mă las uimită!

De vreo săptămână păsările parcă au prins glas!

Aproape în fiecare dimineaţă, sunt fascinată de picurii de rouă care atârnă pe firele de iarbă! Observ asta în parcul prin care trec.

Chiar mi-am propus și impus să ascult, să văd, să observ schimbările din natură! Chiar vreau să nu trec ca Vodă prin lobodă prinsă în gândurile şi îngrijorările mele.

În fiecare zi vreau să observ ceva nou. Caișii şi zarzării au înflorit. Salvia și-a pus rochia galbenă! Am mai văzut un copac înflorit însă nu m-am prins ce soi este!

Ghioceii și zambilele s-au trecut! Narcisele albe și galbene dansează în adierea blândă a vântului.

Floricele mici şi colorate îşi scot capul de printre frunze dând farmec locului prin care trec, bucurându-mă şi îndemnându-mă să mă las uimită de Mâna Creatorului. Mă îndeamnă să nu uit că şi eu sunt creată de acelaşi Creator Minunat, să Îl laud pentru ceea ce a făcut pentru mine, pentru bucuria şi încântarea noastră!

Dimineaţă, am descoperit o tufă de toporaşi pe zidul pe lângă care trec zilnic. În mod normal ar trebui să aibă pământ la rădăcină şi apă din belşug. Dar tufa asta este aşezată pe piatră! Cum de trăieşte acolo? Asta e treaba Creatorului! El ştie cum a creat-o şi cum reuşeşte ea să îşi adune apa şi să trăiască acolo.

Gâzele au ieşit din hibernare şi îşi manifestă bucuria dansând în razele soarelui.

Toată creaţia mă îndeamnă să mă bucur, să dau grijile Celui care le poate purta şi eu să mă bucur de El şi în El.