoi, stau și mă gândesc și meditez la ele. Acum, realizez că eu de fapt trăiesc o poveste. A mea este reală. E o poveste de eliberare.
Realizez că Dumnezeul nostru ne-a eliberat. Eu nu am mai auzit de o altfel de poveste de eliberare din sclavie până acum! Poate că vreun om pe aici pe colo a mai fost eliberat de către un stăpân bun. Dar un popor întreg să fie eliberat din sclavie? Mai mult de atât, povestea despre această eliberare, este povestea mea și a noastră!
El, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, cu mână tare și cu braț puternic ne-a scos din Egipt. El, ne-a eliberat din robie și a ucis pe Faraon și toată oștirea lui măreață!
Realizez aceste lucruri și cânt mai cu pasiune.
Mă fascinează marea. Nu am mai văzut o mare până acum! Văd niște pești mari care dansează în apă și scot niște sunete plăcute. Peștii aceștia nu par amenințători. Am întrebat dacă au vreun nume și mi s-a spus ca sunt delfini.
Nu pot să nu mă gândesc și să nu mă întreb cum ar fi fost dacă am fi trecut în timpul zilei prin mare! Abia acum am timp să meditez și să gândesc ceea ce tocmai ni s-a întâmplat. E posibil ca voi să credeți că drumul prin mare era lin și drept. Numai că noi am coborât, am trecut prin gropi, am ocolit stânci și apoi am urcat pe celălalt mal. Apa mării era în pereții aceia de apă. Din cauza nopții nu am putut vedea peștii din apă. Am auzit că sunt pești uriași tare de tot. Dar dacă îi vedeam, mai treceam? Dacă am fi realizat înălțimea acelor pereți și hăurile prin care eram, mai înaintam?
Oh! Ce măreț Dumnezeu am! S-a gândit că frica ne va paraliza și ne vom bloca pe mal. Așa că El ne-a ajutat să trecem prin mare pe întuneric. V-am mai spus, vedeam doar cărarea pe care trebuia să mergem și atât.
Auzisem că Dumnezeul nostru este Dumnezeul care a creat și zidit totul, că El este Atotputernic însă mă mai îndoiam de ceea ce auzeam. Acum am simțit pe propria piele că El este Atotputernic, că El este Dumnezeul nostru, că ne iubește, că Îi pasă de noi, de fiecare dintre noi. Mai mult de atât, când am trecut Marea Roșie nu a spus adunăturii de oamenii care a ieșit cu noi să rămână pe mal. Nu ne-a salvat doar pe noi, evreii. El a salvat pe oricine a ales să Îl urmeze și să treacă prin Marea Roșie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu