Update la povestea de ieri.
Soldatul rus de
care vă povesteam s-a întors acasă şi a găsit o mănă de oameni credincioşi care
se adunau în diferite case, aşa cum făceau şi cei din România.
Credincioşii din
acea localitate au început să se adune în anii 1940-1945. Timp de 40-45 de ani
nu li s-a permis să aibă o clădire proprie de biserică. Dar în anul 1984,
conducerea statului le aprobă cererea, cu condiţia ca planurile clădirii să fie
cele date de către ei. Credincoşii acceptă oferta şi primesc planurile unei
clădiri exact ca cele ale unei biserici ortodoxe.
Marea majoritate
a bărbaţilor din zonele acum ocupate lucrau şi lucrează în mine. Bărbaţii
credincioşi au fost rugaţi să vină să toarne fundaţia şi stâlpii clădirii, să
facă doar lucrările grele.
De restul construcţiei,
s-au ocupat femeile.
Au finalizat
construcţia după zece ani, în anul 1994.
Ca să aibă o
clădire a lor proprie au aşteptat 50-54 de ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu